Frustrarile unei tinere sotii

[cami30]

ce-ti doresti tu sol de fapt de la sotul tau? ce facea inainte de casatorie si nu face acum sau ce facea inainte de venirea copilului si nu mai face acum tu lucrezi undeva? cami

[ocebine]

Hai sa ma bag si eu in vorba. Eu sint un d-aia deplasata care m-am maritat la 20 de ani. Si intradevar a fost greu la inceput fiind amindoi studenti si cu servicii pe deasupra. Eram si noi soarele si luna cu programul. Dar siti ceva: cind aveam putinul timp liber il petreceam IMPREUNA. Obositi frinti si tot gaseam o ora, doua pentru un film sau o juma de ora de dans. Treaba in casa facem impreuna si in ziua de azi cu doi copii. Avem amindoi servici si cu doi baieti tot gasim timp sa petrecem IMPREUNA. Casatoria este si pentru bine si pentru rar dar nicaieri nu scrie ca trebuie sa fie rau NUMAI pentru femeie. Este lipsa de dragoste si de bun simt. Nu are nici o importanta la virsta te casatoresti. Dragostea, intelegerea si respectul RECIPROC trebuie sa fie pe primul plan. Eu nu inteleg acest fenomen ca numai barbatul este obosit si hai sa umblam in virful picioarelor ca el aduce banii acasa. Si el trebuie sa isi asume responsabilitati in casatorie, nu numai adusul banilor. Sa ne fie cu iertare, este de o mie de ori mai simplu sa te duci la servici decit sa stai acasa: copil, curat, mincare, samd. Anamaria mama la Nick (6)& Alex (3) [url]http://mywebpage.netscape.com/Ocebine/Alex3.jpg[/url] [url]http://mywebpage.netscape.com/Ocebine/Nick3.jpg[/url]

[sinzi_ana]

AnaMaria subscriu la ce ai spus tu!!! Si eu m-am maritat la 22 de ani si sunt super fericita si avem o relatie deosebita cum putini cred ca o au. Slakje e foarte urat din partea ta sa generalizezi!!! Toate alea care se marita la 20 de ani au facut greseala vietii lor, nu pot sa isi mai traiasca viatza si sunt in concluzie nefericite cu un plod in brate!!! Ca exista o varsta la care sa iti traiesti viata si alta la care sa faci un copil si sa te mariti??? Doamne nici bunica-mea nu spune asta! Ti-ai legat priostriile (asa se scrie?) de gat si gata, treci la cratita, viata ta s-a sfarsit??? Asa crezi tu? Mare greseala, noi inca mai mergem in discoteca, la o terasa cu prietenii, la o excurisie cu cortul, o mica betie sau o petrecere in pijamale....singura diferenta este ca intr-un sertar este un act in care scrie ca suntem casatoriti si avem un nou amic cu noi, un bebe! Iar parintii mei au facut exact acelasi lucru! Singurul lucru pe care nu il mai pot face (nu mai simt nevoia de fapt) este sa ies cu alti barbati! Asta e toata diferenta!!! Si sper sa raman asa pana la sfarsit...viata nu are varsta daca sti sa o traiesti! Sinzi si DAvid

[slakje]

quote:

---

Originally posted by sinzi_ana
AnaMaria subscriu la ce ai spus tu!!! Si eu m-am maritat la 22 de ani si sunt super fericita si avem o relatie deosebita cum putini cred ca o au. Slakje e foarte urat din partea ta sa generalizezi!!! Toate alea care se marita la 20 de ani au facut greseala vietii lor, nu pot sa isi mai traiasca viatza si sunt in concluzie nefericite cu un plod in brate!!! Ca exista o varsta la care sa iti traiesti viata si alta la care sa faci un copil si sa te mariti??? Doamne nici bunica-mea nu spune asta! Ti-ai legat priostriile (asa se scrie?) de gat si gata, treci la cratita, viata ta s-a sfarsit??? Asa crezi tu? Mare greseala, noi inca mai mergem in discoteca, la o terasa cu prietenii, la o excurisie cu cortul, o mica betie sau o petrecere in pijamale....singura diferenta este ca intr-un sertar este un act in care scrie ca suntem casatoriti si avem un nou amic cu noi, un bebe! Iar parintii mei au facut exact acelasi lucru! Singurul lucru pe care nu il mai pot face (nu mai simt nevoia de fapt) este sa ies cu alti barbati! Asta e toata diferenta!!! Si sper sa raman asa pana la sfarsit...viata nu are varsta daca sti sa o traiesti! Sinzi si DAvid

---

Zanzi nu ai intzeles nimic din ce am vrut eu sa zic.Nu are nici o legatura varsta aici.Eu am vrut sa zic ca in cazul de fatza se vade varsta. Asta am vrut eu sa zic.Caci dupa o varsta ai ochii mai deschisi.In GENERAL.DA.Ca sunt cazuri particulare cand la 20 de ani esti mai matur ca unul de 35 asta e alta poveste.Dar in general la 20 de ani NU ESTI! Si asta se vede AICI in povestile acestei fete. Nu mai are rost discutzia caci eu una cred ca m-am exprimat destul de clar. S-a angajat intr-o casatorie si a facxut un copil cu un om pe care-l iubeste: ii suporta si partzile negative, cu alte cuvinte FACE COMPROMISURI. Care-i problema, unde nu ma exprim coerent de nu intzelegetzi?

[slakje]

Sanzi draga eu nu am generalizat.Te rog frumos sa citesti cu atentzie.Eu am spus ca EU as fii reactzionat la fel poate la varsta de 22 de ani cu un copil pusa fatza in fatza cu realitatea zilnica.Nu am generalizat i-am spus SA AIBA RABDARE.PT CA: are un barbat MUNCITOR, se iubesc, nu are un barbat care alearga dupa curvem isi injecteaza cocaina si alearga dupa ea sa-i puna perna pe fatza.Cand te-ai casatorit te-ai casatorit si cu barbatul ala muncitor care sta in fatza computerului nu numai cu ala cu care te plimbi de mana si te pupi toata ziua. Alina.

[slakje]

Ocebine da-mi voie sa-tzi spun ca din pacate realitatea zilnica din ROMANIA e mult mai dura decat cea din America.De multe ori copii desteptzi, inteligentzi, scolitzi si istetzi pentru o bucata de paine nu mai au timp nici sa mearga la [consti].Nu se pot face comparatzii.Intzelegi? Intre tinerii casatoritzi din America si cei din Romania.Nu-mi spune ca nu stiu caci intamplator stiu foarte bine. Alina. PS: REVIN: si aici e vorba de painea zilnica nu de vila cu piscina, caci stiu si eu ca niciunde nu-s ainii cu colacii in coada. Ce se intampla? Sanzi chiar de ce tzinetzi sa ma intelegetzi chiar pe dos? Ma exprim cred eu destul de clar. Tu ar trebui sa stii foarte bine la ce ma refer. Care-i problema? Spune-mi si mie te rog in care dintre postarile mele zic eu ceva care intriga chiar atat?Unde este problema? Caci eu consider ca si eu si Marius am spus totul foarte clar ferindu-ne de generalitatzi si foarte bland. Care-i problema de saritzi unii cu "e foarte urat" ? Ce e urat? Ca ii spun unei fete sa aibe rabdare? Caci are un barbat de casa si muncitor si exista iubire si casnicia nu e doar o mare petrecere? Nu intzeleleg sincer...Am si avut o zi cam nasoala, sunt si obosita...chiar nu intzeleg...

[furni]

Ii dau dreptate lui Slakje: o casnicie presupune (in plus fata de o prietenie) si lupta cot la cot pt. "cresterea" cuibului pe care l-ai format prin casatorie. Pt. asta este necesara o echipa care sa functioneze si la terase si in noptile petrecute printre hartii si probleme. Toti ne-am dori o viata dulce si usoara, sa ne tinem de mana si sa ne plimbam prin parcuri dar casnicia ne arata ca trebuie sa mai si tragem daca vrem sa facem ceva in viata. Daca exista iubire si simtit ca suntem de aceeasi parte a baricadei (dar asta presupune incredere in partener) totul este OK. Concluzia mea: Sol trebuie sa COMUNICE, sa NEGOCIEZE, sa-si expuna clar dorintele si modul in care vede ea relatia de familie, sa adapteze aceasta dorinta la realitate. Sotul va face acelasi lucru si daca ambele parti sunt "pentru" este imposibil sa nu gaseasca o cale de mijloc reciproc avantajoasa. Este un hop peste care se poate trece si care, dupa parerea mea, aduce un grad de maturitate intr-o relatie. Cazul meu: program: luni - vineri cel tarziu la 19-20PM toata lumea (noi 3) ne strangem acasa; sambata -duminica zile exclusiv ale familiei. Exceptie: cazuri deosebite (sambata) dar max.1 data/luna (4 ore dimineata) cand mergem impreuna unde este treaba. De obicei, vara, iesim din oras (la Sinaia unde avem o casuta) concediile nu se discuta: astea nici nu au intrat in discutie (nu avea de ce, nu s-a intamplat niciodata): impreuna. Asta a fost negocierea mea si pana acum (de vreo 2 ani) ne tinem de ea (reciproc) si asta a adus un val mare de incredere, de destindere si de bine. In timpul liber facem orice: baruri, prieteni, stat la un frape pe terasa, mers in parc, [xinpat]. In relatia cu copilul, nu stiu ce sa-ti spun: ai mei se adora reciproc (sunt, unul pt. celalalt cei mai buni prieteni si tot timpul isi declara asta). Adevarat, al tau este mic si tatal probabil nu si-a gasit inca locul in viata lui. Dar stai linistita: cu tact, in curand il va astepta cu bratul plin de jucarii spunandu-i:"tati hai sa ne jucam". Cam atunci se leaga cu adevarat relatia tata-fiu. http://community.webshots.com/user/furni001

[slakje]

quote:

---

Originally posted by furni
Ii dau dreptate lui Slakje: o casnicie presupune (in plus fata de o prietenie) si lupta cot la cot pt. "cresterea" cuibului pe care l-ai format prin casatorie. Pt. asta este necesara o echipa care sa functioneze si la terase si in noptile petrecute printre hartii si probleme. Toti ne-am dori o viata dulce si usoara, sa ne tinem de mana si sa ne plimbam prin parcuri dar casnicia ne arata ca trebuie sa mai si tragem daca vrem sa facem ceva in viata. Daca exista iubire si simtit ca suntem de aceeasi parte a baricadei (dar asta presupune incredere in partener) totul este OK. Concluzia mea: Sol trebuie sa COMUNICE, sa NEGOCIEZE, sa-si expuna clar dorintele si modul in care vede ea relatia de familie, sa adapteze aceasta dorinta la realitate. Sotul va face acelasi lucru si daca ambele parti sunt "pentru" este imposibil sa nu gaseasca o cale de mijloc reciproc avantajoasa. Este un hop peste care se poate trece si care, dupa parerea mea, aduce un grad de maturitate intr-o relatie. Cazul meu: program: luni - vineri cel tarziu la 19-20PM toata lumea (noi 3) ne strangem acasa; sambata -duminica zile exclusiv ale familiei. Exceptie: cazuri deosebite (sambata) dar max.1 data/luna (4 ore dimineata) cand mergem impreuna unde este treaba. De obicei, vara, iesim din oras (la Sinaia unde avem o casuta) concediile nu se discuta: astea nici nu au intrat in discutie (nu avea de ce, nu s-a intamplat niciodata): impreuna. Asta a fost negocierea mea si pana acum (de vreo 2 ani) ne tinem de ea (reciproc) si asta a adus un val mare de incredere, de destindere si de bine. In timpul liber facem orice: baruri, prieteni, stat la un frape pe terasa, mers in parc, [xinpat]. In relatia cu copilul, nu stiu ce sa-ti spun: ai mei se adora reciproc (sunt, unul pt. celalalt cei mai buni prieteni si tot timpul isi declara asta). Adevarat, al tau este mic si tatal probabil nu si-a gasit inca locul in viata lui. Dar stai linistita: cu tact, in curand il va astepta cu bratul plin de jucarii spunandu-i:"tati hai sa ne jucam". Cam atunci se leaga cu adevarat relatia tata-fiu. http://community.webshots.com/user/furni001

---

Furni draga chiar ma bucur ca tu intzelegi ce vreau sa spun.Caci incepuse sa-mi fie teama ca nu ma mai pot exprima coerent si nu ma pot face intzeleasa in ceea ce vreau eu sa transmit. Asa gandesc si eu si cred ca orice om care iubeste si care vrea sa construiasca o casnicie trebuie la un moment dat sa faca compromisuri. Si astea sunt cele fericite. Cele nefericite sunt cele care le face o doamna care isi asteapta barbatul sa vina de la intalnirea cu fosta colega din liceu vezi alt topic.

[sinzi_ana]

Ai divortza? la 22 de ani cu un copil? De un om care te iubeste? Care lucreaza ca un caine zi-noapte? Eu i-am spus sa AIBA RABDARE.I-a trebuit sa se marite asa tanara...sa traga acum Important este ca un om nu e perfect si varsta are IMPORTANTZA in momentul in care te maritzi(aparent cu un om integru, iubitor si care munceste pt familie) si tu de fapt iti doresti altceva de la omul respectiv, altceva de la viatza si de la varsta de 22 de ani.Sunt persoane care deja si-au fumat tineretzea la 17 ani, nici o problema.Nu te maritzi la 20 sa divortzezi la 23 si apoi sa zici ca varsta nu are nici o importantza. Sanzi draga eu nu am generalizat.Te rog frumos sa citesti cu atentzie.Eu am spus ca EU as fii reactzionat la fel poate la varsta de 22 de ani cu un copil pusa fatza in fatza cu realitatea zilnica. Uite ca am citit cu atentie..nu vreau sa despic firul in 4 ca nu imi sta in fire...dar spui ca varsta are IMPORTANZA in momentul in care te mariti (si nu te referi doar la ea si la tine) iar eu te-am contrazis! Nu are importanta, persoanele difera, si fiecare se maturizeaza la alta varsta.... Si cand intrebi"Ai divorta la 22 de ani cu un copil..?" cui te adresezi? Dar daca avea 44 de ani si un copil? Se schimba ceva? Am inteles ca tu te referi la ea, dar mai faci si atingeri catre generalizare! Am postat asta ca sa iti arat ca CITESC ATENT...dar poate nu inteleg exprimarea in unele locuri... Sinzi si David

[Milia]

Eu cred ca, daca ar vrea sa petreaca putin timp cu voi, nimic n-ar putea sa-l impiedice. Si sotul meu are firma lui si munceste din greu, dar cu toate astea petrece destul timp cu noi. Adica el simte in asa mod NEVOIA sa stea cu noi, cu familia lui, incat renunta la munca pentru o zi-doua si plecam undeva cu masina si strabatem tara. Sau mergem la mare o data pe an. Ba ne mai repezim pana la mare inca de cateva ori pe an. Adica stie sa spuna: saptamana asta o petrec cu familia mea, orice ar fi! Orele astea pe care le petrece cu noi ii fac placere si pot sa-ti spun ca niciodata nu s-a prabusit lumea (nici macar firma!) din cauza asta. Adica de spuneti voi, fetelor, ca e normal ce se intampla in casnicia ei? Pai, banii trebuie castigati pentru a-ti imbunatati viata. Ca sa petreci, sa te plimbi, sa vezi locuri noi, toate astea impreuna cu cei alaturi de care te simti bine si pe care ii iubesti, sa creezi amintiri de neuitat. Altfel, la ce sunt buni banii? Ce folos ca stai intr-un palat cu trei etaje daca esti nefericita? Sau inteleg sa ma sacrific pentru un timp limitat, da, dar sa sper ca la sfarsit va veni si momentul pe care-l doresc! Nu stiu, asa vad eu lucrurile! Iar faptul ca nu se apropie de copil acum... hm, s-ar putea ca atunci cand se hotaraste el sa fie prea tarziu. Mie nu mi se pare normal sa nu-i faca placere sa-si petreaca timpul cu copilul lui.