De doua ori mamica !

[lavi02]

Da, e mai usor dupa ce face primul 2 ani, incepi sa te intelegi cu el, sa-ti spuna ce si cum, are un pic de independenta, mananca singur, etc. Si eu imi doresc tare mult al doilea, acum ca prima are 2 ani si jumatate, mai ales ca intre timp si restul problemelor noastre s-au pus la punct. Si eu sunt singura in Bucuresti cu familiuta mea, socrii sunt departe si inca mai lucreaza, mama mea nu mai traieste..... dar sotul e foarte, foarte bun tatic. Asa ca, Crixia, si asta e o solutie, maturizarea si responsabilizarea sotului. Eu am o sora cu un an mai mica si nu stiu cum as fi trecut de ex. peste momentul moartea mamei fara ea. Toata copilaria ne-am jucat impreuna, dupa aceea am crescut impreuna, acum vorbim la telefon aproape zilnic si ne discutam toate problemele si ne bucuram si radem impreuna de tot ce putem. Nu-mi pot imagina cum ar fi fost sa fiu singura. Asa ca vreau ca si copilul meu sa aiba parte de o astfel de relatie. Si in plus, mi se pare familia mult mai vesela si mai plina cu 2-3 copii decat cu unul, asupra caruia sa se reverse totul. Esti un parinte mai echilibrat cand ai mai multi copii. Si nu cred ca problemele sunt *2. Imi pare rau ca nu vor fi mai apropiati dar din cauza ca nu am bunici la indemana am preferat sa fie fata mea de gradinita cand va aparea un fratior. Sper sa vina cat mai repede de-acuma! In ceea ce priveste nr de avorturi, stati linistite, maximul ce l-am auzit eu a fost de 1 copil nascut si 41 "refuzati la export"....

[Midori]

[quote]Originally posted by lavi02
Da, e mai usor dupa ce face primul 2 ani, incepi sa te intelegi cu el, sa-ti spuna ce si cum, are un pic de independenta, mananca singur, etc. Ce veste buna![bis]

[Midori]

"Esti un parinte mai echilibrat cand ai mai multi copii."(lavi 02) Este adevarat? "-sunt o mamica f panicoasa, ma consum enorm pentru orice e legat de copil.mi-e frica sa nu ma damblagesc de cap daca dublez consumul interior." (carrie) si eu sunt la fel. La al doilea se mai domolesc sentimentele de panica? C&mi

[ocebine]

Am citit intr-o carte scrisa de Paul Reiser (un comedian) cum este cu mai multi copii. La primul sterilizezi tot, cade suzeta pe jos, imediat o iei, o fierbi, racesti si o dai inapoi. La al doilea cade suzeta, o stergi un pic cu un servetel si o dai inapoi, la al treilea o iei de jos, sufli pe ea si o dai inapoi[:D] Si eu am fost o mamica plina de griji la primul dar cu al doilea m-am refacut uluitor de repede si am fost foarte relaxata. Parca a fost infinit mai usor pentru ca stiam la ce sa ma astept. Dragostea de mama este nesfirsita si copiii sint atit de diferiti unul de altul ca nu ai cum sa nu ai capacitatea de ai iubi. Si eu am fost singura la parinti iar sotul meu are 4 frati si surori. Am vrut mai multi copii pentru ca vad ce inseamna iubirea de frate mai tirziu. Cum exista o legatura speciala intre frati, cum se ajuta, cum se sfatuiesc....Am vrut asta si pentru copiii mei, in special pentru ca eu sint aici departe si atunci cind nu voi mai fii, copiii mei se au unul pe celalalt. Anamaria mama la Nick (6)& Alex (3) http://mywebpage.netscape.com/Ocebine/Nick+Dulce.jpg http://mywebpage.netscape.com/Ocebine/Alex+telefon.jpg

[filofteia]

Eu m-am hotarat pentru BB2. Adi are acum 3 ani si este tare usor sa colaborezi cu el. Lui tati inca nu i-am spus pentru ca el nu l-a vrut nici pe primul (acum il adora) ... asa ca voi proceda ca prima data cand la 6 saptamani i-am spus ca vom avea un BB. Il voi face in primul rand pentru mine. Simt ca nu voi mai fi atat de panicata. Voi avea prea multe griji ca sa ma gandesc tot timpul ca se poate intampla o nenorocire. Sau asa sper eu. Cert este ca aceasta dorinta vine de undeva din interiorul meu. Nu as putea de unde... este ca o necesitate... Chiar si la serviciu am inceput sa nu-mi mai fac prea multe planuri... pentru ca vor fi cel putin 2 ani in care am ceva mai important de facut... Poate ar trebui sa ma inscriu la aspirante!

[CRIXIA]

Lavio2si eu sunt in situatia ta, fara MAMA, si cred ca ma intelegi cat de greu mi-a fost inca din prima clipa cu fii-mea. Zilele trecute tatal meu nu s-a simtit bine ( in genere este sanatos, dar nu se stie... soarta)si ma gandeam ca va veni cremea sa se duca si el, si atunci voi ramane absolut singura pe lume, caci nu am frate sau sora. De aceea ma gandesc ca copilul meu sa nu fie niciodata singura. Soacra mea sta in acelasi oras cu noi, are servici, si este totusi... soacra ( poate pentru ca din timpul sarcinii imi spunea: "baiat trebuie sa fie", chiar si dupa ce aflasem ca va fi fata ea isi sustinea ideea). Dupa nastere a venit ocazional la zeci de zile in vizite scurte de maxim o ora, ceea ce nu-l pot numi ajutor. Speranta si pentru bb2 ramane tot in familia mea, adica eu, sot si BB1, si anume eu sa am putere si sanatate, sotul meu sa ma ajute ( sa aibe grija de bb1) si bb1 sa fie intelegator( probabil de aceea sa treaca de 2 anisori) Ocebinemare dreptate are Reiser! Eu cred ca deja m-am adaptat, nu mai sunt asa prapastioasa cu biberoanele, tetina sau un biscuite care-l ridica de jos. Filoteia eu nu l-as pune in fata faptului implinit pe sotul meu! L-as face sa-si doresca el bb2, dar cred ca e imposibil, mai ales ca nu l-a vrut pe primul( acum o adora) si cand era greul mai mare pentru mine, imi spunea sa nu -l vreau pe bb2, ca el imi va aduce aminte. Cat despre servici, eu cred ca este bine dupa acesti doi ani sa mai merg o perioada si apoi sa le fac surpriza( ca si la bb1 au ramas in pom) [vampir]Alexia[porc] si [sofer]Cristina[rufe] CriXia

[lavi02]

Crixia, lasa, sanatoase sa fim, noi, sotii si copilasii si ne-om descurca pana la urma. Eu macar o am pe soacra-mea, in alt oras, la 400km distanta, care e innebunita dupa micuta, dar inca lucreaza si la care mai pot sa o las cate o saptamana-doua-trei in vacanta (soacra mea e profa). Dar exact in situatia asta a fost mama mea, ne-a avut la 1 an diferenta, tata era toata ziua la servici si cand venea acasa citea si se uita la televizor, mama ei murise de tanara si soacra era o persoana deosebit de rece, care ne mai mangaia din cand in cand pe crestetul capului, dar cam atat. Dar si mama zicea ca greu i-a fost in primii 2-3 ani cand eram amandoua mici si nu se putea intelege cu noi, dupa aceea a fost mult mai rezonabil. Dar eu ma bucur acum ca Silvia mea are o bunica la care poate merge sa stea, care o iubeste, se ocupa de ea, ii face de mancare ce-i place, etc, e o relatie nepotel-bunic pe care eu n-am avut-o si imi lipseste. Eu n-am mancat niciodata la bunica mea, decat maxim o felie de prajitura data pe o farfurioara. Nu luam din tava sau de pe platou, cat imi placea, ca acasa la mama. Intelegeti voi diferenta asta, dintre o prajitura pe farfurie cu lingurita si tava sau platoul de la mama? De-asta zic, e bine sa incercam sa construim o relatie intre copiii nostri si bunicii lor, chiar daca uneori pe noi ne mai calca pe nervi, ca asta e, sunt mai in varsta, au si ei toane si fixuri de-acuma. Dar pentru copii au un loc special in sufletelele lor.

[CRIXIA]

quote:

---

Originally posted by Midori Oricum al doilea copil in J aici singura pe insula nu-l mai fac.

---

De ce ai spus asa? te muti? [vampir]Alexia[porc] si [sofer]Cristina[rufe] CriXia

[Midori]

Ocebine, dragutza chestia cu"suzeta". la tine s-a verificat?[;)] C&mi

[ocebine]

Cu siguranta s-a aplicat[:D] Vorba mea a devenit: "Lasa draga ca nu are nimc"[:D] Anamaria mama la Nick (6)& Alex (3) http://mywebpage.netscape.com/Ocebine/Nick+Dulce.jpg http://mywebpage.netscape.com/Ocebine/Alex+telefon.jpg