Mai bine divortata decat fata batrana?

[lily]

Am citit multe pareri despre casatorie si cum ar trebui sa procedeze cei 2 soti ca lucrurile sa mearga bine. In teorie, ca in practica e mai greu. Am 33 ani, nu am fost casatorita niciodata, nu mi-am dorit multi ani acest lucru deoarece aveam multe exemple de casatorii de forma, de ochii lumii. Si nu ma vadeam maritata doar pt a fi servitoarea unui sot indolent. Imi doream sa cunosc pe cineva,sa fie o dragoste adevarata. Am cunoscut citiva baieti , insa nu am reusit sa legam ceva trainic pt a ma pregati de casatorie deoarece nu terminasem studiile, nu lucram, nici respectivii nu lucrau. In gospodarie nu am excelat deoarece mama si bunicile mele nu m-au lasat sa ma amestec- ca sa invat, sa merg la scoala, ca o sa am timp. Apoi trecind anii, sigur ca simteam nevoia unei apropieri fizice, unei intimitati, dar ca un facut dintr-o data parca se 'rupea filmul'. Am ajuns sa cred in farmece, vraji, descintece...prea de tot! Am luat si calea bisericii, am tot intrebat ce se intimpla. Am mai cunoscut dupa o deceptie pe altcineva , insa nu am reusit sa il vad pe el la adevarata valoare din cauza fostului partener care ma sedusese, ma ametise cu atitea promisiuni, ma lasesm de fapt ca vrajita de el,dupa care se insurase cu alta fata cunoscuta inaintea mea. Iar acesta din urma tocmai ca nu promitea nimic, tot timpul era discret, calm, sigur pe el, nu facea nici-un apropos intim...am devenit nesigura si nehotarita ce e mai bine si cum e mai bine sa procedez. Intr-adevar, pur si simplu cu virsta devii pretentios, dar si ciudat. Nu mai intri in relatie oricum, nu te mai avinti plin de elan , de entuziasm, deja ai vazut multe alte relatii sa stii ca pina la un punct oamenii sint fericiti, se simt bine, apoi se intimpla sa apara plictiseala, monotonia, flirturi nevinovate sau chiar aventuri. A plati un pret prea mare pt o casnicie numai de ochii lumii nu merita. Depinde si de educatie, am primit una destul de conservatoare, de stricta, nu rigida, insa una mai puritana ca sa zic asa. Am f multe foste colege care nu s-au maritat, dar nici nu se pling de asta. Am intilnit-o de citeva ori pe alta care s-a maritat in liceu, a divortata dupa ce ex-sotul i-a facut viata un iad, are acum copilul mare, care mi-a spus: "cind va fi momentul, voi sti, pina atunci astept." Cred ca exista si un destin al fiecaruia, avem jumatatea noastra pe care cind sintem pregatite o intilnim. Draga dady -ii doresc prietenei tale un om potrivit pe care sa il intilneasca intr-o zi , sa fie fericiti. Asa dupa cum ne scrii de frumos, de sensibil , nu cred ca o vei indurera din moment ce e constienta de faptul ca timpul trece. Prejudecatile si obiceiurile de a privi la fete care nu s-au maritat cred ca incet -incet se naruie, barierele incep sa cada, nici la oras, nici la tara fetele nu se mai marita nici virgine, nici de ochii lumii in ultimii ani. Oamenii din jur ar trebui sa judece macar in mod egal si fata si baiatul necasatoriti, dar mai ales ca in fond e treaba fiecaruia. Prietena ta ar trebui sa nu se inchida in ea insasi si sa creada ca exista si pt ea o jumatate [flo]