cum ati reusit sa depasiti durerea despartirii?

[mariana_flo]

Azi sotul meu m-a anuntat ca marti depune la tribunal cererea de divort. Stirea m-a lovit ca un trasnet. Sunt innebunita de durere. Si cand il vad umbland prin casa ca si cum nu s-a intamplat nimic mai rau ma doare. Mi-a spus ca mai sta acasa pana in decembrie si ca pana atunci spera sa fie si divortul incheiat.Mi-a dat o lista cu ce parte de cheltuieli trebuie sa acopere fiecare si mi-a spus ca nu are pretentie la nici un lucru din casa. Nu-mi da justificari, nu accepta discutii, pur si simplu ma ignora. Iese cu prietenii, nu-mi spune nici un cuvant. Se poarta ca si cum n-as exista. Simt ca innebunesc. Nu mai suport.

[mamica dulce]

mariana,am citit mai demult alte postari,in ultimul timp n-am mai aflat nimic ,am lipsit mult de pe forum ..uite la ce s.a ajuns... Am ramas fara grai cititnd mesajul tau...mi se pare inuman ca sotul tau,sa stie ca tu duferi,ca esti innebunita de durere si sa aiba asa un comportament.[code]Si cand il vad umbland prin casa ca si cum nu s- a intamplat nimic mai rau ma doare...Nu-mi da justificari, nu accepta discutii, pur si simplu ma ignora[/code].E aroganta,rautate si egoism.el s.a decis si dupa el potopul,uita cate ai facut pentru el si pentru voi.. e de-a dreptul pueril.Parca il vad inaintea ochilor,am intalnit si eu asa persoane.El s-a hotarat si basta.Sau daca asta e modul lui de a- si ascunde suferinta...hmmm..nu prea cred.E trist cand se alege praful si e atat de las sa discute omeneste,cand dupa iubire si respectul si prietenia se duc naibii.Poate e mai bine asa,poate o sa vina o zi cand ai sa realizezi asta,acum,in fata faptului implinit ,ti.o doresc din suflet.Prima reactie ar mea ar fi cred sa-i scot ochii si sa-l dau afara...dar apoi lehamitea si dezgustul si-ar face loc. Nu cred ca e o ide buna sa ramana in casa pana dupa divort..cum vede el?Acasa se preface ca nu existi ,in schimb vorbitit la tribunal?? cred ca e mult prea dureros,e prea greu sa te detasezi,mai ales cand imun la suferinta ta.trebuie sa gasiti alta solutie! fii tare acum,ai grija de tine,mai mult ca oricand si nu uita ca ne ai alaturi,macar cu o vorba buna si un sfat la nevoie. http://www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=mamica%20dulce poze noi cu puisorul(1 an si 7 luni) http://f2.pg.photos.yahoo.com/ph/anca20_ro/album?.dir=/5ee0

[aniela23]

draga mariana, nici nu stiu ce sa-ti spun...Cea mai mare greseala a noastra atunci cand ne despartim de cineva e sa ne aducem aminte de clipele frumoase petrecute impreuna.Pe moment asta agraveaza si mai tare suferinta.Pt o perioada trebuie sa-ti amintesti numai de momentele in care te-a tratat urat, sa-i gasesti cusururi ca sa-ti vina mai usor sa treci peste despartire...Nu stiu nimic despre relatia cu el, nu stiu ce s-a intamplat de s-a ajuns la despartire, dar s-ar parea ca nu te mai iubeste.Poate e greu de acceptat, dar asa suntem conceputi..sa ne indragostim,sa iubim iar poate apoi sa ne plictisim, si indiferent cat ne spune creierul ca trebuie sa luptam pt relatia/casnicia noastra, cand inima nu mai vrea nu e nimic de facut. Din proprie experienta iti pot spune ca,''cui pe cui se scoate''.Oricat de greu iti vine trebuie sa iesi in oras, sa cunosti alte persoane, chiar alti barbati, da, pt ca numai vazand cat de frumos poti fi tratata iti dai seama ca sotul tau chiar nu-ti merita nici una din lacrimi. IN NICI UN CAZ nu poti locui in casa cu el.Am trecut printr-o experienta similara si iti pot spune ca fiecare zi va deveni un chin, vei astepta in fiecare secunda sa se poarte frumos cu tine, te vei agatza de fiecare gest dragutz, te va durea mult prea tare fiecare clipa de indiferenta.Si vazandu-l in fiecare zi nu o sa ai nici o sansa sa-l uiti Tine-ne la curent....stiu ce e in inima ta, crede-ma ca stiu..dar o sa treaca, o sa vezi...

[mariana_flo]

Inca nu pot sa accept ideea despartirii. M-am straduit mult sa fac lucrurile sa revina la normal. Pur si simplu nu pot sa cred ca s-a terminat. In ultimii 2-3 ani am avut numai esecuri si suferinte enorme. Desi a trecut 1 an, inca ma mai gandesc cu durere la bebele pe care am apucat sa-l simt dar caruia n-am apucat sa-i dau viata. Cum sa-mi pierd si sotul acum? Si eu care credeam ca in iarna asta vom incepe iar analizele ptr a avea copii. Simt ca pur si simplu nu ma mai iubeste si nu inteleg de ce. Nu inteleg cum e posibil ca eu sa-l ador iar iubirea lui sa nu mai existe. Se pare ca nu mi-e dat sa am alaturi singurele fiinte de care am nevoie ca sa fiu fericita. Am muncit mult, si la servici si la facultate si m-am departat de putinii prieteni pe care ii aveam. Sotul devenise centrul universului meu. Acum ma uit speriata in jur si nu stiu incotro sa o iau. Zilele trecute am implinit 28 ani si ma simt de cel putin 100. Pe sot nu am puterea sa-l dau afara. Mi-e asa de dor de el. As sta si-n cap ptr un zambet de-al lui. In acelasi timp ratiunea imi spune ca trebuie sa ma detasez emotional... dar cum sa fac asta?

[aniela23]

Doamne fetitza, imi vine sa te bat.Cum sa stai cu el in casa?Cand am avut probleme similare si mie imi scriau fetele ''pleaca si nu privi inapoi''.Si ma gandeam ca le e usor sa spuna, dar ca mie picioarele nu mi se misca din loc.Si n-am plecat atunci, si am mai stat inca 3 luni si a fost DIN CE IN CE MAI RAU.Ma trata cu o indiferenta crunta si ma durea orice lucru facea, cum vorbea la telefon dulce cu alte persoane si mie imi vorbea ca unui obiect, cum nu ma aingea seara la culcare.....Nu fa prostia sa ramai in casa cu el,crede-ma, o sa-mi dai dreptate.Daca nu te mai iubeste e trist, sufar pt tine, dar tu nu poti face nimic, probabil nici el nu poate,din momentul in care s-a duc dragostea nu se mai intoarce. Ai 28 ani si simti ca ti-ai irosit viata?Dimpotriva, acum poti sa te simti din nou tanara, pt ca e momentul unui nou inceput,pt ca o sa urmeze perioada cand o sa cunosti pe altcineva,adu-ti aminte cat de frumoase sunt inceputurile... Nu stii incotro s-o iei?N-o lua nicaieri, stai pe loc un pic,nu te grabi...exclude-l complet din viata ta, fa in asa fel sa nu mai ai contact cu el si pana in decembrie nici n-o sa-l mai iubesti la fel de mult....Tine minte, nu exista o singura ''jumatate'' pt o persoana, probabil avem cate o ''jumatate'' in fiecare oras,dar bine-nteles ca daca gasim un partener nu mai plecam in cautarea alteia. Si mai ales ''things happen for a reason''.Cred puternic in acest lucru.Destinul tau este probabil sa fii mama unui copil al carui tata este alt barbat.Nu te lupta cu soarta caci nu vei face decat sa suferi.Si nu cumva sa ii ceri sa se intoarca la tine, daca o va face poate o va face din mila...o sa suferi mai tarziu si mai mult.Gata, s-a incheiat un capitol din viata ta.Da pagina si vezi ce gasesti mai departe Sunt langa tine

[Nadia1976]

mariana, draga mea! O sa-ti povestesc o mica parte din viata mea; eu o sa implinesc 28 de ani in decembrie... acum vreo 4 ani, am lucrat in Japonia; la 2 saptamani de Japonia am intalnit un barbat. Un peruan. Visul oricarei femei: romantic de nu se poate, fff atent, imi canta, imi scria poezii. Apoi, 4 luni mai tarziu am decis sa ne mutam impreuna. Lucrurile erau si mai si: nu iesea fara mine nici la magazinul de la colt... apoi, dupa 8 luni a trebuit sa ma intorc in Ro. Mi-a promis cu lacrimi in ochi ca o sa faca tot posibilul sa ma intorc in Jp. Ma suna f des in tara, vorbeam ore in sir la telefon, plus ca ne scriam mesaje pe internet zilnic! Ca sa ma pot intoarce in Jp, trebuia sa ma casatoresc si sa-mi schimb numele (am stat ilegal in Jp 6 luni). M-am casatorit cu cel mai bun prieten al meu care stia cat de mult vreau sa ma intorc in Jp, sa fiu cu EL... Ne-am casatorit in luna mai, acum 2 ani. Dar EL n-a facut nimic; vesnic scuze si motive: ba ca nu a gasit un japonez sa-mi faca invitatie, ba ca-i laie, ba-i balaie... 6 luni mai tarziu am emigrat in Canada. Inca 6 luni si am primit o scrisoare de la el... ca ma iubeste, dar ca e indragostit de alta femeie... o romanca din Brasov... L-am asteptat pe EL un an jumate pentru o scrisoare... ultima... de adio! Am rupt-o. In mii de bucatele. Speram ca astfel se va sterge si durerea. Locuiam in Toronto. Si parca ma sufocam. Desi e un oras imens, simteam ca n-am aer. 4 luni mai tarziu m-am mutat; simteam nevoia sa fug de locul care imi amintea de EL si ALTA! Locul in care am citit scrisoarea! Am venit in Hamilton; am inceput sa lucrez intr-un bar. Ca bar-tender. Apoi intr-o seara prietenul prietenei mele a venit cu cel mai bun prieten al lui. Sa ma cunoasca. Ne-am vazut. Ne-am placut. Am iesit. Ne-am indragostit. La doua luni ne-am mutat impreuna. Si sunt mai fericita decat as fi fost vreodata cu EL. EL care nu ma iubea asa cum eram. EL care n-a incercat tot timpul altceva decat sa ma schimbe. EL care se supara si nu vorbea cu mine pentru motive puerile. EL care e acum cu ALTA. Si azi le multumesc si LUI si EI si lui Dumnezeu ca i-a ajutat sa se intalneasca. Sotul meu nu e nici romantic, nici nu-mi canta (mai canta el, da' prefer sa n-o faca! HAHA! Glumesc), nici nu-mi scrie poezii, iasa din casa si fara mine, iasa cu prietenii, la bere, la baseball, la golf, la football, la ce-o fi. Dar ma face fericita! Cu EL trebuia sa fiu atenta la fiecare cuvintel, cu sotul meu sunt eu insami, nu mi-e frica sa ma manifest exact asa cum imi spune inima. Ti-am spus povestea mea, ca sa vezi ca, intr-adevar, "cui pe cui scoate", cum spunea aniela23. Nu dispera, gandeste-te intotdeauna ca Dumnezeu nu pune pe umerii nimanui mai mult decat poate duce! Bafta draga mea, si sa stii ca nu esti singura! Noi suntem alaturi de tine, macar cu o vorba buna si-un gand bun!

[Cristina_C]

Daca nu poti sa faci si tu ca el, adica sa-l ignori la randul tau si sa nu-ti pese ca inca locuiti in aceeasi casa, atunci singura solutie pe care o vad eu e sa stati separat. Lamuriti-va cum ramane cu apartamentul dupa divort si pana atunci stati in locuri diferite: ori pleaca el (cel mai bine ar fi) ori te muti tu temporar. Altfel, daca te afecteaza prezenta si comportamentul lui, sa-l vezi zilnic si sa-l suporti stiind ca oricum va veti desparti e teroare psihica! Ar putea macar sa fie civilizat si sa poarte o discutie cu tine ca intre oameni. Cel putin atata lucru meriti si tu! Nu vreau sa spun nimic rau de el, dar mi se pare cinic si inuman ce-ti face. Vede ca suferi si continua sa te raneasca. Daca tot vrea sa plece, nu inteleg de ce mai sta, din comoditate? Speri ca in timpul asta sa se razgandeasca sau sa-l convingi tu sa-si retraga actiunea de divort? Nu stiu, tu il cunosti cel mai bine. Stiu ca ti-e greu, foarte greu, dar facceva si recapata-ti linistea sufleteasca. Ai o singura viata si dreptul sa fii fericita! Cristina http://www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=Cristina_C

[CryssUK]

Draga Mariana, eu nu stiu povestea voastra mai pe larg , dar asa ceva mi se pare f deplasat.Adica tu nu meriti o explicatie?Nimic? Ce ?de ce?cum? sunt intrebari care te vor macina mult mai tare decat durerea despartirii, si spun asta din proprie experienta. Parerea mea e sa incerci sa crarifici lucrurile, sa il provoci la o discutie fie ea si mai ''agresiva''.Tb sa pui punctul pe I, meriti o explicatie! Daca lucrurile vor ramane asa ,o sa stai nopti intregi sa te gandesti de ce, ce s-a intamplat, o sa iti amintesti numai de calitatile lui pt ca nu a existat un coflict deschis intre voi. Nu e nevoie de cearta, dar tb sa stii ce ce in capul lui. Oricum un astfel de barbat nu merita oboseala sa stai langa el! Este in primul rand imatur. Asta face un pusti de 18, 19 ani dar nu un barbat in toata firea.Viata in 2 , asa cum spune si biserica e ''la bine si la greu'',tb sa invete sa lupte pt relatia voastra si tu la fel (daca ai avea pt cine!). Un alt sfat e sa te rogi mult la Dumnezeu,sa meri la moastele unui sfant si sa il rogi sa te ajute sa iti rezolvi problema asta, sa iti arate calea cea buna. Eu m-am rugat f mult la Sf parascheva si am scapat de barbatul pt care am suferit ani de zile.Eram inca copila si credeam ca nu o sa mai pot iubi din nou,dar D-zeu mi-a adus in viata mea un om care ma face sa ma simt intreaga. Si ca sa vezi ca rugaciunea nu e in zadar, iti pot spune ca l-am intalnit de ziua unei mari sarbatori crestine si il cheama Cristian(eu is Cristina ;). Ai sa suferi fara doar si poate, cu sau fara suportul nostru moral, dar incearca sa nu iti pierzi credinta si speranta.Vorba care imi caracterizeaza viata este ''Tot raul e spre bine!'' si mare adevar este in ea. Seara in linistea camerei tale, roaga-te pt omul care e sa fie al tau,roaga-te sa ii fie bine , chiar daca nu il cunosti...intr-o zi il vei cunoaste!Eu asa am facut! Incearca sa iti faci prieteni noi, sa iesi din casa, sa iti umpli timpul.Eventual, daca ai timp mai mult, cauta sa faci cateva ore de voluntariat pt copii saraci, pt oameni cu probleme.O sa te ajute sa vezi viata altfel,sa reconsideri sistemul tau de valori. Si mai ales :NU STA IN ACEEASI CASA CU EL! Din cate am vazut e dispus sa iti lase casa tie.F bine, deci el poate sa plece.Cu cat il vezi mai rar cu atat mai bine pt sufletul tau. Suferinta trece greu, nu te astepta la minuni, dar trece sigur!!!! Iti doresc ca intr-o zi sa poti zambi uitandu-te in urma! Cea mai mare greseala pe care eu facut-=o si pe care o fac multi ,este sa dai timpul inapoi si sa te intrebi ce ar fi fost daca ai fi schimbat o clipa: Daca nu as fi facut asta, poate nu pleca de langa mine, etc.Asta e cea mai mare greseala si iti intretine durerea. Numai bine! Sunt alaturi de tine, Cristina

[Alyssa]

Cunosc prea bine starea in care esti acum... Nu iti cunosc povestea in amanunt dar imi dau seama ca situatia dintre voi nu a fost prea roza in ultimul timp si de aici decizia divortului. Nimeni nu se trezeste asa dimineata si anunta cu seninatate ca divorteaza... Oricum, de la decizia divortului (care te rog sa ma crezi, doare pe cel care o ia la fel de mult ca pe cel care-o primeste) pina la nesimtirea totala de care da dovada al tau sot este cale lunga! Cum adica, omul asta cu care ai impartit bine si rau atita timp, cu care ai dormit pe acceasi perna si caruia i-ai daruit visele si sperantele tale de viitor, este in stare sa afiseze atita raceala si prostie??... Cred insa ca este un fel de arma cu care incearca sa te sperie, cu care incearca sa te controleze! Un om normal si indeajuns de matur nu ar face asa ceva!... Parerea mea personala este ca nu are de gind sa divorteze, numai sa te sperie. Ce asi face eu? 1) asi angaja un avocat. 2) l-asi anunta ca, de are ceva de comunicat, sa comunice avocatului. 3) i-asi scrie o scrisoare (in ton informativ, nu afectiv, fara nici un strop de emotie, ca la judecata...) ca ceea ce face el se numeste abuz emotional, ca nu il tolerezi, ca nu e sanatos pentru tine sa stai intr-o asa atmosfera si ca te muti in alta parte din aceasta cauza. Asta ca sa te acoperi in cazul in care la divort va spune ca ai plecat de nebuna singura, poate cu altul sau cine site mai ce... E in stare, crede-ma! 4) asi vorbi cu un preot, cu un psihiatru, cu prietenele mele cele mai bune 5) m-asi tine ocupata cu munca voluntara, cursuri noi, un hobby nou care imi va da sansa sa ma redescopar si sa ma ajute sa merg mai departe 6) m-asi ocupa mai mult de mine pentru mine!!! Nu pentru el, nu pentru altcineva, pentru mine!!!... 7) nici nu m-asi mai uita inapoi!!! Un asa individ nu merita iubirea ta!!! 8) m-asi astepta la lucruri si mai urite din partea lui si m-asi pregati sufleteste si pentru ele... Stii, ca la mare cind sari peste valuri? Well, asa o sa vina atacurile de la el. Iti doresc sa fii puternica sa treci peste aceasta perioada... Tot ce ni se intimpla, ni se intimpla cu un scop! Norocul tau e in alta parte! Ridica-te si cauta-l, ai puterea sa il culegi!

[Alyssa]

Inca un sfat important: Pastreaza-ti demnitatea! Nu ii cersi iubirea, nu ii arata ca suferi, nu il cere inapoi!!! Daca simti ca vrei sa plingi, du-te in alta parte si plinge nu in fata lui si nu te plinge prietenilor comuni care ar purta vorba de la unul la altul!