Povestiri din vacante

[Catrinel_17]

M-am gindit ca poate ar fi interesanta o sectiune in care sa ne povestim impresiile din locurile pe unde am fost si despre oamenii pe care i-am intilnit pe acolo! Si fiindca eu am tot scris emailuri pe la prieteni in care dadeam "raportul" despre cum a fost, ingaduiti-mi sa fac "copy"-"paste" [:D] Incep cu "Lisabona" Ei bine, am ajuns acasa, unde ploua ca dracu. Sa va spun din prima: nu am luat nici un premiu… Prezentarea noastra a fost cea mai buna (oare asa spun toti looser-ii?) – ma rog, toti cei de acolo au spus ca am fost traznet, mai putin juriul…hehehe… (A fost un concurs de idei de business cu digital content finantat de Comisia Europeana). Proiectul a facut o impresie excelenta, de altfel. (cu atita am ramas, cu impresia [:D]) In prima seara am iesit cu totii undeva (la un loc propus de receptia hotelului, chestie care trebuia sa ne dea de gindit!!!). Ne-am gindit noi sa iesim, ca pe organizatori nu i-a dus mintea sa propuna asa o chestie… In fine, am ajuns noi la un restaurant care aparea pe toate brosurile turistice (chestie care trebuia sa ne dea de gindit!!!). Era un local in care se cinta FADO – melodii traditionale portugheze – triste rau - …cu tzipete multe la sfirsit! Ne-am pus la masa, am baut ceva vin, am halit cite ceva (nu mult, si nici macar nu a fost bun) si pe la 11 si dupa vreo 7 reprize de FADO de ne venea sa ne taiem venele de tristete, am cerut nota. Eram 17 persoane la masa. Nota a fost de (tineti-va bine): 1600 de euro. 3200 DM. 44,800,000 lei. Ar fi fost 95 de euro de persoana… Era sa cadem pe spate!!!!!!!!! Unul dintre englezi se uita bine la nota si ne intreaba: “mai oameni buni, chiar am baut 11 sticle de vin?” Noi bausem 4 sticle. „Si chiar am baut 15 cappucino? Mina sus cine a baut cappucino!” Se ridica 4 miini… Englezul il cheama pe chelner si ii zice: “Sir, I think there is a slight problem with the bill. There is a difference of 7 bottles of wine and 11 cappucinos”. Chelnerul nu comenteaza nimica si vine cu alta nota de plata – de 670 de euro…. Era o diferenta de 900 de euro, pentru numele lui Dumnezeu!!!!!! A slight difference de 900 euro. 1800 DM. A VERY slight difference… Nebunie… Am zis ca gata! Nu mai mergem la restaurante turistice… Si asa a fost mare nota dar n-am mai zis nimica… Simbata am iesit sa mincam noi doua si un spaniol cu nevasta-sa. A fost in total 26 de euro pentru 4 persoane... Deci se poate si asa. (si am mincat destul, pe onoarea mea) Spaniolul asta (Julián) a facut o prezentare despre creativitate… Toata lumea a ramas cu gura cascata – prezentarea era total diferita, tipul a vorbit foarte putin, de fapt tot ce a vrut sa zica era pe ecran… Zau, total diferita fata de “creatiile” noastre de business… Dupa aia aflat bomba: tipul are 77 de ani (ii dadeam cam 60) si a invatat in urma cu 2 saptamini PowerPoint si si-a facut singur prezentarea… Sa mor io, imi doresc din suflet sa fiu asa la 77 de ani… Dinamica, creativa, sa POT si sa VREAU sa invat lucruri noi, sa am curaj sa ma duc la concursuri cu ideile mele… Era super indragostit de nevasta lui cu care era casatorit de 42 de ani… L-am intrebat care e secretul lui si a zis: “happiness”. Iar dupa cum zicea el, reteta pentru fericire este contentment powered by unsatisfaction (multumire la puterea nemultumire). Fiindca unsatisfaction te duce inainte… Mi-a placut!!!!! Simbata am fost prin Lisabona (dupa ce am reusit s-o trezesc pe colega mea care petrecuse pina la 5 dimineata). Cind am aterizat am zis ca Lisabona este cel mai urit oras pe care l-am vizitat in viata mea… (din Europa de Vest). Sunt o gramada de blocuri socialiste, o gramada de cuburi gri si parca ai si impresia ca miros urit… Partile alea de oras sunt infioratoare. Am intels ca au si fost sub dictatura socialista vreo citiva ani buuuni. (nu stiam[ups]) Orasul vechi insa este frumos. Multe cladiri vechi, in care recunosti urmele vechii puteri coloniale care a fost odata Portugalia… Multe cladiri vechi si frumoase sau potential frumoase, ca sunt o gramada nerenovate si parasite, decazute, ca niste babe stirbe (si cam rele…[blabla]). Portughezii nu sunt prietenosi deloc (ma rog, cu exceptia personalului din hotel, care erau trained sa fie asa…). Ai impresia ca habar n-au sa zimbeasca. Cred ca sunt asa cu strainii, nu cred ca le place sa vina straini in tara lor. Intirzie cu nonsalanta, nu-si cer scuze, e ceva normal sa intirzie in jur de o ora, sunt complet flegmatici si reci. Asta e prima impresie si nici macar nu mi-am facut o a doua. Cladirile din orasul vechi sint micute si inghesuite... strazile sunt inguste, dar totusi sunt luminoase, nu ca in Barcelona, unde strazile erau foarte inguste si intunecoase, din cauza cladirilor foarte inalte. Sunt casute marunte si albe, cu acoperisuri portocalii de tigla, intre ele sunt arcade, trepte, stradute intortocheate cu curbe strinse pe care circula un tramvai ciudat. Un tramvai vechi, cu vagon de lemn, cum era tramvaiul 5 in Timisoara, care mergea in Ronat. Ei bine, si acest tramvai circula ca nebunul pe strazile inguste si intra in curbe cu viteza, trece la 5 centimetri de zidurile caselor, si scrisneste cind frineaza sa opreasca in cite o statie… Ne-am plimbat seara pe stradutele alea, destul de bine luminate si mai pitoresti decit ziua… Lumea isi atirna hainele la uscat pe balcoane si cind te plimbi respiri un aer curat si parfumat (de la balsamul de rufe [:D]), dar asta-ti da o senzatie tare placuta. Babele isi impartasesc impresiile de peste zi de la o fereastra la alta, de pe parti opuse ale strazii, iti sar pisici in drum, un ciine se scarpina de purici pe cite o treapta, vintul adie printre frunzele palmierilor… Oare m-as muta acolo? … Am vizitat si o biserica. Era foarte sobra, era construita ca un castel, cu doua turnuri drepte cu creneluri. Inauntru, nici o pictura, totul era numai piatra goala si multe gerbera rosii, care mai salvau cite ceva. Mi i-am imaginat pe catolicii sobri din secolele trecute cum stateau si se rugau sobru in hainele lor sobre in biserica asta sobra… Brrr! Totusi, (trebuie sa recunosc) era frumoasa, asa simpla, mi-a placut mai multe decit alte impopotonate de biserici. Ah, da… Hotelul era grozav… Macar atita au putut organiza ca lumea. #61514; Aveam o camera superba, cu TERASA care dadea spre orasul vechi, aveam o vedere minunata catre castelul din virful deluletului pe care-s construite casele (Lisabona este construita pe 7 coline, ca si Roma, am inteles, asa ca tot urci si cobori pina-ti iese sufletul). De la fereastra se vedea si enormul fluviu Tejo care se varsa acolo in ocean… Am vizitat castelul din virful dealului (de fapt sunt numai niste ziduri intre care au aranjat niste gradini destul de cochete cu multe flori, statui, banci. Erau niste pauni incartiruiti acolo… de fapt era un herr paun cu gagicile lui... Paunul, evident, avea un aer foarte superior... Una dinte paunite gasise o bucata de hirtie, si pentru ca celorlalte li se parea chestia foarte interesanta, o fugareau de colo colo sa i-o fure... Sint o gramade de magazine in Lisabona… Cu lucruri frumoase si ieftine (sigh…) nu ca in Germania unde hainele-s rar elegante si cind sunt, sunt scumpe ca naiba. Au stil, latinii!!! (ma gindeam eu cu mindrie) Ce dracu, mi-am luat 2 bluze si o pereche de pantofi, ca doar o viata am.

[madishor]

Hop si eu cu o poveste despre Mallorca - tot din propriile mailuri adunata: "Am plecat in Mallorca fara prea mult chef si oarecum rusinata: ce papuci caut eu in paradisul snobilor si parvenitilor (am luat bilete in Mallorca pentru ca nu am mai gasit bilete la avion pt Barcelona). Pana la urma am descoperit ca sunt doua Mallorci. Una e a turismului industrial, cu hoteluri mari, program de cabaret, plaja aglomerata ca Mamaia copilariei mele, cartofi prajiti cu carnati si bere, nemti burtosi cantand pe strada, discoteci, sute de adolescenti facand ce faceam si noi la aceeasi varsta si altii adaugand marijuana la melanjul de alcool, cantat (dar spaniolii au de departe mai multa voce decat romanii), urlat, agatat fete guralive, dat in stamba si luat la harta in fata geamului nostru la 5 dimineata, "programe turistice", crashmari hoti si cam toate relele pe care ti le poti imagina la o Mamaie intinsa pe cateva zeci de kilometri. A doua Mallorca e o insula frumoasa si verde, cu o natura minunata, orase vechi si pline de personalitate, munti, mare, vai de torent, apa turcoaz, cultura, istorie, strazi inguste, mori de vant, case de piatra, pini mediteranieni, mancare romaneasca, golfuri, autostrazi, concerte, sarbatori, liniste si multi bani bine investiti de catre fericitul guvern al insulelor Baleare. Cel mai bun lucru pe care l-am facut a fost sa inchiriem o masina si sa alergam de colo-colo cat era ziua de lunga. Am gasit cateva locuri de care ne-am dezlipt cu greu. Palma este un oras cu adevarat frumos, cu un centru istoric impresionant, cu arhitectura frumoasa atat veche cat si noua, cu hectare de iahturi, curti superbe si cu o atmosfera relaxata si eleganta greu de descris. Ana s-a indragostit de oras si vrea sa se mute acolo la anu'. Si noi ne-am indragostit de Palma si aparent foarte multi altii mai hotarati decat noi care s-au mutat deja acolo si au adus orasul pe locul intai in Europa la crestere demografica. Valldemosa e unul din acele orase bijuterie - un fost oras regal (in ciuda faptului ca Mallorca a avut doar trei regi, palate regale are peste tot), mic si ascuns intre munti si dotat cu o manastire cu gradini minunate. Alcudia - tipic oras cetate mediteraniana cu stradute inguste, porti masive si biserici frumoase - asa cum ii sade bine unei cetati. Soler - poate nu e cine stie ce prin comparatie cu altele, dar nou tare mult ne-a placut sa zacem in cafeneaua din piata mare cu cate o cafea cu lapte in fata si sa ne uitam la lume si la tramvaiul gen 1900. Porto Colom - mare lucru nu pot spune despre el pentru ca am ajuns acolo la pranz cand nu ne ardea de vizitat ci de mancat. Ceea ce am si facut si am adus o noua demonstratie axiomei "fericirea trece prin stomac". "Supa mallorchina" s-a dovedit sora buna cu varza cu carne romaneasca, vinetele numaistiucum s-ar fi putut numi musaca doar ca le lipsea stratul vanat de deasupra, pescariile erau grozave si toate astea ne-au convins sa trecem un oras pe care doar l-am gustat la categoria "locuri frumoase". Calele - vai de torent care se varsau in mare si formau golfuri inguste inchise intre pereti de stanca. Superbe si fiecare altfel. O adevarata placere sa faci baie acolo dimineata, dar scarbos seara cand venea fluxul si aduce o gramada de mizerie din larg. Cap Formentor - o capatana de munte aruncata in mare prea frumoasa pentru cuvinte. (Poze in episodul viitor). Torent de Parreis - tot o vale de torent dar una foarte mare si cu pereti inalti impresionanti. Iti venea sa-ti iei sacul la spinare si bocancii in picioare si sa o iei frumusel la trap in sus. Semana cu muntii nostri doar ca daca te uitai in partea cealalte vedeai marea. Amestecate: Cateva orase frumusele vazute doar din masina din lipsa locului de parcare - Santanyi, tot o cetate cu strazi inguste, Deia - un satuc inflorit atarnat deasupra unui golf, si multe alte orasele mititele carora nu le mai stiu numele dar care din goana masinii aratau frumos. Muntii - care nu pot fi vazuti vara din pricina caldurii, dar unde ne gandim serios sa fugim intr-o iarna (cand crestem mari?). Ciudatenii: desi mititica, insula are vreo trei dialecte diferite si oameni de la munte nu seamana prea tare (nici macar fizic) cu cei de la campie, nici cei din vest cu cei din est. Se mananca porc la greu, probabil ca o neasteptata consecinta a activitatiii Inchizitiei, si doar cateva condimente fac diferenta intre bucataria romaneasca (amestec intre cea munteneasca si cea ardeleneasca) si ce mallorchina. Probabil ca cea mai ciudata chestie pe care am mancat-o (si care nu era nici trecuta in ghiduri si nici la vreun restaurant de fitze - ci la cantina hotelului) a fost un carnat de porc in calamar (adica in loc sa umple matul era umplut calamarul)."