parintii "socri"

[Alecsia]

Am avut o relatie de peste 5 ani.Eu 24 ani, el aproape 28.Anul viitor planuiam sa ne casatorim. Probleme au existat cu parintii lui , dar mai mult intre ei si prietenul meu , caruia i-au reprosat intotdeauna cate ceva.(el locuieste in continuare cu ei).Totul a mers bine , sau asa cred , pina anul acesta in aprilie , cand am hotarat sa facem tot posibilul sa ne luam un apartament.Bani nu prea aveam dar mama mea a considerat ca trebuie sa facem tot posibilul, caci altfel nu prea mai aveam sanse cu preturile de astazi.Asa puneam punct si "calvarului" in care , credeam eu ca traieste prietenul meu acasa.Parintii lui au pus 78% iar eu 22%, atat reusisem sa string la cei 24 de ani ai mei , o groaza de bani avand in vedere ca era un apartament de 3 camere.Parintii lui au fost ok , crezand ca o sa trecem apartamentul pe firma, insa eu la un moment dat am refuzat asta.La cum se purta , mai ales cu fiul lui, mi-a fost teama ca vom avea probleme mai tarziu si o sa ma(ne) dea afara din casa.Numai ca am trait cu impresia ca prietenul meu a discutat cu ei aspectul si m-am trezit in fata notarului cu doi oameni furiosi care au inceput sa spuna verzi si uscate. Mi-au jignit familia si pe mine spunandu-mi ca vreau sa-mi bat joc de fiul lor, ca nu-l iubesc (asta de fata cu mama mea care a inceput sa plinga) etc. Nu mai puteam da inapoi , si actele intr-un final au fost incheiate pe numele nostru , in parti egale.Insa de atunci si-au aratat arama pe fata si din fata cu care se mindreau tuturor, asa cum spunea prietenul meu , am ajuns carpa lor. Ma vorbeau tuturor de rau , ma sunau acasa si ma faceau in toate felurile, fara ca prietenul meu sa stie ceva. Sau poate a stiut mereu si nu mi-a zis , a trecut cu vederea. Imi zicea mereu ca tatal lui e om bolnav si ca e nebun si sa nu-l bag in seama. Eu am refuzat sa mai trec pe la ei pe acasa , cu toate ca 5 ani am fost ca si fiica lor.Am refuzat sa-i mai si sun.Totul era ok intre mine si prietenul meu, amandoi strangeam bani pentru casa, caci eu am ales sa ne facem singuri lucrusoarele noastre si sa nu mai apelam la parinti in asa caz.Chiar observasem cat de bine ne intelegem de cand nu mai trec pe la ei.Totul a culminat acum 2 zile cand sora-mea s-a intalnit cu tatal lui si a inceput sa o uimeasca cu cata ura avea in suflet.N-am mai putut rezista si i-am zis prietenului meu ca nu mai pot accepta situatia asta (desi el sustine ca nu stia nimic din ce facuse tatal lui) si ca ar fi cel mai bine sa ne despartim.Am fost la ei acasa apoi, sa vorbim ce facem cu apartamentul si au sters cu mine pe jos , fara exagerare.M-au facut in toate felurile.Au negat fireste ce spusese sora-mea.Prietenul meu , participant la discutie, a plins si nu a indraznit sa spuna mare lucru, pentru ca taica-su ii spunea sa taca , ca e prea indragostit si nu stie ce face.Am plecat , in final .Dupa ce s-au convins ca renunt au zis ca nu-i mai intereseaza apartamentul.Atunci de ce atata scandal?Si ce motive stupide au avut: ca nu le sar in brate ( asa sint eu nu prea lipicioasa si cum era sa mai vin la ei daca ma jigneau? Am fost de ziua tatalui lui si i-am dus un cadou din ultimii mei bani, si nici nu a iesit din dormitor sa ma vada), ca nu-l iubesc pe prietenul meu (oare cum trebuia sa le dovedesc? am crezut ca e de ajuns sa stie el si atat), ca imi bat joc de el (cum? nu are masina , casa lui, nu avea nici servici pina nu demult , ne aveam doar pe noi , cum as fi putut sa-mi bat joc si de ce?), ca nu-i suna mama (ce legatura o avea mama nu stiu)si ca nu pling cand ma jignesc ei , ca uite fiul lor plinge ca e fraier si ma iubeste (nu pot sa pling in public orice ar fi) etc Cica sa facem casatorie de proba ca el s-a saturat sa-l tina acasa pe prietenul meu ca face cheltuiala. Si pe linga toate astea , am fost surprins placuta ca prietenul meu , cu care in dimineata acelei zile ma intelegeam perfect, sa nu aiba nici macar interesul sa vada de ce sint asa pornita, sa ma sune ca sa nu mai zic ca nu mi-a luat apararea si m-a lasat sa plec de parca nu insemnam nimic.Tot ce mi-a zis la telefon, cand am sunat sa-i multumesc pentru iubirea ce mi-o poarta, a fost "bine pa", " o sa-ti dau banii pe apartament" si mai nou " ca el unde sa se duca in strada? ca doar s-au certat, ce mai vreau". Am crezut ca el nu are nici o vina si am renuntat ca sa-i fie lui mai usor , sa nu joace pe 2 fronturi si nici sa nu-l pun sa aleaga.Dar am constatat ca de fapt iubirea lui cea mare cu care se lauda tuturor a palit in fata tonului ridicat al tatalui.Este impacat cu ideea, nici nu a venit sa spuna " eu tin la tine si imi pare rau ca a iesit asa ,... sau orice altceva". Nu a facut NIMIC, nici macar un telefon nu a dat. Cum se poate schimba totul in cateva ore? Sint distrusa , socata si dezamagita.Nu stiu ce as fi facut eu , dar clar nu asa cum a procedat el.Voi ce ati face intr-o asemenea situatie? Ati renunta la partener, ati incerca sa rezolvati lucrurile sau ati pune piciorul in prag si ati pleca cu perechea de mina?Eu cred ca as fi pus piciorul in prag si as fi spus " ori ne acceptati impreuna, ori am plecat sa-mi vad de viata mea".Dar poate gresesc , sint totusi parintii lui, sint si vor fi intotdeauna.Si stiu ca e tare mamos , dar nu prea inteleg de ce imi spune acum, ca eu sint vinovata si ca tot eu nu am stiut sa ma dau pe linga ei.Fara exagerare dar sint o finuta , mereu le-am zimbit, i-am respectat, nu am ridicat niciodata tonul, le-am facut si de mincare uneori, i-am ajutat la firma.Nu inteleg de ce au procedat asa si nu-l inteleg pe prietenul meu. Tot ce s-a intamplat a fost un soc pentru mine , pentru ca jur, ca nu am stiut nimic. Va multumesc ca m-ati ascultat .Poate nu m-am exprimat prea corect si imi cer scuze pentru asta.Sint prea socata si cred ca o sa mor de suparare. Mihaela

[scarmanus]

Scumpa de tine, nu o sa mori de suparare, ai vazut doar o fata a prietenului tau pe care nu o banuiai. Bine ca i-ai vazut-o acuma, decat sa ajungi la neliniste in casa doar ca el e mamos si nu stie ce prioritati are, ba mai mult e confuz cu propriile sentimente. Eu vorbesc, care sunt si eu pe marginea prapastiei, dar macar in problema ta pot sa fiu lucida. Pai ce fel de om e prietenul tau, ce fel de om de sprijin cand tremura ca o frunza dupa fusta lu' mane-sa si tace ca un melc in fata lui taica-sau, cand ei te ataca pe nedrept si-ti arunca asa cuvinte? Adica el nu se simte jignit si el odata cu tine? Ca daca nu se simte e o cauza pierduta, ca multi anii pe care-i cunosc. Eu zic sa nu mai cauti raspunsuri la "de ce" ci sa te bucuri ca nu ti-ai innodat viata de a unuia pe care nu te poti baza. lasa putin timp s atreaca, detaseaza-te fizic de el si toti ai lui, sa vezi cum o sa vina in 4 labe cu valul tras de pe ochi. Asta-i nenonocirea noastra, ca mult trebuie sa mai suferim pana ce ne educam alesii sa stea pe propriile picioare... Curaj, altele (subsemnata) sunt in situatii de-a dreptul grave. scarmanus

[geut]

Alecsia, imi pare rau pentru ce ti s-a intamplat. Asa e cand intervin banii intr-o relatie. Tu stii ce e mai bine sa faci in situatia asta, nimeni nu-ti poate da sfaturi, eu pot doar sa te sfatuiesc ce sa faci de-acum inainte intr-o relatie cu un viitor sot: niciodata nu trebuie sa te lasi manipulata, sa ai alte relatii cu viitorii socri decat vizite de ziua lor, de Craciun si cam atat. Nu esti tu obligata sa le dai telefon, cu atat mai putin mama ta, daca le da fi-su e suficient. Eu zic ca vizitele rare sunt mai eficiente. Si am sa-ti spun cum am ajuns la concluzia asta: eram in vizita la viitoarea soacra si ea era nervoasa ca nu-mi nimerise maneca unui sacou pe care tocmai mi-l croise. Socru-mea pleca la servici, soacra-mea facuse clatite si trebuiau impachetate. Sotul meu i-a zis "daca n-ai timp sa le impachetezi, roag-o pe Geo". La care soacra-mea a replicat "Stii ca nu-mi place sa intre altcineva in bucataria mea!" Si de-atunci n-am mai fost pe la ea decat dupa ce se ruga mult de mine. Acum se da pe langa mine si ar vrea sa fim prietene, dar eu stiu ca nu se poate si oricum nu pot sa uit nimic din ce mi-a facut sau mi-a zis in 13 ani. Hai ca m-am intins la vorba! Concluzia: cu el sau fara el, de-aici incolo nu-ti mai ajuta viitorii socri nici la firma, nici la nimic; atata timp cat ii tii la distanta te vor respecta si nu vor avea ce sa-ti reproseze. Iti urez curaj sa treci peste necazuri!

[Carolyne]

Subscriu! Mai bine ca s-a intamplat acum decat dupa ce ati fi oficializat relatia. Stiu ca-i tare dureros si se rupe inima in tine, dar ce fel de om este acela care se ascunde dupa fusta mamei si panatlonii tatalui la 28 de ani??? Si care nu iti ia apararea, nu-i alaturi de tine, nu-ti da nici macar un telefon??? Si iti mai spun un lucru: cand o fii sa iti intemeiezi o familie sa nu stai nici cu ai tai nici cu ai lui. Pe cat posibil mai bine stai cu chirie decat sa stai cu parintii. Nu intru in detalii, dar cumnata mea a stat la inceputul casatoriei 1 an de zile cu soacra...Si-a blestemat zilele!!! O SCORPIE, incepuse sa se certe cu sotul din cauza ei, in fine, cel mai bine este sa stati singuri, dar sa vreti amandoi acest lucru. Dupa atatea jigniri, personal nu as putea sa mai am o relatie cu individul respectiv, ori chiar daca as continua, dupa asemenea comportament cred ca relatia s-ar termina in cateva saptamani-luni. Stiu ca-i tare greu sa dai cu piciorul unei relatii de ani de zile, dar cum ar fi sa incepi o casnicie cu reprosuri ca cine a dat mai multi bani ori mai putini??? Motive meschine...pentru oameni care nu vad fericirea copilului lor. Numai bine, Carolyne

[sinzi_ana]

Asa cred ca sunt unii baieti (si nu neaparat) sub fusta mamii si agatati de pantalonii taichii!!! Nu cred ca le face bine, si mai ales tie sa te incurci cu unul care nu e in stare sa isi infrunte parintii pentru persoana iubita. Eu ma inteleg foarte bine cu soacra mea tocmai pentru ca stie ca Radu, sotul meu, e devotat familiei lui si nu parintilor, si pentru ca eu mai sunt gura sparta si decat sa afle ceva de la fiul ei, mai degraba afla de la mine... si e tare curioasa!!! Daca barbatul nu e in stare sa fie barbat si sa infrunte pe oricine, in special pe parintii lui, nu merita osteneala!!! Iti urez putere sa mergi mai departe si sa inerci sa il schimbi sau sa gasesti ceva mai bun... Sinzi

[ralualexandrei]

Chestia cu78% si 22% imi suna cunoscut,nu cumva ati luat un ap in Dr Taberei?Daca tu esti aceea inseamna ca il cunosc pe tip si nu pot decat sa te sfatuiesc sa te gandesti f bine daca vrei sa-ti traiesti toata viata cu un om care fuge de responsabilitate si daca ai taria necesara sa rezisti la tot ce va urma din partea parintilor lui.Din cate ai spus pana acum seamana mult cu socrii mei,asa ca nu te vad bine.[bang][bang][bang][bang] andrei

[elena_oona]

Subscriu la tot ce a spus carolyne.Incearca sa-ti refaci viata caci cu un astfel de om nu stiu ce viata o sa duci.Parintii o sa fie intotdeauna pt el pe primul plan si de fusta mamei nu o sa se lase prea curand(daca acum are 28 de ani),iar tu o sa suferi ca si pana acum.O sa ajungi in stagiul cand chiar el o sa te jigneasca si o sa-ti spuna vorbe grele,daca o sa fie indemnat de parintii lui.Eu zic ca daca chiar tinea la tine infrunta orice,chiar si pe parinti lui si mai ales ITI LUA APARAREA nu tacea ca un mototol.E barbat sau matura dupa usa?Si nici macar sa nu te sune?!....si poate el a avut ceva interes la tine,daca tot nu lucra si nu facea nimic.... Elena&baby girl[zana](DPN 24oct.2004)

[Alecsia]

quote:

---

Originally posted by ralualexandrei
Chestia cu78% si 22% imi suna cunoscut,nu cumva ati luat un ap in Dr Taberei?Daca tu esti aceea inseamna ca il cunosc pe tip si nu pot decat sa te sfatuiesc sa te gandesti f bine daca vrei sa-ti traiesti toata viata cu un om care fuge de responsabilitate si daca ai taria necesara sa rezisti la tot ce va urma din partea parintilor lui.Din cate ai spus pana acum seamana mult cu socrii mei,asa ca nu te vad bine.[bang][bang][bang][bang] andrei

---

Noi nu sintem din Bucuresti ... Mihaela

[dodo]

Draga Alecsia, pareera mea e ca-ti cam pierzi timpul cu el si ai lui. Nu zic de el ca n-ar fi bun, dar e tipul de om care nu ia decizii in viata fara acordul parintilor, ceea ce la un moment dat este grav pt. un adult. Nu e nici vorba ca nu ti-a luat apararea impotriva jignirilor aduse de parinti, e vorba ca nu stie sa-si exprime pdv., ceea ce e iarasi grav pt. un adult. astea sint niste treburi care vor atirna toata viata ca niste ghiulele legate de picioarele lui si mai ales ale tale, care va trebui sa iei decizii pt. amindoi si sa te lupti cu tot clanul lui pt. tine si pt. el...E prea mult, la un moment dat o sa obosesti pur si simplu si atunci se va rupe caruta..Cu urmari mai grave decit acum.. Poate ar fi mai bine sa puneti capat relatiei, se pare ca nu sinteti "pe aceeasi lungime de unda", ia-ti frumusel banii inapoi pe casa si, poate cine stie, aceasta ruptura va fi pt. el ca un ghiont sa se trezeasca naibii odata la realitate! Si te pomenesti ca rupe si pisica-n doua cu ai lui!!Cine stie??

[PaulaM]

Mie mi se pare ciudat sa va puneti problema, care cit a dat mai ales la inceputul unei relatii. Mi se pare deasemenea nedemn sa nu fie in stare sa-I faca sa nu te mai jigneasca si sa te accepte, iar daca nu vor sa-I lase in pace (poate vor reveni la sentimente mai bune intr-o buna zi..). Incearca sa stai de vorba cu el foarte serios si poate asa se lamureste si el ce vrea de fapt.. Bafta multa, Paula