parintii "socri"

[mihuta]

E de-a dreptul paradoxal cat de categorice suntem cand e vorba de relatiile altora si cat de intelegatoare sutem in ale noastre. Asta e valabil pentru mai toate femeile (si pentru mine) asa ca o spun ca o constatare nu ca o critica. Cred ca e o greseala sa pui un om sa faca o alegere intre tine si parintii lui. Alegerea e oricum evidenta si nu trebuie sa fie excluziva (ori eu ori ei). Nu ne alegem parintii ei sunt familia care ne-a crescut. Ne alegem in schimb consoarta / consortul, alaturi de care cram famila in care vom trai. Toate animozitatile astea intre soacre / nurori sau gineri sunt de fapt niste conflicte inutile (ca toate conflictele de fapt, dar in plus in astfel de cazuri chiar nu prea au ce sa imparta). Fiecare trebuie sa rezolve conflictele familiei lui (adica parintii). Iar daca astfel de conflicte sunt inevitabile atunci distanta e cea mai buna solutie. Adica am ceva de comentat in legatura cu parintii lui, ii spun lui sa rezolve . La fel daca are ceva de comentat despre ai mei, ma astept sa-mi spuna mie si eu trebuie sa discut cu ei. Dar fiecare are nevoie de timpul si de metodele sale. Important e sa fie armonie in cuplul nostru. " You must be the change you want to see in the world" Gandhi

[olga_stan]

alecsia, parerea mea este ca felul lui de a fi se datoreaza in mare parte educatiei primite de la parinti...cred ca a fost un copil crescut cu autoritate, obisnuit sa nu cricneasca in fata parintilor. cred ca in relatia voastra tu ai fost cea care a condus, intr-un fel sau altul, ai gasit solutii pentru a fi impreuna, ai incercat sa ai o prietenie frumoasa, sa te intelegi cu parintii lui si uite asa el a inceput sa depinda de tine, sa te iubeasca si pretuiasa, lucru pe care tu l-ai simtit si apreciat, dar toate acestea i-au deranjat pe parintii lui care cred ca au reactionat ca niste parinti gelosi si egisti, cred ca au vrut sa-ti demeonstreze ca ei inca pot controla situatia, ca baiatul este al lor si nu al tau si ca pot sa intervina in relatia voastra si sa va desparta...lucru care l-au si facut. dar totul a fost o victorie de scurta durata, pentru ca daca pot controla o situatie fii sigura ca nu pot controla si sentimentele baiatului. daca vrei sa salvezi prietenia si sa devina ceea ce a fost incearca sa fii stapana pe tine, nu te mai lega de faptul ca parintii lui au jignito pe sora ta pentru ca niciodata parintii lui nu iti vor recunoaste in fata ca asa a fost si nu iti foloseste la nimic atata pierdere de timp si nervi consumati, lasa ca sora ta va sti ea sa treaca peste acest episod neplacut. incearca sa nu il mai bati la cap cu parintii lui, ce fel de parinti sunt (el este constient ca are astfel de parinti dar gandeste-te ca nu va putea sa-i schimbe si la urma urmei sunt parintii lui si sangele apa nu se face), fii vlicleana si nu-i mai aminti, fii sigura ca si el este satul de ei dar nu are ce face, sunt batrani si caposi. chiar daca ei s-au schimbat, fii sigura ca vei mai avea spisoade de genul acesta, incearca sa te detasezi de ei, nu le mai da satisfactia sa te superi cand ei fac ceea ce fac, pentru ca ei asta si urmaresc sa te supere petine, sa faci scene , sa te consumi..ce mai sa te inebuneasca. fii fata desteapta si lupta, fii mai inteligenta si diplomata ca ei! olga

[Alecsia]

quote:

---

Originally posted by olga_stan
alecsia, parerea mea este ca felul lui de a fi se datoreaza in mare parte educatiei primite de la parinti...cred ca a fost un copil crescut cu autoritate, obisnuit sa nu cricneasca in fata parintilor. cred ca in relatia voastra tu ai fost cea care a condus, intr-un fel sau altul, ai gasit solutii pentru a fi impreuna, ai incercat sa ai o prietenie frumoasa, sa te intelegi cu parintii lui si uite asa el a inceput sa depinda de tine, sa te iubeasca si pretuiasa, lucru pe care tu l-ai simtit si apreciat, dar toate acestea i-au deranjat pe parintii lui care cred ca au reactionat ca niste parinti gelosi si egisti, cred ca au vrut sa-ti demeonstreze ca ei inca pot controla situatia, ca baiatul este al lor si nu al tau si ca pot sa intervina in relatia voastra si sa va desparta...lucru care l-au si facut. dar totul a fost o victorie de scurta durata, pentru ca daca pot controla o situatie fii sigura ca nu pot controla si sentimentele baiatului. daca vrei sa salvezi prietenia si sa devina ceea ce a fost incearca sa fii stapana pe tine, nu te mai lega de faptul ca parintii lui au jignito pe sora ta pentru ca niciodata parintii lui nu iti vor recunoaste in fata ca asa a fost si nu iti foloseste la nimic atata pierdere de timp si nervi consumati, lasa ca sora ta va sti ea sa treaca peste acest episod neplacut. incearca sa nu il mai bati la cap cu parintii lui, ce fel de parinti sunt (el este constient ca are astfel de parinti dar gandeste-te ca nu va putea sa-i schimbe si la urma urmei sunt parintii lui si sangele apa nu se face), fii vlicleana si nu-i mai aminti, fii sigura ca si el este satul de ei dar nu are ce face, sunt batrani si caposi. chiar daca ei s-au schimbat, fii sigura ca vei mai avea spisoade de genul acesta, incearca sa te detasezi de ei, nu le mai da satisfactia sa te superi cand ei fac ceea ce fac, pentru ca ei asta si urmaresc sa te supere petine, sa faci scene , sa te consumi..ce mai sa te inebuneasca. fii fata desteapta si lupta, fii mai inteligenta si diplomata ca ei! olga

---

Ai dreptate, eu am fost mai puternica si am condus relatia spre ce a ajuns.Dar ai inteles gresit partea cu sora.Nu pe ea au jignit-o ci pe mine , de fata cu ea si in lipsa mea. Asta e , cred ca ai dreptate, nu le convine ca el nu mai e catelusul care sa sara mereu .Scuze de exprimare , dar cam asa era.Nu putea sa scoata un cuvant, prefera sa taca si sa faca.Acum , curios dar sint asa draguti .. [?] Mihaela

[olga_stan]

mihaela, fii sigura ca nu o sa te accepte cu una cu doua, le trebuie timp ca sa te accepte. chiar daca s-au schimbat, fii sigura ca schimbarea asta nu tine mult, intre timp ei vor cauta solutii sa-ti faca zilele amare. si eu am astfel de socrii imposibili, ma acuza de te miri ce, in capul meu se saprg toate si tot asa sunt pe toane, cand se fac ca ne accepta cand ne dau afara din casa si nu vor sa mai auda de noi. ideea este ca tu sa nu te mai enervezi pe ei, nu are rost sa iti distrugi sanatatea pentru niste oameni care si-au trait viata bine mersi si altceva nu au de facut decat sa inebuneasca pe altii. este mai importanta sanatatea ta si linistea ta, deci cand te mai jignesc si te acuza de te miri ce - nu le mai arata ca te afecteaza, pentru ca ei asta vor, tu sa te enervezi si sa iti esi din pepeni...ai grija sa nu iti versi offul pe baiatul tau, nu faci altceva decat sa-l indepartezi de tine, sa i se ia de atatea vorbe si certuri..fii fata desteapta, da-le lectii!! am observat ca esti o femeie puternica, trecuta prin multe, care stii ce vrei si eu cred ca te vei descurca! olga

[vivian]

alecsia, parerea mea personala este ca ..iubitul tau nu are caracter si ...e o " marioneta" cand vine vorba de personalitate. sa ti mai impartasesc un secret, faptul ca nu se impune acum in fatza parintilor , a prietenilor, nu inseamna ca e ceva temporar, ci e...felul lui de a fi. cu respect. viv ....

[ralualexandrei]

Ma bucur ca a luat atitudine ,inseamna ca se poate schimba.Eu am reusit sa-l schimb poate reusesti si tu.Important e ca te iubeste.Asculta sfatul Olgai nu te enerva,nu crede in buna lor purtare,nimeni nu se schimba peste noapte,menajeaza-te si nu ii lasa sa te provoace,te vei consuma inutil. andrei

[sperantza nu moare]

mihaela draga, tu nu cu socrii tai vei trai, sunt multe situatii cand in cupluri deja casatorite socrii fac mizerii. tu trebuie sa stabilesti daca iubitul tau te merita, si daca de acum incolo va fi in stare sa faca front comun cu tine. pana la urma daca aveti un apartament in comun nu trebuie sa te deranjeze prea tare socrii, dar trebuie sa fiti destul de maturi sa nu-i lasati sa provoace certuri intre voi si pana la urma sa va desparta. pe mine au reusit sa ma desparta potentialii socrii, dar crede-ma au fost mult mai ingeniosi, pe la spatele meu l-au imbrobodit pe prietenul meu de-atunci, iar el nu a luat nici o masura niciodata. cum se spune: "totul pana la bani" - de-abia atunci vezi adevarata fata a unui om cand ii ceri bani, sau vrei sa faci ceva cu el/ ea. si la mine a plecat tot de la bani, si de la cumpararea unei locuinte, aveam nevoie de bani de avans, pentru a cumpara de la stat (ICRAL) apartamentul in care stateam cu ai mei, pentru ca el isi exprimase intentiile serioase, mama a indraznit sa-i propuna sa contribuie cu bani si sa treaca jumatate din apartament pe numele nostru al amandurora. au sarit ai lui: ca de ce si pe numele meu ca el dadea x bani, si noi tot pe-atat, ca sa fie jumatate doar pe numele lui etc. numai ca nu realizau ca doar cu suma aceea - modica la vremea respectiva, pentru ca era pretul de la stat - nu luau un apartament in bucuresti, daramite in centrul capitalei, cum era al nostru. pana la urma i-au facut capul mare ca eu sunt materialista si sunt toata doar un interes. sfarsitul nu a fost atunci, ci un an mai tarziu, cand tot in incercarile noastre de a pune ban langa ban, sa strangem suma de avans, am vrut sa facem un imprumut mic (cate 5 milioane - in 1999) toti 3, eu si ai mei, eu neavand carte de munca, ci contract de colaborare, l-am rugat pe el sa figureze in acte, iar eu sa dau ratele lunar. era un imprumut de tip CAR, depuneai o suma si luai de 3 ori. urma sa facem a treia cotizatie, cand s-a dus mama la banca, i-a zis dna de la ghiseu, stiti dl. X a fost zilele trecute si a depus banii a si contractat imprumutul !!?? precizez ca tocmai fusese nunta surorii mele, ocazie cu care am imprumutat de la el o suma de bani, just in case, pentru nunta. a fost la mine in casa, unde a avut loc nunta, a zambit si s-a simtit bine, chiar a furat mireasa (ce teatru a putut sa joace cand marsavia deja fusese comisa), eu am fost a doua zi la el, toata lumea doar un zambet bla-bla. cand am aflat am inceput sa urlu. mi-a replicat ca atata timp cat aveam bani in banca, de ce am luat imprumut de la el, ce vroiam noi sa facem cu banii din banca. contul de acolo era pe numele lui, ca atare nici o miscare nu se putea face fara prezenta si semnatura lui. ca de fapt el a pus-o la indoiala pe mama mea, nu pe mine, pentru mine insa mama care m-a crescut e la fel ca mine, mai presus decat mine de fapt, singura pentru care eu as baga mana in foc, daca cineva o pune pe ea la indoiala, automat ma pune si pe mine. stia ca m-am angajat din anul 2 de facultate sa fac imprumut pentru casa, dar cu ghinion ca zgarcitul de patron economisea cateva sute de mii la taxe si mi-a facut colaborare, si mai stia ca daca as fi vrut sa pun gheara pe el lasam sarcina... asa ca a ramas cu calculatorul pe care si l-a luat si cu mamitza si tatitzu...dar nu cred ca a inteles nici pana azi ce rau mi-a facut si de fapt ce rau i-a lasat pe ai lui sa-i faca. (ii placea sa o intrebe pe ma-sa, scuzati-ma dar nu pot sa-i spun altfel, "nu-i asa ca-i frumoasa?", de fata cu mine, iar ea: "nu numai frumusetea conteaza", pe ton ostentativ, si nu o data, si multe altele) am mai povestit pe forum experienta mea sper sa nu obosesc pe nimeni, vreau doar sa invete si altii din pataniile lui Stan (eu :-) ) poate reactia iubitului tau a fost cu intarziere ca a fost luat prin surprindere, fi si tu mai precauta si asteapta sa vezi ce se intampla, pana la urma adevarul iese la iveala. zic eu insa oricine merita circumstante atenuante, asa ca nu-l decapita de la prima greseala. in ceea ce-i priveste pe "socrii" incearca sa-i ignori, dar totusi fi cu ochii in patru, ca nu stii ce te paste. daca te mai suna si te mai hartuiesc inchide-le telefonul sau fii si tu agresiva cu ei, macar in ton. oricum eu nu as tine deoparte de partener ce mi se intampla. fruntea sus, viata e grea, nu vom putea fugi mereu de greutati, trebuie sa le si infruntam Sperantza nu moare

[Alecsia]

quote:

---

Originally posted by sperantza nu moare
mihaela draga, tu nu cu socrii tai vei trai, Sperantza nu moare

---

Stii, toata lumea spune asta: " tu nu cu socrii traiesti".Dar ce ne facem cand el, iubitul , sotul , este influientat de parinti? Eu am observat ca de fiecare data cand parintii lui au o pasa proasta in ceea ce ne priveste e si el schimbat, e mai apatic, ori evita sa mai dau ochii cu ei ori ... nu stiu, eu simt ca e altfel.Cand totul e ok cu parintii lui, cand par sa fie foarte draguti cu mine si el e tare multumit, explodeaza de fericire.Si atunci .. mai este valabil " tu nu traiesti cu socrii"? Nu e cazul meu (sper, macar nu stiu) dar sint sigura ca sint parinti care ii spun fiului sa nu umble cu aia, ca aia e nu stiu cum ...etc si culmea el ii asculta , ca doar e mama si tata , nu ii vor raul. Si ca o adaugare, cand s-au casatorit parintii lui, parintii ei ( a "soacrei" )nu au fost de acord ca taica-su sa-i fie sot si la nunta nu a venit nimeni din familia ei.Abia la nasterea prietenului meu s-au impacat. Acum, ce sa zic , toate par ok . Au incetat cu prostiile, de parca nimic nu s-a intamplat, sint la fel de draguti ca inainte de incident.Si fireste prietenul meu radiaza de fericire. Mihaela

[sperantza nu moare]

mihaela ai dreptate ca suporti consecinte, si e firesc ca pe el sa-l afecteze atitudinea parintilor si tensiunea dintre voi, pentru ca sunt parintii lui, inseamna insa ca nu este 100% influentat de ei, el vrea echilibru in familie, intre ei, parinti si tine/ voi, deci nu conteaza doar parintii ci si tu. e greu de inteles de fapt, intr-o relatie de 5 ani, ca a ta, ce mai au de reprosat sau de fapt ce vor ei sa obtina prin comportamentul lor agresiv. inteleg ca e ceva ereditar de la parintii soacrei tale. sunt persoane care pur si simplu nu se simt bine cand le merge altora bine, stii cum se spune cand nu ai probleme ti le fac altii. nu le convine ca nu va mai sta cu ei? sau ce? si de la inceput ce probleme ati avut cu parintii lui? ce-ti reproseaza, in afara injuriilor? poate ca ar fi bine sa incerci sa vorbesti cu parintii lui, de fapt cu unul dintre ei cel care ti se pare tie mai receptiv sau mai potolit in ceea ce te priveste; sa-i spui ca tu vrei ca fiul lor sa fie fericit, si ca ar fi mai fericit daca v-ar lasa in pace, ca tu ii respecti si ca tot ce vrei este respectul lor, nu trebuie sa te ia in brate si sa te albeasca de pupat. faptul ca tu nu ai avut bani pentru jumatate de apartament nu te face om de nimic si ca ar trebui sa se bucure ca fiul lor a gasit pe cineva cu care sa imparta bucuriile si greutatile. si i-as mai intreba si de ce te "sapa" atata, pentru ca daca n-ai fi tu ar fi alta, fiul lor n-ar sta cu ei, si poate alta nu l-ar face fericit. ca pentru restul de 28% - pentru a intregi jumatatea - tu vei fi cea care va avea grija de "baiatul mamei", nu de alta dar am sentimentul, si daca ai si spus ca tu conduci, ca tu vei duce casa in spate, ca tu vei avea grija de el, fara prea mare sprijin din partea lui. vorbeste si cu el, el trebuie sa-ti cunoasca cel mai bine sufletul si gandurile, si de fapt stabiliti impreuna reactia voastra, acum trebuie sa fiti in consens. tu trebuie sa stabilesti in sinea ta, in sufletul tau, daca iubitul tau te poate sustine in continuare si daca te merita (sau daca joaca pe doua fronturi cum ai zis tu). parintii trebuie respectati ca parinti. gandeste-te ca puteau la fel de bine si parintii tai sa se bage si sa opuna relatiei tale, cum ai fi reactionat, si tu probabil ca ai fi fost afectata si trista. trebuie insa sa realizati ca voi doi veti fi un intreg, si intr-o oarecare masura ceilalti trec pe locul 2. de ce nu va mutati voi impreuna (sau v-ati mutat deja?), sa-l dezlipesti de ai lui. ca daca o sa va vedeti mai rar va fi mai bine oricum ia-o si tu mai usurel, mai lasa timpul sa-si spuna cuvantul, puteti sa stati impreuna pana sa va casatoriti, sa vezi cum se comporta iubitul tau si socrii Sperantza nu moare

[Alecsia]

quote:

---

Originally posted by sperantza nu moare
mihaela ai dreptate ca suporti consecinte, si e firesc ca pe el sa-l afecteze atitudinea parintilor si tensiunea dintre voi, pentru ca sunt parintii lui, inseamna insa ca nu este 100% influentat de ei, el vrea echilibru in familie, intre ei, parinti si tine/ voi, deci nu conteaza doar parintii ci si tu. e greu de inteles de fapt, intr-o relatie de 5 ani, ca a ta, ce mai au de reprosat sau de fapt ce vor ei sa obtina prin comportamentul lor agresiv. inteleg ca e ceva ereditar de la parintii soacrei tale. sunt persoane care pur si simplu nu se simt bine cand le merge altora bine, stii cum se spune cand nu ai probleme ti le fac altii. nu le convine ca nu va mai sta cu ei? sau ce? si de la inceput ce probleme ati avut cu parintii lui? ce-ti reproseaza, in afara injuriilor? poate ca ar fi bine sa incerci sa vorbesti cu parintii lui, de fapt cu unul dintre ei cel care ti se pare tie mai receptiv sau mai potolit in ceea ce te priveste; sa-i spui ca tu vrei ca fiul lor sa fie fericit, si ca ar fi mai fericit daca v-ar lasa in pace, ca tu ii respecti si ca tot ce vrei este respectul lor, nu trebuie sa te ia in brate si sa te albeasca de pupat. faptul ca tu nu ai avut bani pentru jumatate de apartament nu te face om de nimic si ca ar trebui sa se bucure ca fiul lor a gasit pe cineva cu care sa imparta bucuriile si greutatile. si i-as mai intreba si de ce te "sapa" atata, pentru ca daca n-ai fi tu ar fi alta, fiul lor n-ar sta cu ei, si poate alta nu l-ar face fericit. ca pentru restul de 28% - pentru a intregi jumatatea - tu vei fi cea care va avea grija de "baiatul mamei", nu de alta dar am sentimentul, si daca ai si spus ca tu conduci, ca tu vei duce casa in spate, ca tu vei avea grija de el, fara prea mare sprijin din partea lui. vorbeste si cu el, el trebuie sa-ti cunoasca cel mai bine sufletul si gandurile, si de fapt stabiliti impreuna reactia voastra, acum trebuie sa fiti in consens. tu trebuie sa stabilesti in sinea ta, in sufletul tau, daca iubitul tau te poate sustine in continuare si daca te merita (sau daca joaca pe doua fronturi cum ai zis tu). parintii trebuie respectati ca parinti. gandeste-te ca puteau la fel de bine si parintii tai sa se bage si sa opuna relatiei tale, cum ai fi reactionat, si tu probabil ca ai fi fost afectata si trista. trebuie insa sa realizati ca voi doi veti fi un intreg, si intr-o oarecare masura ceilalti trec pe locul 2. de ce nu va mutati voi impreuna (sau v-ati mutat deja?), sa-l dezlipesti de ai lui. ca daca o sa va vedeti mai rar va fi mai bine oricum ia-o si tu mai usurel, mai lasa timpul sa-si spuna cuvantul, puteti sa stati impreuna pana sa va casatoriti, sa vezi cum se comporta iubitul tau si socrii Sperantza nu moare

---

Eu asta si spuneam ca nu am avut probleme cu ei pina la apartament.Mai glumea taicasu asa ironic , dar si cu el se poarta urat de cand ma stiu, si nu ma asteptam la mare lucru din partea lor.Ideea e ca mereu erau incantati cand ma vedeau , in primii ani, erau asa mandri de mine , ca deh .. multa scoala,urata nu-s.Ma prezentau ca nora lor .Acum e totul ok, dar nu am mai trecut pe la ei.Am mai vorbit cei drept, am vrut sa-i ajut cu niste sfaturi , si par ca accepta ideea de "noi".Ma mai ataca subtil, zambind ca nu vin sa-i vizitez , dar tot nu vreau sa merg pe la ei.Eu cu prietenul meu ne intelegem bine, mai incearca sa ma duca pe la el , dar refuz mereu.Sper ca s-a rezolvat totul.Macar sa nu mai aud eu, daca ma vorbesc pe la spate. Mihaela