oare chiar e atat de groaznica maturizarea?

[Rozi]

Irene, nu te supara pe mine, dar iti spun din proprie experienta: ia vezi cam pe unde e respectul tau fata de el, cat de mult a scazut... Eu am pierdut mult din cauza superioritatii pe care, inconstient, o resimteam. Pe urma mi-am dat seama si am evitat sa-l jignesc (nu, nu in vorbe, in atitudine, in priviri...). Il durea si-l complexa. Iar eu m-am maturizat mai tare dupa faza asta... Nu-i asa ca nu te superi pe mine? [flo] "Nu crede in minuni; lasa-te in voia lor!"

[descintec]

quote:

---

Initial creeata de IRENE11
eu:impetuoasa,amuzanta,lipsita de rabdare,vad lucrurile in ansamblu, mare cititoare,cu o buna cultura el:aplecat catre detalii cu care pierde mult timp,timid in domenii care nu-i sunt familiare,carti citite sporadic,snob,bun prieten ce sa fac?

---

scrie pe o foaie cum te vezi pe tine: buna, frumoasa, amuzanta, culta blabla..pe alta foaie cum il vezi pe el: frumos, prea migalos, snob blabla pune-l sa faca acelasi lucru, dar cu sinceritate, fara indurare..si bune si rele faceti schimb de foi si ziceti-ne si noua :) D.

[Dena]

Irene, lasa-l sa respire o perioada. Nu-l mai asfixia chiar daca te doare. Preocupa-te cu altceva. Nu mai lua treburile pe care le faci singura acasa ca pe o povara. Bucura-te sa faci lectii cu cel mic. Bucura-te (fara falsitate) sa faci ceea ce faci acasa. Daca treburile te coplesec, implica si copii, cu lucruri marunte. Eu la 8 ani spalam vase sau faceam ordine in camera mea sau mai stiu eu ce. Poti sa apelezi la un ajutor platit pt scuturat covoare sau mai stiu eu ce alte treburi ( o casa te solicita mai mult decat un apartament). Iubeste-l pe sotul tau asa cum este. Nu face nimic rau. E poate obosit, esti poate prea insistenta cu anumite lucururi si poate asta il oboseste si mai tare. Desi sincer, comentariul lui Criss doare la citire, ea atinge un punct cheie. Retine esentialul. Incepi si vezi-l cu alti ochi. Il iubesti doar. Fii mandra de partile lui bune. Gaseste-i circumstante atenuante in ceea ce tu consideri ca ar trebui sa fie altfel. Lucreaza cu tine intai, nu cu el. Invata sa-l apreciezi pt ce are bun si sa ii estompezi ceea ce consideri ca nu ar fi asa de bun. Sunt convinsa ca va fi bine. Atata timp cat nu sunt terti in retea. Mult succes! Denisa si bebica din burtica - 24 sapt. "Nu ai pierdut daca ai cazut. Vei fi invins cu adevarat daca nu te ridici." G.Funakoshi

[Rodica]

Rozi: "ia vezi cam pe unde e respectul tau fata de el, cat de mult a scazut... Eu am pierdut mult din cauza superioritatii pe care, inconstient, o resimteam. Pe urma mi-am dat seama si am evitat sa-l jignesc (nu, nu in vorbe, in atitudine, in priviri...).Il durea si-l complexa. Iar eu m-am maturizat mai tare dupa faza asta..." Mai Rozi, nu ne suparam, dar schimbarea tot la tine s-a pordus, el, EL cum s-a schimbat in bine?????? S-a schimbat! ????? Si mie mi-a scazut respectul fata de el. Si din motive foarte obiective legate de schimbarea lui sociala petrecuta acum 3 ani. Astept sa-si revina, sa-si caute de lucru, sa nu ma mai lase doar pe mine sa duc casa, il incurajez permanent, dar NU VREA!!! Inca mai am rabdare, DAR PANA CAND?

[Rozi]

Rodicutza, la mine nu-i ca la Irene, al meu munceste (cat poate), e devotat casei, nu am ce-i reprosa pe partea asta. Pe partea intelectuala insa am tot avut pretentii de la el, dar apoi mi-am dat seama ca nu poate mai mult. E constient, dar nu poate, pur si simplu, sa gandeasca la fel de repede ca mine, sa prinda orice din zbor. Ii trebuie mai mult timp sa inteleaga, sa "compileze" etc. Atunci mi-am dat seama ca el nu are cum sa se schimbe, nici eu nu-l pot schimba. Si il accept asa cum e, pentru ca are multe alte calitati care ma fac sa nu-mi para rau de alegerea facuta. Adica decat Fat Frumos, minte brici si averi in banci (pe care ti-l poate sufla alta [:D], mai ales ca nici io nu mi-s Ileana Cosanzeana, mai bine suflet muuuuuult, minte cat se poate, bani cat da Dumnezeu, daca vad dorinta de a munci, de a fi alaturi de familie, de a privi, impreuna, in aceeasi directie. De aceea mi-am schimbat EU atat pretentiile cat si atitudinea superioara fata de el. Si treburile merg mult mai bine acum, crede-ma, intreaga atmosfera e alta! Ceea ce va doresc si voua! Asta vroiam sa-i spun Irenei, ca daca ea nu-l mai respecta, el se simte umilit si atunci pentru ce sa lupte? Daca il apostrofeaza in fata copiilor (poate in gandul ei il face "prost"), el nu mai are nici o autoritate in fata lor. Credeti ca asta il motiveaza sa mearga mai departe, ASA?! Poate daca nu s-ar mai simti inferior, daca ar simti ca inseamna mai mult pt familie, poate ar deveni mai deschis si mai dispus ca colaboreze. Le cerem uneori celor de langa noi la fel de mult cat ne cerem noua insine. Dar ei sunt, pur si simplu, altii decat noi. Nu pot face toate lucrurile la fel de bine cum le-am face noi, nu pot fi identici noua. Ori ii luam asa, acceptam, si facem ceva impreuna, ori nu-i acceptam si ii indepartam de noi, constient sau inconstient. Parerea mea! [flo] "Nu crede in minuni; lasa-te in voia lor!"

[mariamunteanu]

Nu vreau sa sune descurajator, dar unele femei (inclusiv eu, dar m-am lecuit intre timp) fac greseala sa creada ca pot creste calitatea unui barbat facand concesii la inceput si incercand sa-i ofere cat mai mult in speranta ca el se va schimba in bine. Si stiti cum se intampla ? Daca se schimba pe undeva, o face numai spre binele lui (serviciu mai bun, avans in ierarhie, bani, paseaza greul gospodariei numai asupra partenerei)si eventual mai si intoarce spatele de "satul" ce este. Am impresia ca vrea sa para superior dar de fapt este complexat de faptul ca tu iesi in evidenta in mod natural, fara sa te chinui pt. asta. Irene, incearca sa lupti pt. a-ti pastra casnicia, dar fara sa te umilesti pt. ca frustrarile se acumuleaza si vei rabufni la un moment dat. Daca poti, cauta sa te detasezi de aceasta stare si sa nu mai dai atata atentie comportamentului lui, sa te concentrezi spre cariera ta, copiii tai. Nu-l vei schimba, atata poate, atata face. Cunosc genul. Fruntea sus ! maria

[alesandra]

Voi chiar credeti ca daca cititi mai mult sau daca prindeti totul mai repede sunteti si mai destepte ??? amuzanta ? asta e o chestiune subiectiva ... cultura buna? si aici depinde ce intelege fiecare prin cultura... Mi se pare mult mai interesant sotul Irenei decat ea... "aplecat catre detalii cu care pierde mult timp"... lucru bun "timid in domenii care nu-i sunt familiare"...normal "carti citite sporadic"... mai bine mai putin si bine decat mult si prost "snob"...majoritatea dintre noi suntem snobi (mai ales romanii) "bun prieten" Mi se pare ca Irene e putin geloasa ca sotul ei este "uns sef" iar ea sta acasa si nu s-a realizat profesional ... nu cred ca el ar fi ajuns sef si inca unul bine platit daca nu era baiat destept... Asa ca ... atentie la neatentie...ca vine una si ti-l sufla si sa vezi atunci tristete...si cum nu-ti mai arde de zambete...si de citit romane...si cum vine momentul de mers la servici. E usor sa stai acasa si sa-l critici pe cel care merge la munca...

[bia]

Eu nu cred ca e de vina maturizarea, cel putin nu in sensul pe care ai descris-o tu.Mai degraba eu vad lucrurile asa;spui ca sunteti de 10 ani impreuna,in acest timp fiecare a evoluat intr-un sens,iar uneori sensul este diferit,din pacate.Multe cupluri se confrunta cu problema asta,depinde foarte mult de barbat cum reuseste sa treaca peste criza asta,eu zic ca este o criza care-i apuca la o anumita varsta si nu trebuie sa fie o femeie la mijloc intotdeauna.Ei se pare ca obosesc mai repede decat noi,de fapt noi nu avem voie sa obosim si sa lasam totul balta,ei cred ca pot face asta,fara a se gandi la consecintele pentru famila implicata.De curand,unei cunostinte care avea totul,adica o familie cu doua fete,super reusite,casa pe pamant,cum ai spus tu,o afacere prospera,ei pareau fericiti,noi asa credeam,i s-a intamplat sa se desparta,dupa 16 ani de casatorie.El a venit intr-o seara acasa si i-a spus direct ca divorteaza,ca nu mai suporta viata langa ea,ca ea i-a distrus romantismul si poezia din viata lui si gata...Ea a ramas interzisa,nu a avut ce sa incerce sa salveze,el i-a cumparat un apartament foarte curand si le-a mutat acolo pe ea cu fetele.La ei a fost implicata o femeie,ea nu a stiut, desi relatia lor dura de 1 an.Noi am fost socati,chiar nu puteam intelege cum se intamla astfel de lucruri,nu va spun cat a suferit ea,a ajuns si in spital,atat de rau i-a fost,a durat ceva pana sa accepte situatia,acum e bine si isi vad fiecare de drumul lui.Poate la voi nu este totul pierdut,poate poti salva casnicia voastra,dar trebuie sa doriti amandoi lucrul asta,doar tu singura nu vei putea sa faci mare lucru.Mai spune-ne cum evolueaza lucrurile.Numai bine si multa intelepciune! dori

[sperantza nu moare]

nu trebuie sa fim asa radicale, adevarul e pe undeva la mijloc; dupa 10 ani de casnicie vedem si defectele partenerului spun eu, si mai ales avem puterea de a le spune cu "voce tare"; sunt situatii in care sotia sta ascunsa in spatele sotului, dar si situatii in care se intampla vice-versa. echilibrul e destul de greu de atins, dar nu imposibil. insa atitudinea eu sunt cel/ cea mai bun(a)/ desteapt(a), iau cele mai bune decizii etc in mod clar afecteaza moralul partenerului. dar daca implicarea partenerului in viata de familie ne determina o asemenea atitudine mai e si vina celuilalt; trebuie analizate ambele parti Sperantza nu moare

[iulian1969g]

> Oare chiar e atat de groaznica maturizarea? Draga "IRENE11", Dupa parerea mea, tu simti din plin chinurile groaznice ale maturizarii. Iti doresc sa te maturizezi cat mai repede posibil! Pentru asta insa ai nevoie de bunavointa si in urmatorul sens: uita-te de acum incolo invers decat ai facut-o pana acum. Ce inseamna asta? Inseamna sa privesti mai cu atentie calitatile sotului, si tot cu aceeasi atentie marita defectele tale. Succes! [8D] Iti doresc toate cele bune. Giuliano