Relatia nasi-fini

[petra]

SA va spun acum care este relatia mea cu finii mei pe care i-am cununat. Multi spun ca sufla in coarne nasilor de cununie ca le fac cadouri cu diverse ocazii etc, etc. Ei bine la mine a fost exact pe dos. Am cununat pe doi tineri foarte repede dupa ce ne-am casatorit, deci diferente de varsta nu exista. Noi, nasii, am fost tot timpul cu initiative de tot felul, felicitari la toate evenimentele lor(zile de nastere a lor , ziua casatoriei, zilele copiilor plus toate sarbatorile de peste an Craciun , Anul nou , Paste si tot asa) si ei NIMIC!!!!!NICIODATA! Nici macar un telefon de Craciun sau Anul nou sa ne felicite. NU am pretentii materiale de nici un fel, nu suntem certai sau suparati, dar sunt oameni care nu stiu sa tina o relatie cu nasii pe care ei i-au ales.Nu le-am putut boteza primul copil deoarece tocmai eu nascusem de 2 zile, iar pe al doilea eram aici si nici macar nu ne-au intrebat. In fine, ce-l mai "frumos " s-au purat cu mine cand am fost in Romania finul meu iubit a trecut pe langa mine cu masina, venind din fata, deci avea cum sa ma vada, eu facandu-i bucuroasa din mana ca ne intlanim!Nu a oprit, nici macar o frana nu a pus sa vada cine este individa care face din mana pe trotuar! Asta este, nu putem schimba oameni chiar daca le suntem nasi.Acum relatia noastra cu ei este in punctul in care se zice ca este mort! Nici un semn de viata nimic de la ei, atunci am batut si eu in retragere si gata. PE alta parte, am o fina, care acum are 18 ani, eu am botezat-o cand aveam 17 ani, parintii ei au locuit departe de noi si relatia nasa-fina nu a prea fost reala, sau hai sa zic consolidata de la inceput. Dar acum avem o relatie speciala, ne intalnim destul de des pe internet, vorbim mult la telefon si imi scrie fata aceasta niste scrisori deosebite si am ajuns sa fiu confidenta ei in orice problema a adolescentei si tineretii prin care trece acum. O simt ca are multa incredere in mine si sfaturile mele ca ceea ce vorbim impreuna ii face bine, spre bucuria mea, a ei si a mamei ei.De material nici nu se pune problema pentru ca parintii ei sunt f. instariti, iar ea are mai multe decat mine uneori. Eu cred ca relatia de suflet conteaza cel mai mult in orice imprejurare in viata asta. M-am lungit cam mult, scuze pentru asta! La toti numai bine!

[Marox]

Bibi, nasii lui David nu au copii. Dupa mine e un aspect important. In sensul ca e posibil pur si simplu sa le fie...frica sa se apropie de un bb. Am intilnit retineri fata de bebei la toate cuplurile tinere, au impresia ca un copil e prea fragil, le e teama sa-l ia in brate. Uneori chiar parintii se pling in fata lor de cutare si cutare din anturaj care n-a stiut cum sa se poate cu odorul. Cind nu eram mama, copiii altora ma interesau prea putin, mai ales cind inca nu vorbeau. Da, ii luam in brate si-i pupam o data, insa pe urma ii dam inapoi parintilor si nu ma mai ocupam de ei. Acuma e altceva, ma uit la fiecare bebe, ma interesez ce face, ce maminca, cite kile are, ma joc cu el... Poate ca atitudinea nasilor fata de David se va schimba cind vor fi si ei parinti. Va tin pumnii!

[sinzi_ana]

Sau poate nu le plac copiii, sau nu stiu cum sa se poarte cu ei. Sunt persoane (socrul meu) care habar nu are cum sa se poarte cu un copil. El ar vrea sa fie dragut dar nu stie cum si e ff stangaci. Eu zic ca poti sa ii ajuti si sa ii implici tu mai mult daca asa rezolvi problema.. Sinzi si David http://community.webshots.com/user/sinzi_ana