cum COMUNCAM cu partenerul...

[elara]

Mie nu-mi mi-a placut deloc cartea lui John Gray "Barbatii sunt de pe marte si femeile de pe Venus" si nici "Marte si Venus si Marte in dormitor". Acestea sunt cele care mi-au cazut mie in mana, desi parca a scris mai multe de acest gen. Nu am avut rabdarea sa le citesc in totalitate ci mai mult le-am rasfoit. In esenta, dupa parerea mea, are cateva idei bunicele (in interpretarea sa psihanalitica asupra comportamentelor masculine si feminine in cuplu, cat si in sotutiile propuse de el) dar stilul sau imi repugna. [bang] Prea imi miros a "dadaceala" exemplele alea de dialog bun (de succes) si dialog rau intre soti( dialog nerecomandat, care e generator de conflicte maritale).Mi se pare o insulta adusa inteligentei mele o astfel de abordare. De aici si lipsa mea de rabdare de a parcurge integral scrierile sale. Dar daca tie ti-a fost de folos ma bucur sincer.[flo] "Ataseaza-te de cei care te pot face mai bun, primeste pe cei pe care, la randul tau, ii poti face mai buni." Seneca

[Milia]

Fetelor, greu, greu de tot cu comunicarea! Dupa 13 ani de casnicie suntem cam in acelasi stadiu ca in prima zi. Nu stiu la voi cum e, dar exemplarul meu masculin de acasa pur si simplu refuza comunicarea! Se comporta mereu ca si cum are oroare de orice fel de discutii! Bineinteles, ma refer la discutii pe ton civilizat, dar uneori necesare! Si eu nu sunt aia care sa ma duc la altcineva sa ma vait ce am pe suflet! Nici macar la parinti sau la prieteni/prietene! Atunci, eu ii spun ce am pe suflet, el tace din gura, apoi ne comportam normal. Nu stiu de ce, ia tot ce spun ca pe un repros, in loc sa discutam ce e de facut, de obicei eu nu-l invinuiesc de nimic, caut rezolvarea problemei! Dupa o zi, doua, trei, constat ca totusi cuvintele mele au ajuns la urechile lui (desi nu mi-as fi putut da seama din atitudinea lui), si ca ia masuri in sensul rezolvarii problemei. Numai ca, din lipsa de comunicare, de multe ori imi dau seama ca a inteles gresit, sau chiar pe dos! Sau ca a interpretat totul exagerat! Dar isi da silinta, ma rog! Cam asa "comunicam" noi. Si inca ceva. In primul an de casnicie am constatat ca toate neintelegerile noastre se datorau lipsei de comunicare. Adica fiecare dintre noi intelegea altceva, dar nu stia ca celalalt a inteles altfel decat el si constatam dupa cateva zile ca de fapt am stat suparati degeaba. [:(] Asta e, fetelor! [bang]

[elara]

Milia, [:(] Dar poate ca mai sunt sanse sa imbunatatiti situatia. [flo] "Ataseaza-te de cei care te pot face mai bun, primeste pe cei pe care, la randul tau, ii poti face mai buni." Seneca

[lilanda]

Eheeeeeeee, si te faci cu ccc comunicarea cind partenerii vorbesc limbi diferite??? Noroc ca exista comunicarea non-verbala,(nu?) covirsitoare de altfel din moment ce are o pondere de 70% din tot procesul de comunicare.Insa atunci cind vine vorba de cuplu, eu una sint de parere ca atit comunicarea verbala cit si cea non-verbala sint la fel de importante. Ma aflu intr-o asemenea situatie: sotul meu este danez, eu inca nu stiu limba si probabil chiar si dupa ce voi vorbi daneza, voi prefera sa comunic in continuare cu el, in engleza. Acest lucru mi se pare un avantaj pentru ca amindoi avem acelasi nivel de cunoastre (sau necunoastere :-) a limbii engleze, iar atunci cind vrem sa ne spunem lucruri importante sau se ne exprimam, cautam intotdeauna sa o facem cit mai simplu si cit mai concis. Cind nu intelegem ceva nu ne este jena sa cerem mai multe explicatii,ca deh...engleza nu este limba noastra materna, asa ca orice neintelegere este justificata si scuzabila. Mi-e dor citeodata, recunosc, sa vorbesc aluziv, sugestiv, cu substrat asa cum faceam acasa. De pilda, nu-mi convenea ceva, nu spuneam asa de-a dreptul ce nu-mi convine (inainte de a-l cunoaste pe sotul meu, am avut o relatie luuuuunga si foarte tacuta cu un roman). Aruncam ironic o replica, eventual doua, si aveam pretentia sa fiu inteleasa ca doar vorbim aceeasi limba, avem aceleasi subtilitati, credeam eu, gindim la fel...ei, bine nu s-a intimplat asa, si pot spune ca n-am comunicat in 10 ani cu fostul partener de viata roman atit cit am comunicat in aproape 2 ani cu sotul meu danez....Ciudat!!! Cit despre figuri de stil si alte borderii lingvistice mi le exersez in scris, in limba romana, chiar si aici pe forum...[:D][flo]

[Milia]

Elara, dupa 13 ani de casnicie am renuntat sa mai sper intr-o imbunatatire... Asta e barbatul meu, altul nu am (si nici nu vreau), cu asta defilez! Nu fac o tragedie din asta. Acum il cunosc bine si stiu la ce sa ma astept! Inceputul a fost mai greu... [;)] Sunt curioasa totusi daca mai sunt si altii ca el... Tata, de exemplu (care dealtfel nu e baiat rau!) e de o incapatanare de necrezut! Niciodata nu accepta parerea altcuiva. Face numai cum vrea el, si de multe ori o da in bara! Deci, se putea si mai rau.

[elara]

"Sunt curioasa totusi daca mai sunt si altii ca el... " - Cu siguranta ca mai sunt si altii. [:D]Partea buna e se staduieste (cum stie el) sa te inteleaga si sa iti faca pe plac, chiar daca nu vorbeste la fel ca tine despre ce il framanta. Nici al meu nu e chiar ca mine; tot asa si la noi mai mult vorbesc eu cand avem ceva de lamurit dar nici nu e chiar tacut. Imi spune ce are pe suflet si daca e de rausi daca e de bine. [cool] Dar initiativa este cred ca mai mereu a mea. [:D] Daca ar fi dupa el nu ar fi nimic de schimbat, de clarificat, de lamurit. Probabil ca sunt "perfecta" [:D] si relatia tot "perfecta" si de-aia nu are de ce se plange ca sa fie nevoie de discutii. [:D] Eu sunt cea care vreau mereu sa fie totul LIMPEDE [:D], sa-i spun ce simt despre una-alta si sa-l "descos" sa vad ce crede si el. Si cred ca in general femeile sunt cele initiatoare de "discutii serioase", cele mai dispuse sa analizeze sentimente, pareri, reactii, situatii.....Ei doar coopereaza.[:D] Fiecare mai mult sau mai putin dupa cum le e firea. Iar unii chiar nu coopereaza deloc. [bang] si incercarile femeii de a-i chema la "masa tratativelor", indemnul lor de a-si deschide amndoi sufletele e inteleasa de ei drept "cicaleala". [mariaj] "Ataseaza-te de cei care te pot face mai bun, primeste pe cei pe care, la randul tau, ii poti face mai buni." Seneca

[elara]

Si mai cred ca in vreme ce femeile considera comunicarea ca pe ceva de nelipsit intr-o relatie, indiferent ca in cuplu lucrurile merg bine sau rau, barbatii au impresia ca e necesara numai cand "ceva" merge prost. Si de aceea asociaza "discutiile serioase" cu problemele si ii agaseaza uneori ideea ca "iar e ceva de vorbit". [:D] Pentru ei cred ca ar fi OK daca s-ar discuta despre "relatie" cat mai putin si, daca nu exista certuri si probleme, totul ar decurge PERFECT cu mancarica buna[cina2], dragoste[xinpat], uitat la tv, plimbari, iesiri la teatru, vacante, purtat de grija copilului, cumparaturi, comentat stirile (lucruri facute impreuna). Cam asta e ideea lor de relatie. Fara sa isi deschida mereu sufletul precum femeile si sa analizeze tot ce li se intampla. Fara sa simta nevoia sa isi impartaseasca trairile interioare (legate sau nu de cuplu). Fara aspiratii spre imbunatatit sau codimentat, improspatat viata si relatia (mers la un curs de dans...de exmeplu....) Tot femeile VOR MAI MULT [:D] si AU INITIATIVA. Si cum spuneam: unii coopereaza (mai mult sau mai putin incantati de idee) iar altii nu. "Ataseaza-te de cei care te pot face mai bun, primeste pe cei pe care, la randul tau, ii poti face mai buni." Seneca

[casandra]

Tot citind la subiectul asta, imi dau seama ce minune de sot am eu, el fiind foarte dornic de comunicare, eu cu dificultati de comunicare.

[noni930]

Ha! Interesant subiect... Ieri am vazut la TV la show-ul de dimineata un nene care zicea ca "da, barbatii au trebuie sa invete sa comunice mai bine" si el ofera consultanta doritorilor. Adica chiar vin la el barbati care vor sa invete sa comunice!!! Mai, sa fie! Bravo lor! [8D] Bob Gottfried- Psychotherapist "What Women Want: A Communication Makeover for Men" For more information on Bob Gottfried's crash course on communication for men, go to www.deeperdimension.com

[carmenutza]

Io si cu al meu sotz stam bine la capitolul comunicare....inca functioneaza faza cu "ne intelegem din priviri"..asta cand nu putem comunica verbal. Da' atunci cand avem ceva de discutat, big stuff pentru familie, tre' sa recunosc ca io sunt cea care are initiativa, si tre' sa trancanesc catva timp ca sa-l prind in discutie. Mie imi este clar ca femeile sunt mai predispuse comunicarii decat barbatii si o fac cu mult mai multa usurinta decat ei.... Carmen si bb Maya Alexia