Ce inseamna, cu adevarat, mama singura

[vioviju]

Luca si-a ales un tatic de la televizor. Pe Cabral. Cand il vede incepe: tata, tata. Uneori si in parc spune tata unui barbat. Ce imi place la el este ca alege numai exemplare masculine de exceptie. Eu nu stiu ce sa fac. V-am spus ca tatal lui trece cam 1 data pe luna sa-l vada. Nu stiu daca sa il invata ca asta e tata. Mie asa mi se pare corect: sa stie cine e si cand va mai creste un pic sa ii explic ca tata munceste in alt oras si d/aia vine rar sa-l vada. dar il iubeste si se gandeste la el. Nu stiu insa cat de bine e pt copil. Daca, la un moment dat, tatal lui va avea o familie, alti copii si poate nu va mai veni sa-l vada. Eu ma ghidez dupa principiul sinceritatii, dar acum nu stiu ce sa fac. Copilul deja il recunoaste cand vine in vizita si cred ca acum e momentul sa iau o decizie, macar pt perioada imediat urmatoare (sa zicem 1-2 ani) Ei?

[gianina-alina]

eu te-as sfatui sa ai inainte de toate o discutie cu tatal!am inteles(corecteaza-ma daca gresesc )ca el a spus ceva de genul ca este doar copilul tau! cred eu ca asta ar fi primul pas in aceasta privinta :clarificarea situatiei din punctul asta de vedere. apoi....vei cedea. eu am mers pina aproape de extreme cu adevarul! adica andreea stie ca tata locuieste " mai departe" ca nu mai stam in aceeasi casa si ca "noi" il primim de cite ori vrea el sa vina sa o vada. mai stie ca amindoi o iubim "pina la soare si inapoi" dar ca mama si tata au hotarit ca asa e mai bine pentru toti.nu stiu exact ce intelege ea dar sint convinsa ca mai tirziu imi va fi mai usor sa plec cu explicatiile de la un adevar. pe de alta parte eu cred ca pentru copil ar fi foarte bine sa stie totusi cine este tatal lui si ca chiar daca vine rar(!)oricind(asta-i doar pentru cel mic)se poate apela la el!!!!!am ajuns la concluzia ca cei mici au nevoie ca lumea lor, mediu familial si tot ce-i inconjoara sa semene cit mai mult cu a celorlalti copii......cel putin asa am procedat eu cu puiuta mea. te pupacim cu dra andreea si eu ps. sper ca te ajutam macar un pic!

[gianina-alina]

cind am vazut subiectul am crezut ca o sa fie o tona de postari la el si ca discutiile se vor lungi mult si bine ca toate sa invatam cite ceva!nu-i usor deloc sa vorbesti despre tine ......dar pe mine una discutiile de pe DC mau ajutat enorm(am fost mereu aici chiar daca nu ca si membru) va pupacim andreea si eu

[ankalaura]

Hop si eu sin nou.... Mai am doua pareri, pentru ca, ce sa fac! Cunosc o gramada de lume, care mai de care cu probleme, asa ca din nou iti dau un exemplu: A, avut o colega, are un baietel minunat de 4 anisi 4 luni. La fel ca si la tine, cand a ramas insarcinata, si-a asumat statutul de mama singura, pentru ca el nu era inca pregatit pentru noul rol.... Ei bine, el NICI ASTAZI nu e pregatit! Deci parerea mea e ca trebuie sa te gandesti bine. Nu spera ca atunci cand Luca va avea 3 ani in sufletul tatalui lui se va naste sentimentul patern! Poate fi asa, SAU NU! Va doresc amandurora sa fie asa mai repede, daca, fireste, il vrei si tu langa tine. Atentie: sa nu il vrei langa tine doar pentru ca Luca ar trebui sa aiba un tata! Trebuie sa fie bine si pentru tine! daca el isi va intemeia o familie, nu este obligatoriu sa nu mai vrea sa il vada pe Luca. mai gandeste-te insa la un aspect: poate lui Luca ii va face rau, iar psihic, singur il va influenta faptul ca are un tatic "de duminica". Colega mea a evitat sa se implice intr-o alta relatie, sa isi refaca viata! Personal, consider ca a gresit! Si asta cred ca ar fi un aspect: dupa ce il analizezi bine pe taticului lui Luca, ia o decizie - crezi ca ai sanse ca voi sa fiti candva o familie, sau incerci sa iti repari viata. Parinte este cel care creste un copil. Nu cel care il ia duminica la MacDonald's, ii mai ia o jucarie de ziua lui, asta daca isi aminteste in fiecare an cand e ziua lui! Uite, Tora se pare ca si-a gasit sufeltul pereche - ramasese sa ne spuna daca va merge cu EL in concediu sau nu. Ia exemplu experienta ei. Si multe altele. Eu cred in "jumatatea" fiecaruia. Singur, este greu. In doi, mai razbesti, iar tu meriti. Este pacat sa te epuizezi singura, muncind cat pentru doi, nemaiavand timp pentru Luca. Nu acum, ci cand te vei simti tu pregatita. Tu stii cel mai bine. Luca nu trebuie sa sufere. Mi-ai rupt inima, parca il vad spunand ta-ta prin parc! Scumpul de el, atat de mititel! Asta este parerea mea. Orice femeie si orice copil merita pe cineva alaturi. Din pacate, colega mea se multumeste cu atat! Si este pacat! Sper ca nu gresesc. In mod sigur sunt subiectiva, eu avand pe cineva langa mine, dar poate e buna o opinie subiectiva... Va doresc tuturor putere si rabdare pentru puii pe care ii cresteti singure![flo] Anca si papusica Eliza (26.august.03)

[CristinaT]

am si eu ceva de zis aici dar deocamdata va dau sa cititi ce am gasit eu de dimineata: http://americanbaby.com/ab/story.jhtml?storyid=/templatedata/ab/story/data/AB0704SingleMom.xml&categoryid=/templatedata/ab/category/data/AB108.xml&page=1 4 ani - februarie 2004 http://community.webshots.com/user/cristinat7

[vioviju]

Eu il iubesc pe tata lui Luca. Si as spune bucuroasa da, daca el ar vrea sa vina la noi. Daca m-as gandi ca in scurt timp mi-as putea infiripa o relatie serioasa cu alt barbat, atunci ar trebui sa aman sa-i spun cine e tata. Poate ca o sa gasesc un alt barbat care sa fie tata. Dar eu nu cred ca se va intampla asta. Au trecut deja 2 ani si eu nu ma pot gandi la altcineva. Nu sunt o pustnica. Am o viata sociala destul de activa, ies din cand in cand la dans, nu stau sa-mi plang de mila. Si cu toate astea nu mi se aprind beculetele. Si slava Domnului ca am intalnit barbati super misto (cel putin asa pareau fara sa-i cunosc prea bine).

[ankalaura]

Inteleg ca tu pe tatal lui Luca il iubesti. Dar el te iubeste pe tine? Timpul le va rezolva pe toate. Luca va creste si va fi iubit. Insa peste 10 ani, cum va arata viata voastra? Doamne, fereste! nu spun sa fugi repede in bratele unui posibil tatic. Vreau numai sa spun ca o femeie are nevoie de un barbat alaturi, iar un copilas, ar fi ideal sa aiba doi parinti. Habar n-am, sunt sigura ca este cumplit! Este atat de greu sa fii singura in general, dar cand ai si un sufletel la usa! Dati cu rosii daca sunt tampita! Anca si papusica Eliza (26.august.03)

[CorinaM]

Si noi suntem singure de la bun inceput, Corina - MAMICA SI GABRIELA BOMBONICA DE 2,11 ani. Tatal Gabitei a hotarat de la bun inceput ca nu poate sa-si asume o asemenea responsabilitate la cei 39 de ani pe care-i avea in 2001, asa ca eu excluzand din capul liocului avortul am zis: bine draga fii linistit si distreaza-te incontinuare ca o sa fiu eu si mama si tata ca la 37 de ani , dupa 16 de asteptari de a avea un bebe si doua mariaje sfarsite prost ( primul cu divort, al II-lea leucemie...)sigur nu renunt la copil. A cam bombanit tatal, dar asta este si nu-mi pare rau. Este greu sa fii mama singura , dar parca o duci mai usor cand exista bunici iubitori pe aproape cu care sa lasi copilul si prieteni care sa te sustina. Eu din fericire ma sfatuiesc cu parintii mei cand iau decizii, care o iubesc pe Gabriela cu tot sufletul, imi este mai usor avandu-i alaturi, greu va fi cand Gabi va pune intrebari. Deocamdata in capul ei este un talmes balmes in legatura cu bunicu=tata. Sper sa am inspiratie de moment cand va fi cazul, sper sa ma lumineze Dumnezeu, pentru ca raspunsurile mele sa nu-i aduca suferinta Gabrielei. Va doresc la toate succes si fiti optimiste ati demonstrat ca aveti curaj si stiti sa luptati pentru copii vostri. Felicitari Corina o zi frumoasa tuturor

[brotacel03]

E greu sa fii parinte singur, mai ales daca ai plecat pe acest drum cu gandul ca responsabilitatea va fi egala. Mie oricum mi se pare ca cel care pleaca renunta de tot la aceasta calitate, fiindca sa vina sa vada copilul la anumite intervale de timp, ii poate face bine doar lui, nu mie sau copilului. Nu stiu cat de parinte se poate considera, cand el era pe unde era, iar eu cu bebe in brate la urgenta, noaptea, inconjurata numai de tigani(eram singurii "albi" de acolo). Iar azi m-am lovit de o problema administrativa, care cerea mana unui barbat. Dupa ce m-am chinuit sa car butelia(care parca era plina cu plumb), o tarai pana in casa, o montez, dar cand sa o deschid, pace! E atat de stransa, ca n-am reusit, iar mancarea lui Victor(17luni) am incalzit-o la lumanare.