Contraceptie si religie (2)

[2girlsmum]

Tareia, uite, o sa iti spun sincer ceea ce cred eu. Daca cineva se impiedica de asta, este rugat sa ignore postarea. Tu spui ca Dumnezeu nu mai doreste sa ne multiplicam la nesfarsit, deci nu “o gramada de copii”, pe de alta parte Biserica nu admite mijloacele contraceptive, iar singura cale ramasa este limitarea si reducerea constienta a raporturilor sexuale, “din dragoste pentru sotul tau” in scopul obtinerii luminii divine. Parerea mea sincerea este ca aceasta cale este cea mai sigura pentru divort. Nu mai vreau sa ma repet si mi se pare ca s-a scris destul despre asta, si asa cum si Catalina spunea( cu care esti si tu atat de mult de acord), oare de ce un fapt atat de banal cum ar fi frecventa relatiilor de cuplu trebuie sa devina un factor atat de important in bunastarea spirituala a cuiva. Am fost cucerita de spontaneitatea si adevarul din postarile lui Oz, de felul in care ea arata acest “cerc vicios” in sens pozitiv.Sotul are dorinte fiziologice normale si frecvente dar fiindca stie cum sa creeze o atmosfera propice, cum sa “n-o lase in pace” ci sa faca tot ceea ce ea scrie acolo, rezultatul este ca si ea raspunde la fel, gasind resurse sa-si invinga oboseala si lipsa de chef poate si sa vina in intampinarea dorintelor lui.Mi se pare minunat si de dorit pentru toata lumea. Din cele scrise de tine transpare clar aceeasi idee pe care o vehicula si Livutz si anume ca “cei care nu ne purificam de patimele trupesti, o sa ne pierdem sufletele in focul vesnic” am parafrazat dar asta e in esenta. Sunt de acord ca la ora actuala este un curent puternic de imoralitate, mai puternic decat oricand, care incearca pe orice cale, vizuala, mass-media, etc etc sa ne starneasca instinctele primare si sa ne transforme incetul cu incetul in sclavi ai idolului “sex”.Si sunt de acord ca atunci cand detectezi in tine porniri din astea si se intampla sa fii crestin cautator si doritor sa Ii placi lui Dumnezeu, te simti intinat si vrei sa te purifici. Dar solutia data de Dumnezeu pentru asta este tocmai ceea ce tu vrei sa reduci, si anume relatiile sexuale in cadrul casatoriei, care sunt binecuvantate, frumoase, implinitoare si nu trebuie sa aduca nici un fel de simtamant de vinovatie. Nu stiu daca constiinta ta spune la fel dar uite iti mai copii din Biblie ceva si rog sa-mi fie scuzate citatele: “v.2 prin fatarnicia celor ce vorbesc minciuni, a celor ce sunt arsi cu fierul rosu in propria lor constiinta/ v.3 care impiedica casatorirea si poruncesc abtinerea de la mancaruri pe care Dumnezeu le-a creat ca sa fie luate cu multumire de catre cei ce cred si cunosc adevarul” (1 Timotei 4: 2-3) Impiedicarea casatoriei aici este aceeasi cu abtinerea de la relatiile sexuale , caci pe vremea aceea nu se concepea sexul in afara casatoriei. Ascetismul nu este deloc calea de a scapa de coruptia pacatului. Pentru asta exista ceva mult mai bun, mai eficace…dar din nou nu face parte din subiectul nostru. Am inteles bine ca tu esti de acord cu ceva moderat, si asta este bine. Nu vreau sa ma leg de practica concreta din cadrul cuplului vostru, fiindca sunt convinsa , asa cum spui si tu, ca relatiile sunt normale, armonioase, sotul este de acord cu tine si exista respect reciproc.Am simtit nevoia sa intervin vizavi de principiul pe care tu incerci sa il promovezi. Acela care pune numele de “pacat” alaturi de dorinta sexuala din om. Mai intai spui ca Dumnezeu nu (mai) doreste multi copii, dar atunci cand sotul vine la tine cu o dorinta pur fiziologica si nicidecum cu intentia de a da nastere unui descendent, atunci accepti prezervativul dar cu conditia ca “pacatul” trebuie sa cada in carca barbatului care nu o face cu scop procreativ ( in unanimitate deci cu Dumnezeu!!) Pentru ce “pacat”?? Pentru ce toata analiza asta complicata? Frustrarea unui barbat care are nevoie de o manifestare mai deasa a dragostei fizice, nu este echivalanta cu “orgoliu masculin care nu-i da voie sa renunte”, eu asa vad, asta dupa mult dialog cu sotul meu care m-a ajutat sa inteleg un pic speta asta barbateasca. Imi pare tare rau ca parintii tai au ajuns sa se desparta, chiar daca nu in totalitate de la asta.. Sper ca nu am ofensat pe nimeni, Pupici, Patricia si fetitele Miriam si Ruth (6.12.03) [url="http://community.webshots.com/user/2girlsmum"]Fotografiile Noastre[/url]

[Emilia B.]

quote:

---

Originally posted by Tareia
Oz, cred ca ai mare dreptate spunand ca este si vina femeii ca ii permite unui barbat sa isi impuna dorintele sexuale si sa nu incerce sa ajunga la un consens cu ea. Dar unele femei au prea mult bun simt si dorinta de a evita discordia.

---

eu cred ca nu trebuie confundat bunul simt cu slabiciunea, nu cred ca e ok sa invocam bunul simt ptr a evita discordia, cand exista dezacorduri, trebuie puse pe masa, si nu e lipsa de respect, pur si simplu TREBUIE sa se ajunga la un acord, un fifty-fifty! nu asta inseamna supunere, sa renunti la sentimentele tale, sa inghiti in sec de dragul pacii, Biblia spune ca "sa nu lasati soarele sa apuna peste mania voastra", trebuie dezamorsate bombele, ca altfel or sa explodeze nefericit mai tarziu.

quote:

---

Iar unii barbati sunt prea incapatanati si cred ca datoria femeii e sa-i asculte. Ei nu vad si cealalta parte a indemnului biblic, cum ca si barbatul are indatoriri fata de sotia sa, ca trebuie sa o asculte si sa incerce sa-i satisfaca dorintele. ... indicatia de a evita meotdele contraceptive data de Biserica si in opinia mea dorita si de Dumnezeu (mai ales in cazul metodelor avortive) este data pt. a regla viata sexuala in cuplu, pt. a-i da o ordine, pt. a-i ajuta pe cei doi sa isi controleze impulsurile si in final sa se ridice spiritual. Daca reduci constient si in scopuri spirituale sau din dragoste pt. partenerul tau contactele sexuale ai parte de mai multa lumina divina in viata. Eu personal asa simt, dar si altii spun asta.

---

draga mea, cred ca trebuie sa te rog sa citesti din nou din urma, despre faptul ca sexul e inventat de Dumnezeu, iar daca El credea ca abtinerea de la sex ne-ar fi apropiat mai mult de El, nu l-ar mai fi inventat!!! Sexul e ceva minunat, iar a te bucura de el, a savura CU PLACERE acele momente nu e un lucru pacatos. din contra, ce multumire si uimire, admiratie ptr Creatorul nostru trebuie sa se inalte dupa un asemena moment, ca dupa orice alta minune, nasterea unui copil, un apus de soare, si alte minunatii care ne-au fost date sa ne bucuram de ele. recomand iarasi Cantarea Cantarilor din Biblie. Apostolul Pavel spune ca da, e indicat sa te abtii o perioada daca e dorit, ptr post si rugaciune, (si as adauga cand exista probleme critice, si vrei sa afli raspuns de la Dumnezeu, sau se mai recomanda postul ptr scoaterea anumitor draci...) dar NUMAI IN DEPLIN ACORD CU PARTENERUL. In schimb, daca nu exista consens, mai degraba suntem sfatuiti sa renuntam la post in favoarea armoniei de cuplu. Nu abtinerea de la sex te ridica mai mult spre Dumnezeu, ci alte lucruri dupa parerea mea, ascultarea, dedicarea, descoperirea Adevarurilor lui in Cuvant, inchinarea prin cantec, o multime de alte lucruri... degeaba vrei sa te inalti tu spiritual, cand in sot se construiesc frustrari, revolte, complexe... care deschid usa la falimentul relatiei. .

quote:

---

Am inteles ideea din Biblie cum ca si femeia trebuie sa asculte dorintele barbatului in ceea ce priveste viata sexuala, de aceea sunt si eu de acord ca uneori mai trebuie sa facem dragoste si cand nu simtim nevoia (ca vorba Catalinei ,cheful vine pe parcurs). In aceste cazuri pt. mine e clar ca trebuie folosit prezervativul pt. ca barbatul a vrut-o (nu din dorinta de a face copii, ci pt. placere)si atunci el trebuie sa ia asupra lui pacatul,in viziunea Bisericii (drep sa va spun si constiinta mea imi spune la fel), de a nu procreea sau cel putin de a nu-si asuma responsabilitatea procrearii.

---

responsabilitatea procreerii... of, tareia draga! e vorba despre a face dragoste in cadrul sau in afara casniciei, acolo era vorba de asumarea responsabilitatii eventualilor copiii. haide, ar insemna sa reluam toata discutia de la capat... [/quote]

[cataghe]

quote:

---

Originally posted by Tareia In aceste cazuri pt. mine e clar ca trebuie folosit prezervativul pt. ca barbatul a vrut-o (nu din dorinta de a face copii, ci pt. placere)si atunci el trebuie sa ia asupra lui pacatul,in viziunea Bisericii (drep sa va spun si constiinta mea imi spune la fel), de a nu procreea sau cel putin de a nu-si asuma responsabilitatea procrearii.

---

Draga Tareia, eu cred ca din clipa in care femeia accepta sa faca dragoste, responsabilitatea le apartine amandurora in egala masura, pacat sau ne-pacat, cu urmari sau fara. Daca tu te absolvi de orice responsabilitate inseamna ca nici nu simti absolut nici o placere, caz extrem de periculos, pentru ca atunci intr-adevar inseamna ca te lasi folosita pe post de obiect - iar eu cred ca asta e cel mai mare pacat! Iar in alta ordine de idei... daca s-ar pune problema sa-si asume numai unul din cei doi "pacatul", eu, daca imi iubesc cu adevarat sotul, prefer sa iau "pacatele" asupra mea, si nu sa-l incarc pe el, pentru ca il iubesc si vreau sa-i fie bine, nu?... Pupici, Catalina. This is the first day of the rest of my life!

[Tareia]

Salut din nou fetelor! ce mult a durat problema asta cu serverul! Am crezut ca s-a terminat cu DC la un moment dat, ca s-au pierdut datele, ca au intervenit hackerii, tot felul de chestii. Dar uite ca acum ne putem relua discutiile de unde le-am lasat. Emilia, vreau sa fac o precizare importanta, eu nu sustin nicaieri abtinerea de la viata sexuala. Chiar in citatul pe care l-ai dat cu ceea ce am scris reiese ca ma refer la faptul de a reduce contactele sexuale, adica sa nu faci de 8-10 ori ci de 4 sau 5 ori pe luna dragoste; ma refer la control, adica sa faci atunci cand simti o nevoie profunda, fizica si emotionala (din dragoste pt.sot) in acelasi timp; la ordonare,reglare, in functie de ocupatiile zilnice, in sensul ca daca lucram 5 zile din 7 de la 8 am la 8 pm (cum e cazul sotului meu de ex) si sambata pana la 2-3 pm, atunci serile si noptile din timpul saptamanii sunt folosite mai mult pt.odihna, pt. activitati casnice,sau mentale de genul a citi o carte, a te uita la un film, la un talk show, pe forum.Iar intr-un cuplu unde mai sunt unul sau doi copii mici, cred ca in timpul saptamanii nu mai prea e energie decat pt. imbratisari. Atmosfera cea mai propice pare a fi deci in weekend cand partenerii au o altfel de stare psihica care va face ca actul sexual sa aiba o alta calitate. Mai este inca o realitate cu care cred ca majoritatea sunteti de acord: cand trec perioade mai mari de timp fara contact sexual, intalnirea fizica ce are loc la un moment dat e mai minunata, mai profunda, mai plina de iubire. Pentru asa o intalnire merita sa stai linistit si 2-3 saptamani. Intr-adevar consensul in cuplu e foarte important, dar hai sa zicem ca partenerul nu are ganduri de inaltare spirituala. Insa daca reduce contactele sexuale din dragoste pentru sotie si intelegere pt. anumite realitati de genul celor spuse mai sus (oboseala din saptamana, boala fie ea si o usoara durere de cap sau de burta, solicitarea din partea copiilor), fara a fi frustrat sau revoltat ca un copil ce nu poate avea o jucarie, atunci poate invata mai usor sa-si controleze impulsurile.Totusi barbatii nu mai sunt adolescenti, ci oameni in toata firea, care trebuie sa munceasca din greu si sa participe la cresterea copiilor. Si aici intr-adevar putem ajunge la concluzia ca lucrurile pot fi privite si din acest unghi: adica nu faptul in sine de a nu face sex te apropie de Dumnezeu, ci faptul ca renunti la placerile personale din dragoste pt. persoana iubita, ca intelegi unele aspecte din viata, ca accepti si indeplinesti ceea ce Dumnezeu cere unui om matur (asta inteleg eu prin ascultare), ca te dedici lui Dumnezeu prin rugaciune si post (atunci cand e cazul). Deci sa fim serioase, daca un barbat e de acord si le face pe toate astea, atunci sigur nu va mai face dragoste prea des. Patricia (2girlsmum) ai dreptate si eu am observat ca ma contrazic la ideea aceea cu procreerea si dorinta lui Dumnezeu. Asta vine din faptul ca am niste idei care sunt in formare, si de aceea vin aici sa le confrunt cu ale voastre si sa aflu puncte diferite de vedere. Trebuie deci sa ma mai gandesc la partea aceea cu pacatul. In nici un caz insa nu vorbesc de vinovatie in cazul actului sexual, nu vorbesc despre infranare din cauza unui sentiment de vinovatie, ci din cauza unor motive pe care le-am detaliat mai sus, in prima parte a acestui mesaj. Promit sa regandesc problema cu placerea si procreerea si sa revin cu o parere mai clara. Chiar ca am fost aiurita rau in fraza aceea. Mi s-au incalcit gandurile se pare.

[Eliuta]

Salutare!! Ce v-a mai "prins" discutia asta!!! Pe mine ma puteti inscrie in clubul "procontraceptie". Nu vin acuma cu argumente ca nu prea am timp. Va intreb doar cate din voi ati vorbit in ultima vreme cu un preot despre asta. Stiti ce m-a sfatuit preotul inainte de impartasania la casatorie? Sa folosesc orice metoda contraceptiva numai sa nu ajung la avort (care e unul din cele mai grave pacate)!!! Am iesit din biserica cu o moaca...nu mi-a venit efectiv sa cred dar pana la urma mi se pare logic si de bun simt.E dreptul meu sa aleg .

[violeta69]

Buna fetelor,[dual] de ce nu spun toti preotii ce i s-a spus Eliutei? oare nu este aceeasi religie? sau poate e vorba de alta biserica? asa ziceam si eu despre cele doua rele( contraceptie / avort) si ca am ales dintre cele doua rele pe cel mai putin rau! nu va mai putea nimeni sa ma convinga ca avortul e o solutie..... si-mi pare tare rau ca m-am trezit atat de tarziu! Violeta