Frustrarile romanului de aici sau de aiurea

[lai]

La ce carte te gandesti? Lai

[lilanda]

quote:

---

Originally posted by Ninja
http://www.amazon.com/exec/obidos/tg/detail/-/0393317552/qid=1091774354/sr=8-1/ref=pd_ka_1/002-6354349-3577611?v=glance&s=books&n=507846

---

Auzi Tata lu toma!!! Pai dupa teoria astuia de Pulitzer cica n-avem nici o sansa!!! Nu noi sintem de vina, ci pozitia noastra geo-strategica!!!! Si ce-am mai folosit-o noi ca sa intram in NATO!!! :-) Si iote unde erau inteligentii!!! In Noua Guinee!!! :-) Ninja, tu ai citit cartea??? Ce se mai zice-n ea???

[lai]

Cartea pare interesanta - nu am de unde sa stiu exact pentru ca nu am citit-o (m-ar interesa s-o citesc), dar din ce am reusit sa citesc acum despre ea, desi pe undeva stilul de gandire pare a fi asemanator, ideea de baza este alta, sau cel putin accentul se pune pe altceva, si anume argumente geografice/demografice/biologice.. care explica aspecte de evolutie sociala, in speta de ce "vestul" (= Europa) s-a impus in fata restului lumii (proful cel glumicios vorbea mai mult de argumente istorice care explica diferente in gandire intre varii parti ale Europei). Ceea ce nu inseamna ca proful cu pricina nu s-o fi inspirat si el de pe undeva. Dar ideea pluteste [pic] Lai

[tata lu Toma]

Cred ca nu am fost destul de explicit in enuntul problemei. Nu am vrut sa discutam aici despre suculenta injuraturilor din limba romana ci despre frustrarile romanului care conduc invariabil spre injuraturi. Am deschis discutia asta pentru ca am observat chestia asta atat in viata reala cat si in multele discutii despre emigrare, emigranti, viata din tara x sau y. Asa cum spuneam si la inceput, speram sa fie vorba de o discutie relaxata care ar fi avut rolul de a ne face sa ne intelegem mai bine pe noi si intre noi. Puteam sa fi vorbit despre istorie, geografie, mentalitate, educatie, genetica, etc, etc, etc. Iar sansa la care faceam referire era aceea de a spune cu mandrie "sunt roman" lasind la o parte sabloanele de genul "Romanul e harnic, destept si primitor". vlad ps.Nu numai ca nu sunt ziarist ba chiar ma deranjeaza enorm articolele ce au ca sursa cleveteala de pe un forum sau altul.

[lai]

Eu spun cu mandrie "sunt romanca" si cand spun asta incerc cel putin s-o fac fara a ma inspira din "romanul e al mai frumos si mai dastept.." Insa adevarul este ca probabil n-o sa ma eliberez niciodata 100% de cele 'sabloane' pe care le-am tot auzit o viata intreaga si care se mai si bat cap in cap pe deasupra, de la "romanii sunt cei mai frumosi si cei mai deshteptzi" (eventual cu continuarea, da' uite ce persecutati) la "tara frumoasa, pacat ca e locuita"/"romanii sunt un neam de ..."/alte variante. Ciudata imagine am cladit despre noi insine. Lasand ciudatenia acestor contradictii la o parte, chiar daca ma inspaimanta ideea de nationalism dus la extreme, cred totusi in ideea de identitate nationala, si ma intreb, cum o cream/re-cream - la modul ideal cel putin, daca tot discutam din hamacele noastre - ce inveti un copil in scoala la orele de istorie a neamului, cum ii imprimi un sentiment de apartenenta, si apartenenta la ce? si "mandria" de care spui tu, Vlad, cum o construiesti, pe ce baze, cu ce argumente? (nu sunt intrebari retorice, nici sarcastice, sunt intrebari reale pe care mi/vi le pun). Lai

[dyana]

quote:

---

Initial creeata de tata lu Toma
De multa vreme incerc sa deschid un subiect pe tema asta dar am avut mereu teama ca va genera discutii pe cat de aprinse, pe atat de inutile. Nici acum nu stiu exact daca are rost, dar avind in vedere ca e vacanta m-am gandit ca putem lenevi putin in hamacele noastre si sa filozofam ieftin pe tema nemultumirilor viscerale dar sterile ale romanului. Romanul, din Romania, este profund nemultumit de : salariu , preturi, taxe, legi si legiuitori, politie, armata, biserica, scoala, functionari publici, mizerie, gropi, caini vagabonzi si de multe multe altele. E nemultumit de cel putin unul daca nu de toate aceste aspecte ale vietii. Ca sa rezolve problema, aia mai curajosi emigreaza. Ceilalti raman, indura si injura. Injura problemele lor si ii injura si pe aia care au plecat si s-au ajuns. Cei care pleaca constata, cu stupoare, ca acolo unde s-au dus e prea frig sau prea innorat, ca oamenii sunt reci, ca casele sunt scumpe, ca scolile sunt proaste si, bineinteles, incep si ei sa injure. Si uite asa ne injuram intre noi cu totii si suntem mereu nemultumiti de cate ceva sau cineva... Cine sa fie oare de vina pentru toate astea ? Mai are romanul vreo sansa ? vlad

---

Mda... Nasol cu frustrarile si mai ales cu cei care au frustrari... Si mai nasol ca ne injuram unii pe altii.. Din partea mea, nu ma injur cu nimeni, nici cu vanzatoare sau mai stiu eu cine... Nu am probleme de-astea. Daca vad o groapa o ocolesc si ma grabesc la treaba mea. Ce vreau? Vreau ca saptamana viitoare cand mama mea va iesi din spital, sa fie mult mai bine ca acum. Vreau ca bunicii mei sa apuce sa isi cunoasca si stranepotul, de ce nu. Poate la anul sa devin si eu mama. Vreau sa ajung mai repede la munte si daca gasesc o gazda buna la mare , ar fi super !!! :))) Cam atata. Deci nu am frustrari, am probleme si bucurii si dorinte, atata. Am avut bucuria de a sta cu bunicii mei toata ziua de Sambata , la Giurgiu, a facut mamaie o ciorba de pui... si am mancat la porumb fiert pana nu am mai putut. Am bucuria de a ma vedea cu toti prietenii mei oricand vreau si de a-mi vizita parintii cat de des pot. Am bucuria de a avea prieteni cu care eu si sotul meu mergem la munte. Aseara am fost cu sotul meu la o terasa si am baut o bere buuuna si ne-am simtit excelent. V-am dat niste exemple. Parerea mea e ca unii au motive sa injure dar altii o cauta cu lumanarea. Asta e adevarul. Romanul nu discuta constructiv aproape niciodata, dar discuta discutii, asa , ca sa se afle in treaba. Cand vine cineva cu idei "hai sa facem ceva, uite , eu am o idee" , se gasesc vreo 10 sa il injure. Gata , va las cu bine. Sanatate va doresc si voua ! Va pup si mai incet cu "meditatiile privind nemurirea sufletului" ca e pierdere de timp, dar daca prin unele locuri ploua mult, inteleg tendinta asta. Diana

[country girl]

Nu am sa scriu si eu aici ca romanii sunt asa si pe dincolo... doar si eu sunt romanca. Ma dor sau ma fac sa ma rusinez cateodata doar fapte concrete, intamplari, nu idei abstracte despre superioritatea sau inferioritatea unui popor sau rase. Caz concret: pe o straduta ingusta in Amsterdam se strecoara cu greu un sir de masini; sirul de masini se opreste brusc in spatele unei masini din care coboara un tip si incepe tacticos sa descarce diverse obiecte casnice; spre deosebire de Bucuresti, nici unul din soferii aflati la volanul celorlalte masini nu a claxonat, strigat sau gesticulat. Dimpotriva 3-4 aflati in masinile apropiate au coborat si au ajutat celui cu mutatul sa-si descarce mai repede masina, au terminat in 5 minute si traficul s-a deblocat. Un caz similar in Bucuresti pe o strada cu doua sensuri plina de gropi: o dacie carosata de transport a ramas suspendata cu rotile in santz blocand traficul pe sensul lor de mers; cei doi barbati din dacie au incercat fara suscces sa impinga masina; in acest timp, totii soferii din masinile blocate in spatele Daciei au strigat, injurat, claxonat, cativa viteji s-au repezit pe banda din sensul opus reusind sa blocheze traficul si in celalalt sens. Dar nici macar un singur sofer (printre care ma aflam si eu, fara nervi insa) nu a incercat sa-i ajute pe cei doi sa deblocheze mai repede circulatia. Asta e un caz concret in care ma simt frustrata, ca romanca, cand sunt aici in Romania si cand imi amintesc in tara adoptiva. Ina

[AYUMI]

[^][^]

[Adela99]

Cred ca majoritatea dintre noi suntem mandrii ca suntem romani ... si cand vorbim in termeni generali nu ne gandim ca de fapt cand injuram sistemul, mentalitatea, felul de a fi a unora, injuram de fapt natia romana (implicit si pe noi insine). Multi spun: "sunt mandru ca sunt roman", dar cand spun asta nu asociaza romanul cu "sa moara si capra vecinului" sau "capul plecat sabia nu-l taie" sau mai stiu eu ce nu le convine la natia romana in general, ci atunci asociaza cu oamenii de stiinta, de cultura pe care natia ia dat in tara sau peste hotare, sau cu alte caracteristici pozitive ale natiei (ca doar avem si din alea). Cand esti nemultumit, urmatorul pas e sa incerci sa schimbi ceea ce te nemultumeste, cu exceptia vremii pe care nu o poti schimba, deci injuratura si nervi inutili in privinta ploilor sau caldurilor innabusitoare. E inutil sa injuri orice daca injuratura nu duce la pasul urmator, decat la o usurare de moment (buna si aia, in fond) Cred ca injuraturile romanilor (daca e sa generalizam) isi au originea in nepuntinta sau in credinta ca suntem nepuntinciosi, ca orice am face tot nu putem schimba lucrurile, ca nu sta in puterea noastra sa le schimbam, samd ... si atunci la ce bun sa mai incercam ... mai bine injuram si macar ne usuram. Romanii plecati injura de doua ori ... o data din aceleasi motive ca cei ramasi ... si a doua oara din te miri ce motive din tarile pe unde se afla. Cred ca folosim injuratura ca remediu, ca leac. La fel ca si hazul de necaz. Deci in functie de situatie si dispozitie ori injuram ori facem haz de necaz. Si sa inchei cu vorba suedezului "totul se rezolva ... intr-un fel sau altul" [:D]