Virgina, pana cand?

[marius]

Nu pot sa dau sfaturi..e imposibil. Trebuie insa sa precizez ca am doua fete, ca viata e mai complicata...mult mai complicata in realitate decat cea din discutii. De asemenea in mod cert acum gandesc fundamental diferit fata de anii din adolescenta, mai mult fata de acum chiar 10 ani. Dar sa imi expun parerea. Am sa abordez diferit pentru ea si pentru el asa cum vad eu. Pentru ea [:D]. Cate bordeie atatea obiceiuri. Adica vreau sa spun ca nu exista nici o ffetita, fata (pustoaica), adolescenta, femeie tanara sau in plina maturitate la fel ca si alta. Exista trenduri, exista generatii, linii caracteristice, dar dincolo de ele exista individualitati. Eu nu as putea sa spun cuiva , uite asa cred eu ca ar fi bine pentru varsta ta. Cel mult asa cred ca ar fi cel mai probabil dar tu poti sa rastorni prin insasi unicitatea ta toata teoria. Pentru tine nu calca. Pentru alta da. Ei dar linii directoare pot fi trasate. Eu cred pentru Romania ca cel mai mare handicap este lipsa de informatie reala, clara, directa, curata fara ocolisuri. Cred de asemenea ca scoala are un extrem de mare deficit in lipsa educatiei atat sexuale (fiziologic si anatomic) cat mai ales social, psihologic, precum si asupra imaginii individuale din perspectiva sexuala. Cine sunt eu? Ce sunt eu? Cum arat eu? Cum cred ca sunt? Care e imaginea altora despre mine? Cum interactionez? Ce vreau? Ce obtin? Cat costa? Ce castig in realitate? Ce pierd in realitate? Oare chiar asta vreau? Iubirea de sine. Iubirea fata de elalalt. Fanteziile. Obsesiile. Dramele. Fericirea. Sunt extrem de multe subiecte grele care nu numai ca exista dar pot sa rastoarne un intreg univers. Cred ca ar trebui mult mai mult cultivata ideea RESPECTULUI DE SINE. Cuvintele pot fi goale sau pot cladi. Cred pentru fetitele de la varste fragede 3-4 ani poate sa inceapa construirea eului. Simpla (oare?!) igiena, formarea deprinderilor (ordonarea, orientarea) sunt mugurii rezistentei de mai tarziu. Un lucru foarte important dupa mine este SINCERITATEA. Puterea de a dicuta intotdeauna CORECT, deschis, clar, franc. Desigur cuvintele pot sa fie potrivite in raport cu varsta dar sunt caramizi ce duc la formarea unui zid. Pui o caramida, apoi alta, apoi alta si va iesi un om care va sti sa cladeasca mai departe. Virgina PANA CAND? Am sa raspund cum vad eu. Ea treaba strict personala a fiecaruia. E decizia asumata. Eu as avea alt rol. Daca as fi eu....as face asa. EU! Tu insa vei face, si asa trebuie sa faci, dupa cum NUMAI TU DECIZI! Eu nu vreau sa spun cum sa faci. Eu pot sa spun doara daca as face sau nu as face EU asa in locul tau si de ce as face sau nu as face astfel. Daca as fi fata, sau ma rog adolescenta cu mintea mea ceea ce este imposibil, as decide sa imi traiesc frumusetea varstei pentru fiecare an in parte. Eu consider ca daca as fi de sex opus, as fi pregatita psihologic undeva pe la 19-20 de ani pt viata sexuala propriu zisa. Asa cred eu. Viata sexuala adica relatii sexuale. Pentru ca si mangaierile adolescentine, tremurul primului sau al celui de-al doilea sarut sunt foarte importante si intra in spectrul sexual. Cred ca trebuie luptat enorm de mult cu igiena actului sexual. Cu informarea si prevenirea raspandirii bolilor cu transmitere sexuala, precum si a prevenirii sarcinilor nedorite. Aici eu daca as fi politician as finanta foarte mult pt ingiena sociala. Lipsesc specialistii, lipseste informatia. Ignoranta este un dusman de temut si perfid. De asemenea avem un handicap social enorm prin lipsa educatiei sexuale la toate nivelurile de varsta. Sexualitatea nu este un apanaj al unei varste tinere. Trebuie sa luptam pentru a preveni si la fel de mult pentru a accepta pe cei care au iesit de pe drum. Si ei sunt ca si noi dar nu au norocul nostru. Trebuie sa invatam cei care nu suntem ghinionisti ca puteam sa fim noi nenorocosii. Soarta a decis astfel. Dar maine? Pentru baieti. Hmmm. Cei mai ...activi ...atentie la...neatentie. Din nou si din nou educatia sexuala. BTS...una din cele mai grave probleme. In alta ordine de idei cred ca ar trebui luptat mult mai mult pentru a construi in imaginea adolescentului dorinta de a descoperi interiorul sexului opus, nu numai exteriorul. Cine este persoana de dincolo de imagine(trup)? Ce ar vrea de la mine? Ce i-ar place? Ce nu ii place? Asta relational extern. Mai este importanta relatia cu sine. Cine sunt eu? Cum arat? Cum sunt vazut? Ce vreau de la mine? Ce imagine am? Ce imagine as dori sa ma? De ce asa? Ce nu imi place de la mine? Oare chiar nici altora nu le place sau e doar o...imagine proprie falsa? Impacarea cu tine insuti. Adevar si fals in sexualitate. Sexul un miraj? Sexul o necesitate. Ce este sexul? Ce este dragostea? De ce fierbe sangele in mine? Erori de conceptie. Erori de perceptie. Sexualitatea mea nu este deloc la fel cu sexualitatea ta. Unde este echilibrul sexual? Erotismul. Rolul lui. Imaginatia si fantasmele. Rolul lor. Obsesiile sexuale. De cand apar, cum apar, unde pot sa duca. Mediatizarea. Psihologia, psihiatria si deviatiile sexuale si de comportament. Violul. Predispozitia si infractiunea. Vedeti (in linii extrem de reduse) cam cum vad eu tematica sexuala si de ce raman la convingerea ca se face mult prea putin pentru informare si educare. Din pacate insa va fi precum un bulgare de zapada. Dar pe invers. Cine stie faptul ca se discuta aici denota un mare castig. Informatia. Maine o parte dintre noi vor face mult mai mult decat ar fi fost facut fara sa fie aici. Eu trag speranta. De aceea lupt acolo unde pot. Inclusiv aici. Marius (www.desprecopii.com)

[A_Iulia]

Foarte corect, Marius! Dar mai ramane intrebarea: de cand? Toti ati raspuns (dupa cum este si normal) ca e un minim de 17 ani, poate 19, 20 ani...perfect de acord cu voi! Ce ne facem insa cu generatia de azi? Fetele incep de la 15 ani viata sexuala, (nu zic ca nu erau si "pe vremea noastra" cazuri, dar parca nici chiar asa...din clasa a 8a se machiaza, isi cumpara pantofi cu toc, arata mult mai mature...parca totusi noi n-am trait asta...) Mie mi-e groaza de evolutia asta...ma gandesc ca o sa vina fi-mea si-o sa zica: mama, am 13 ani, sunt femeie, am drepturile mele![bang] Sa-i explici ca nu este coapta la minte? Ca nu este inca varsta? Cand probabil multe din jurul ei o fac? Cum rezolvi asta? Chiar nu stiu! Si uite-asa cred ca o sa mai existe mult timp pe lumea asta conflictele intre generatii, oricat de deschisi ar fi parintii. Adina + [copil]Olivia Karla 04.03.2004 [url="http://community.webshots.com/user/adinaiulia"]pozele noastre [/url]

[Nicoleta]

Salut. Sincera sa fiu, am vazut in jurul meu atatea lucruri, chiar fara sa privesc atent, incat ma ingrozeste gandul ca si copiii mei vor fi supusi presiunilor de diferite naturi. Nestiind deocamdata cum gandesc baietii (stiu ca nu poate fi unanimitate, asa ca ma refer la cei mai multi, daca exista asa ceva...) despre virginitate si despre restul lucrurilor legate de sexualitate, pot doar sa ma informez si sa incerc sa imi inteleg baiatul din aceasta perspectiva. Insa fiind o reprezentanta a sexului frumos, destul de tanara zic eu, ma gandesc acum cu groaza ca, daca voi avea si o fetita, ea va creste in mediu asta lipsit de orice fel de informatie relevanta pentru discutia de fata. Decizia mea a fost una fericita, am o casnicie fericita si nu regret o clipa ca am asteptat pana dupa nunta. Manifestari ale sexualitatii nu tin numai de a face dragoste. Iar sansele de nepotrivire sexuala sunt asa mici! Unii poate ar zice ca de ce sa risti? Ok, fiecare cu parerile lui. Dar eu cred ca iti poti da seama daca iti va fi bine cu persoana respectiva si inainte sa faci, sa zicem, sex cu ea/el. Adica nu totul se reduce la actul in sine. Adica eu perspectiva asta voi incerca sa o relev copiilor mei. Ca dragostea nu este sex si nici invers, spus pe scurt. Ca daca, sa zicem, este atent cu tine in general, daca este tandru si daca, fara sa se straduiasca evident, te face sa te simti iubita, va fi asa si in alte privinte. Sau gresesc?! Si mai sper sa mi-i fac prieteni, astfel incat sa putem sa vorbim deschis despre aproape orice legat de subiect si sa pot sa le transmit din ceea ce stiu eu in legatura cu protejarea, igiena, etc... Nu-mi doresc sa aiba frustrari in ceea ce priveste aceasta latura a unei relatii, dar nici sa faca din ea un scop, mijloc sau orice altceva. Cum spunea Marius, ar trebui sa se faca ceva in societatea romaneasca si in ceea ce priveste educatia de acest tip. Si cred ca de la parintii mai cu capul pe umeri ar trebui sa porneasca treaba. Prin alte tari se face educatie sexuala? Nicoleta.

[ankalaura]

Salutare din nou! In primul rand, sper ca educatia pe care ne propunem noi sa o aplicam fetei noastre, sa si functioneze. Mai sper sa putem fi suficient de rabdatori si apropiati de ea, incat sa fim in primul rand NOI prietenii ei, iar prietenii "din afara" familiei sa si-i aleaga cu grija. Sa nu ajunga in cercuri dubioase. De ce este diferita abordarea subiectului fata de fete si fata de baieti? Tocmai pentru ca nu este acelasi lucru, din pacate. Nu este vorba numai de pierderea virginitatii in sine. Ci si de consecinte. Psihicul unei fete este mult diferit de cel al unui baiat. Iar in cazul unui "accident", baiatul n-are nici o treaba, ci fata ajunge pe masa doctorului. Noi ne dorim si un baiat. Sa dea Domnul sa-l avem! Si sper sa putem sa ii educam la fel, sa ii iubim la fel. Si mai sper ca si alti parinti sa se preocupe de copii lor, dar din pacate, dupa cum toti stiti, nu pe toti ii intereseaza. Ba din contra, sunt parinti care isi invata baietii sa aiba cat mai multe "fuse" la activ, si parinti de fete care le sfatuiesc sa nu se intample cu "oricine", ci cu unul cu "experienta"! Iar chestia cu "fusta", am auzit-o exact din gura unei mame de baiat! Anca si papusica Eliza (26.august.03)

[infofun]

MMMMM nu prea stiu ce sa zic insa am sa expun totusi cateva idei. Sa incep cu propia experienta: Il iubeam, aveam 18 ani insa nu imi doream sa incep viata sexuala, insa din prea multa iubire pentru el am cedat la presiunile lui, si acum regret enorm tot ce s-a intamplat. Am crezut in privirea lui si in minciuna ca vom ramane impreuna, mai ales ca aveam deja un an de prietenie si deja imi luase inel de logodna. Insa m-am inselat. Iar apoi am avut noroc intalnindu-mi fericirea in alta parte, fericire ce sper sa dureze o viata. Astfel de situatii cred ca sunt multe, si nu as vrea ca fiica mea sau baiatul sa regrete pasul facut. Si deci....daca as avea o fata as vorbi muuult cu ea si deschis. Nu o sa-i impun nimic, insa as vrea doar sa se simta pregatita de schimbarile majore care vor veni ulterior, sa se simta in stare sa isi asume responsabilitatea actelor ei. Sexul nu este doar o placere ci implica multe aspecte atat fiziologice cat si psihologice. Si totusi as vrea ca fata mea sa "copilareasca" mai mult, sa nu creada ca e pregatita pentru sex la 15-16 ani...cred ca e prea devreme. E pacat sa renunti la copilarie, la vise, la simtaminte pe care doar o tanara fata le are, inainte de a gusta din placerei trupesti, si sa se arunce in griji si multe responsabilitati. Sunt atatea pericole care pandesc...boli, sarcini nedorite si traumatizante, suferinta psihica si sufleteasca, daca ajunge sa regrete si multe altele. Si la baieti cred ca tot atat de important este cum cand si cu cine isi incepe viata sexuala. In primul rand baiatul trebuie sa invete ca femeia nu este o jucarie, ci un om cu suflet si sentimente, carea are nevoie de multa iubire, respect, intelegere, ca si el. Si bineinteles sa invete in primul rand ce este responsabilitatea si sa si-o asume, nu sa fuga de ea. Sunt multe de discutat pe tema asta. Insa varsta cred ca nu o putem impune, nu as vrea sa fie la 15-16 ani, dar daca o sa fie asa nu o sa fie o tragedie, e alegerea fiecarei persoane in parte. Insa am sa am grija sa vorbesc cu copilul meu ca sa stiu ca a luat aminte si ca este in cunostinta de cauza, despre ce implica sexul. Sper sa ma inteleaga si sa ma asculte, iar decizia sa o ia singura(r). GabrielaHope si bebitza din burtica!!! "Cel mai mare pacat este acela de a nu zambi, macar odata, in fiecare zi de viata!"

[Anca Wish]

Eu o sa vorbesc din experienta. Mi-am inceput viata sexuala la aproape 17 ani. Acum consider ca eram doar un copil. Atunci STIAM ca sunt femeie. Imi puneam de multe ori intrebarea "Cum o fi?" Ma uitam la TV, dar aratau atat de putine. Vroiam sa intreb...citeam tot ce-mi pica in mana pe aceasta tema. Aveam un prieten. Nu pot sa zic ca eram indragostita sa mor. Eram atrasa de el..si cam atat. Chiulea de la scoala, venea la mine (eram singura acasa dimineata) si ne jucam[:D]. Amandoi ne gandeam la asta, numai ca nu stiam de unde sa incepem. Intr-o zi s-a intamplat. Apoi a inceput teroarea "Ce ma fac daca raman gravida?" ; "Daca afla mama?" Intr-o zi a aflat mama. A intzeles, defapt ce mai era de facut? La vreun an dupa primul contact sexual, am ramas insarcinata. Ce puteam sa fac? Cu lacrimile curgand ne-am dus amandoi la spital si am facut chiuretaj. Acum platesc pentru asta pentru ca dupa aia nu am mai ramas insarcinata. Dupa cativa ani, m-a inselat. L-am intrebat "de ce?" Mi-a raspuns simplu "Din curiozitate. Vroiam sa stiu cum e si cu altcineva". Suntem casatoritzi acum, dar regret ce am facut. Nu ca a fost el, ci pentru ca am pierdut perioada o parte din copilarie si adolescenta cu frica ca ma va lasa (eram indoctrinata de bunicii mei reguli stricte de viata), ce va zice lumea, daca raman insarcinata etc. In concluzie, consider ca trebuie sa fii pregatita pentru aceasta experientza, trebuie sa deschizi bine ochii. Problema e ca, cand te ia valu'..nu mai tii cont de nimik. Zambeste [:D]...maine poate fi mai rau! anca...poate intr-o zi[gravi]

[irinacodrina]

Hai sa va spun din parerile si experienta mea... nu sunt de acord cu virginitatea pana dupa nunta... nici ca o femeie trebuie sa aiba un singur barbat in viata ei! Dar nici sa faci sex de amorul "exercitiului fizic". Personal... am fost virgina pana la venerabila varsta de 25 ani (impliniti)... mereu mi-am dorit ca "primul" sa fie un tip cu experienta, dar si destul de sensibil... pentru ca prima oara sa fie bine... stiu ca prima oara marcheaza o femeie pe viata. Oricum, am fost mai copilaroasa, desi matura in multe privinte. Insa in facultate m-am imbolnavit (astm bronsic), asa ca amorul a trecut pe ultimul loc. Amorurile mele erau adolescentine.. iar cand ceva incepea sa devina real, indepartam persoana. Pe Paul... l-am cunoscut la servici, l-am vazut, mi-a placut... dar mi se parea ca are fata de golanas... abia dupa vreun an m-a sunat. Am inceput sa iesim impreuna, m-am simtit bine cu el, imi trezea instinctele de femeie. Imi placea, dar nu eram deloc indragostita. Un gest de-a lui m-a convins... si s-a intamplat. Si nu regret nimic, nici ca am asteptat prea mult, nici ca nu eram indragostita.... ne-am indragostit dupa aceea, zi de zi, si acum suntem casatoriti. Suntem impreuna de 3 ani si jumatate. Oricum, pentru mine e important sa fiu sigura pe ce vreau, sa ma asigur ca nu am ce regreta mai tarziu. Si nu-mi pare. Mi-a placut din prima, ca indeplineste o gramada de criterii: nu bea, nu fumeaza, nici macar cafea nu bea... nu iubeste sportul!!! Pentru ca eu detest sportul! Dar, ca principiu, varsta minima pentru a face DRAGOSTE cred ca e 17 ani.

[MLDiana]

Eu cred ca in primul rind ar trebui vorbit despre protectie indiferent daca e fata sau baiat.Aici nu e vorba nu mai de femei gravide ci si de boli sexuale. iN al doilea rind sa o faca atunci cind simt ei si pe mine sa ma informeze ,normal[:D].Nu stiu cit de bine gindesc ei la 16-17 ani ,mai ales cind hormonii o iau razna.Si mai conteaza si cu cine ,ca poate fimea se indragosteste subit de portar sau de profesor [:D],mai sti. Lidia ,Tiara si David D.

[casandra]

Cred ca rolul parintilor este sa isi pregateasca feciorii sau fetele pentru viata sexuala, de fapt pentru viata in general, dar deciziile referitoare la debut sau partener, trebuie sa le apartina, atata doar sa fie suficienti de maturi sa ia decizii. Zic asta, ca asa cum a fost pusa intrebarea, m-a dus cu gandul la intrebari de genul "la ce varsta introducem alimentul cutare sau cutare?".

[country girl]

Parintii de pe forum gandesc toti prin prisma experientei lor si a amintirilor despre cum era viata de adolescent la 15, 17 sau 20 de ani atunci cand am crescut noi. Trebuie sa tinem seama si de individualitatea fiecarui adolescent dar si de evolutia societatii in ansamblu de atunci si pana in prezent, din prezent si pana peste 10-15 ani cand vor ajunge bebelusii de azi la varsta adolescentei. Daca atunci adolescenta va mai fi la 15-20 de ani si nu va fi intre 10-15 ani la tendinta existenta de a grabi toata evolutia la scara sociala si umana. Mi-e greu sa spun de pe acum cum as proceda, mai ales ca inca nici nu am copii, dar stiu ca i-as insufla aceelasi principii de viata enuntate si de voi si nu pot decat sa sper ca va avea sistemul de valori necesar sa-i sustina cea mai buna alegere cand va fi momentul sa aleaga. Ina