De ce ne pierdem timpul?

[ancuta06]

Sorina, atata timp cat va iubiti si va respectati, totul va fi roz. Va fi roz in sufletele voastre, si oricate probleme ati avea, materiale sau de orice fel, impreuna puteti trece peste toate, dar numai daca exista dragoste. Un barbat care-si iubeste sotia nu o jigneste, nu o abuzeaza, nu-i face nici un rau. In schimb, o rasfata, are grija de ea, o respecta, admira, intelege, asculta....si multe altele Nu cred ca nu ne putem da seama daca suntem iubite sau nu. Iar daca realizam ca nu suntem, atunci ce folos? Ce rost mai are sa incerci sa lupti, sa te sacrifici, sa plangi, sa speri? Totul este in zadar. Haideti sa va povestesc ceva: cand l-am cunoscut pe Sebastian, s-a indragostit de mine foarte repede. Eu vroiam sa fiu singura, si, in plus, nu vroiam o relatie de la semi-distanta. Adica sa fie cand in Romania, cand in Olanda. I-am zis ca nu putem fi impreuna asa. Daca poate locui in Romania, e ok, dar daca nu, nu, pentru ca eu nu fac fata asa. Mi-ar fi greu. Nu vreau sa ma implic si apoi sa sufar de dor,sau de orice altceva. Asa ca s-a mutat in Romania. Eu lucram atunci, de la 8 dimineata pana pe la 8 seara. Nu aveam timp de el decat cand dormeam, ca in rest eram in vizita la parinti, cu el, ce-i drept. L-am intrebat acum cateva luni ce i-a placut cel mai mult la mine, ce l-a atras prima data. Raspunsul lui a fost "you were busy" (erai ocupata). Acum, nu am mai fost "busy" in adevaratul sens al cuvantului, de mult timp. Relatia noastra nu a fost la fel dupa ce am ramas gravida, ceea ce s-a intamplat repede. Ne iubim in continuare, dar nu avem timp sa ne bucuram unul de altul. iar cand avem, suntem obositi. Avem conflicte, certuri mai mici sau mai mari.....in ultimele 6 luni sunt tot mai mici.......dar stiu ca ceea ce conteaza mai mult avem: dragoste neconditionata. Sunt lucruri mici care nu-mi plac la el, nu atat de mult incat sa ma deranjeze, dar, ....eu neavand activitate, il cam bat la cap si nu-i place. Nu prea ma pot abtine.....desi incerc. Si reusesc de multe ori. Si stiu ca atunci cand voi fi "busy" din nou, conflictele vor disparea. le avem acum pentru ca eu am prea mult timp de gandire, de analiza idioata......de ganduri care ma deprima, de spaime. Cel mai des ne certam pt ca ma vede suparata....si nu suporta. Pentru ca stie ca nu are cum sa ma ajute. Plang din lucruri mici pe car nu le intelege. Si da vina pe el. Si crede ca eu dau vina pe el. Il doare sa ma vada suparata, si dupa o tentativa de a ma impaca, incepe sa se cetre cu mine.....probabil ca asa poate el sa ma faca sa uit motivul deprimarii. Si reuseste. Ne certam un pic, ne impacam, si deja mi-a trecut depresia. Ma iubeste atat de mult...si eu pe el la fel. N-oi avea eu experienta, dar am stiut ce vreau, si, desi nu am sperat ca voi avea....iata ca s-a intamplat. poate ca n-avea rost sa povestesc toate astea aici, dar asa mi-a venit. Ancuta & [copil] Martijn, (24.10.2003) http://community.webshots.com/user/Busch_family

[Sorina-Alexa]

Ancuta,esti incredibila!!!Spui lucrurilor pe nume intr-o maniera absolut minunata,felicitari! Parca prin tine am scris eu - si mie mi se intampla acelasi lucru,constat cateodata ca-l bat la cap pe sot din orice nimic. Insa el nu se supara prea tare,incearca sa ma inteleaga si sa ma impace cand ma vede asa de recalcitranta.Imi tot spun ca trebuie sa incetez sa mai fiu pisaloaga,mai ales fara motiv real. El,saracul,ma surprinde mereu cu un buchet de flori ori un mic cadou.In felul asta nu ma lasa sa uit ca el este jumatatea mea,si -totodata - mentine dragostea vie. Ma gandesc ce s-ar intampla daca ar inceta sa ma iubesca...sunt sigura ca dragostea mea pentru el n-ar muri peste noapte,as plange,urla,suferi...dar n-as accepta nici un compromis,de nici un fel.Ce rost ar avea?!Dragostea cu sila nu se poate,asta mi-e limpede! Va doresc,dragele mele,o casnicie fericita,sa fiti iubite si sa nu intampinati probleme majore! Cu bine, Sorina. "If you respect others,they will respect you!" [foto]http://community.webshots.com/user/sorina1982

[sinzi_ana]

Eu cred ca comoditate, sau frica de necunoscut.. Si cred ca mai e si dificultatea financiara pe care o vei avea de infruntat de una singura, plus un copil!!! Speranta ca va fi mai bine... Sinzi si David http://community.webshots.com/user/sinzi_ana

[CRISMIR]

[hia]...interesant subiectul,si intradevar greu de raspuns....eu sunt impreuna cu sotul meu de 11 ani,si casatoriti de 5 ani...ne iubim ca la inceput,cateodata cu mici certuri,deci cu "urcusuri si coborasuri"...insa nu cred ca exista altcineva pt mine,mai bine zis,el este jumatate mea,ceea ce este imbucurator este faptul ca si el simte la fel,si imi zice foarte des lucrul acesta,in concluzie ne iubim si ne respectam mult,chiar daca au trecut atatia ani,si multi ne intreaba,"cum,nu v-ati plictisit unul de altul,sau nu e doar o obisnuita?"...raspunsul este,nu,noi ne iubim ca la inceput,pt ca am stiut intotdeauna cum sa ne purtam unul cu altul si sa facem ca viata sa ne fie buna si frumoasa si dupa atatia ani...si va rog sa ma credeti ca la inceput am trecut prin multe(parintii mei nu au fost de acord cu casatoria).....insa nu stiu ce as face daca ceva s-ar schimba?...si eu sunt de parere ca nu trebuie sa stam sa fim calcate in picioare ,doar din obisnuita sau pt ca noi ii iubim inca pe sotii nostrii...e greu sa o iei iar de la inceput,dar merita,sau dupa ce ai incercat totul in casnicia ta si vezi ca nu mai merge,sa ai curajul sa zici GATA,s-a terminat,trebuie sa o iau de la inceput....eu ma consider o persoana norocoasa,ca am dat peste un barbat bun,intelegator si care ma iubeste enorm de mult,care si-ar da viata pt mine.... Eu va doresc la toate sa fiti fericite si iubite[pup]!....[gravi]Mirela si [copil](25 sapt) mirela Stoia