Jump to content
O nouă casă pentru FORUMUL DESPRECOPII ×

🎉 Alătură-te Comunității Noastre! 🎉

🔹 Membrii înregistrați beneficiază de:

  • ✨ Funcționalități suplimentare
  • 💬 Participare la discuții active
  • 🏆 Puncte pentru tombole lunare cu premii atractive
  • 🗣️ Oportunitatea de a-ți exprima opinia
  • 🤝 Ajutor reciproc între părinți
  • 🎁 Șansa de a câștiga premii

🚀 Ce te oprește?

cred ca sunt depresiva, ajutati-ma va rog


Recommended Posts

Am un bb de aproape 6 luni, care nu prea doarme noaptea, sotul meu e mai mult plecat (15ore pe zi) si eu ma aflu intr-o tara straina, fara prieteni, fara familie, sunt obsedata ca sunt grasa si inca ma mai ingras, pling din senin, sex nu-mi mai vine sa fac, mi-e dor de casa(n-am mai fost de mai bine de un an), nu vreau sa ies din casa, nu mai vreau sa ma intilnesc nici macar cu cunostintele pe care le mai am, nu mai fac nimic pentru mine, mi se pare ca nu voi reusi sa invat niciodata imputita de limba finlandeza, sunt vesnic obosita, am ameteli si ma doare capul si multe altele. Nu stiu ce am dar cred ca sunt depresiva. Ce sa mai fac? Voi ati trecut prin asa ceva? Parca sunt tot singura si simt ca viata trece pe linga mine si nu ma ia in seama. Sunt batrina pe deasupra. Kulta si BB Daniela
Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

  • Răspunsuri 31
  • Creat
  • Ultimul răspuns
Off, am avut si eu faze din astea, energia necesara de a trece peste, mi-am gasit-o de fiecare data in cei doi copii. Bineinteles ca si sotul m-a ajutat, dar el nu era acasa peste zi cind ma apuca pe mine. Parca dupa Vivien a fost mai bine, aveam mai multe de facut si mai putin timp de gindire; dar dupa Patrick, de cite ori nu stateam cu el in brate si plingeam; acum mi-e usor sa-mi aduc aminte, dar atunci aveam impresia ca se naruie totul in jurul meu; privind cu ochii de acum nu prea aveam motive, dar continui sa cred ca erau depresii postnatale si tot cam la 5-6 luni dupa prima nastere. Lasam totul balta si imediat dupa ce-l hraneam pe Patrick il puneam in carut si ieseam la aer, in parc o ora - doua, cel putin pe mine ma ajuta. toate cele bune narcisa x [copil][copil] Patrick 29.06.2002 Vivien 27.01.2004
Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Kulta, uite eu te cert pentru ca: - spui ca esti fara familie, dar sotul si copilul ce sunt, draga mea? - multi bebei de 6 luni nu prea dorm noaptea, incearca sa-l obosesti ziua, scoate-l mult la aer, joaca-te cu el ... - normal ca esti grasa, doar ai nascut de curand si ce daca te mai ingrasi? mai ai putintica rabdare si sa vezi ce dama frumusica o sa te faci - nu mai plange, incearca sa eviti situatiile care-ti dau motiv de plans, veseleste-te, asculta muzica de dans, citeste o carte frumoasa ... - lasa tu sexul, ca or sa-ti vina iar poftele si atunci sa vezi! - e bine ca ti-e dor de casa, asta inseamna ca tii mult la ai tai si ca ai aici prieteni, scrie-le, nu rupe legatura cu ei - sigur ca limba finlandeza e imputita, dar lasa ca o sa inveti tu! Kulta mama, te rog eu, las-o incolo de depresie! bucura-te de ceea ce ai atat cat ai, copilul tau minunat iti poate schimba atitudinea pe care o ai dar trebuie un pic de vointa si din partea ta, sigur ca este greu, sunt convinsa, dar o femeie poate fi tare atunci cand are nevoie si cred ca si tu poti gasi resurse pe care nici nu banuiesti ca le ai. Incearca sa gasesti un scop in tot ceea ce faci, nu te mai inchide in tine, vorbeste cu peretii daca vrei dar elibereaza-te, discuta cu sotul tau, lasa-i pe oamenii de langa tine sa iti arate ca sunt buni si frumosi, inconjoar-o pe Daniela cu dragostea ta si zambeste-i de fiecare data, bucura-te de zambetele si de mutritele ei si ai sa vezi ca viata poate fi frumoasa! sa ne mai scrii si sa aud de bine de la tine! Mama Raluca, baiat Alex si bebita mica Ioana http://community.webshots.com/user/craluca100
Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

draga kulta, nici nu stiu cu ce sa incep. nu cred ca o sa-ti pot alina dorul de casa, dar sper ca voi putea sa te ajut sa iesi din starea in care te afli. intai de toate, as vrea sa te felicit pentru micuta ta minune Daniela. sa-ti traiasca si sa va bucurati de ea in fiecare clipa! acum e inca micuta, dar cand o sa aiba 10 luni, ca si fiul meu, sa vezi ce frumos o sa va "intelegeti" voi doi, si o sa-ti treaca timpul mult mai usor. o sa va tineti de urat una alteia.[;)] in cazul in care nu i-ai spus sotului tau,cred ca ar trebui sa discuti problema ta cu el in primul rand, si chiar daca nu te va ajuta (in sensul ca nu va putea sta mai mult timp cu voi, din motive obiective banuiesc), macar iti descarci sufletul. in timpul cat stati singurele, bucura-te de fiecare clipa impreuna cu fiica ta si nu lua tot ce trebuie sa faci ca pe o povara. chiar daca ti-e greu, iesi cu Daniela la plimbare, intalneste-te cu ccc cunostinte, povesteste cu alte mamici...inceputul e mai greu. gandeste-te ca daca stai in casa nu-ti va fi mai bine, nici tie nici fetitei. iti dau si cateva ponturi pentru site. intra la calatoriile sufletului, la topicul "sus...in scandinavia". gasesti acolo niste fete super dragute, rayuela are si o fetita, poate te ajuta si ea cu sfaturi, poate va intalniti candva... incearca si ai sa vezi ca functionaza. eu nu am prea multe in comun cu topicul, dar il urmaresc ccc ca mi-s tare dragi fetele (louisea, frantuzoaica, lilanda, adela99). cat despre grasimi, eu le mai am inca (si am nascut de 10 luni), dar nu ma stresez prea tare. noi sa fim sanatoase. capul sus, ca esti o femeie puternica si implinita din moment ce o ai pe daniela. e un moment mai greu pentru tine, dar sunt convinsa ca vei trece peste el! noi te ajutam dar tu esti cea care conteaza cand e vorba de iesit din criza. Fii puternica si mai revino cu vesti bune.[flo][flo][flo][flo] Andreea&Tudor (9 decembrie 2003) [url="http://community.webshots.com/user/mara03100"]ne vedeti aici :)[/url]
Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Kulta pot sa-tzi spun ca esti o femeie fericita. Si stii de ce, pentru ca ai bucuria de a avea un bebe. He,he, ce mi-as dori eu sa ma trezeasca un scincet de copil noaptea. Ei si ce daca te-ai ingrasat, eu am pus pe mine 10 kile intr-un an si nu am fost insarcinata. Si da, am trecut si eu prin stari depresive, dar asta a fost cind am pierdut sarcina. Ia treci matalutza si fa sex ca o sa-tzi treaca depresia. Nu vezi fata mamei cite femei sint care se pling ca dumneaei, m-am inrosit, dar de socoteala barbatului vorbeam, nu vezi cum pling saracele ca nu mai functzioneaza. Si eu n-am mai fost de mai bine de un an acasa, mi-e dor de ai mei, dar ce sa fac ?! Am momente cind pling din senin, dar imi trece. In ceea ce priveste limba, nu-tzi fa probleme, sa ma fi vazut pe mine cum vorbeam de ma dureau miinile. Ai sa invetzi odata cu bebelusul, nu-tzi fa probleme. Si ma rog frumos citzi ani ai de esti batrina ?! Iaca si eu am 37, dar stii cum se zice "gaina batrina face zeama buna". Hai zimbeste si scoate bebelusul la aer. Plimbal cit mai mult, asa vei iesi din casa, iar bebelusul va dormi linistit noaptea.
Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Kulta draga mea, toate fetele ti-au dat sfaturi bune. Eu zic sa vorbesti NEAPARAT cu doctorul tau (fie el si obstreticianul cind te duci la control). S-ar putea sa-ti prescrie medicamente antidepresive daca considera ca este destul de grav, nu te juca cu asta. Incearca sa iesi cit de des poti la aer liber, fa putina miscare cu caruciorul, incearca (sti ca e usor de zis) sa ai un babysitter sau vreo prietena care sa stea cu bebeul citeva ore si du-te la un gym sau plimba-te prin parc, du-te la coafor, bea o cafea, fa ceva pt TINE. Nu este posibil sa vina mama sau cineva apropiat din familie sa stea citeva luni la voi sa mai "respiri" si tu ? Dar sa te duci tu citeva luni in tara. Trebuie sa ai tot timpul in cap ca o mama SANATOASA si care are grija si de ea este ce este mai bine pt copil. Cu slabitul ce sa-ti spun, marea majoritate dintre cele care au avut copii au trecut prin crizele astea ... la tine este mult prea devreme ca sa te plingi ca "ramin kg cu tine". Ai mare grija de tine. Cu drag, Mihaela
Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Draga Kulta, ai o perioada mai proasta si s-au adunat prea multe responsabilitati, plus oboseala asta cronica de cand ai bebelusul. Vreau sa-ti spun ca la ceva timp dupa nastere m-am simtit si eu foarte singura si coplesita, desi eram in Romania, langa prieteni si rude. Dar dupa ce a trecut entuziasmul tuturor dupa nastere, am ramas cam singura. Eu stateam acasa cu fetita, in timp ce toata lumea isi continua viata, activitatile, aveau alte preocupari. Mi se parea ca nimeni nu este interesat de mine, nimeni nu ma intreba daca am nevoie de ajutor, iar eu eram prea orgolioasa sa cer ajutor. Ma tin minte plangand cu bebelusa in brate si ma intrebam cand o sa ies din gaura neagra. Apoi am iesit, am mai si intrat, dar... presupun ca asta e viata. Scrie-ne noua cand simti ca nu mai poti, ba chiar si cu alte ocazii. Multe femei trec prin stari din astea, gandeste-te ca sarcina, nasterea, alaptarea, noptile nedormite ti-au epuizat organismul. Si ai mai multa rabdare cu tine. Incearca sa vezi toate lucrurile pe care esti capabila sa le faci, nu doar greutatile din viata ta. [pup]
Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Kulta draga, Toti trec mai mult sau mai putin prin ceea ce scrii tu. Nu cred ca e o noutate pentru nimeni. Eu cand am nascut papusa eram complet singuri aici, sotul pleca la 7 dimineata si ajungea la 6:30 seara cel mai devreme. Eram numai eu cu bebelina. Ca sa nu cad in depresie, imi stabileam un program zilnic pe care ma tineam cu dintii sa-l respect: ieseam zilnic cu bebeul la aer, ne uitam in carticele, spalam cate ceva, etc. Seara cand venea sotul ieseam si eu singura cate 1/2 - 1 ora cam de doua ori pe saptamana (de obicei luam metroul si dadeam o tura la magazine). Duminica trecuta am vorbit la telefon cu o buna prietena dintr-o tara vecina cu a ta care mi-a spus ca ea nu mai raspunde la telefon ptr. ca unii asa-zisi prieteni o suna numai sa o necajeasca si devine depresiva. Spunea ca acum se simte mult mai bine. Kulta, intereseaza-te daca nu e in apropierea ta un centru ptr. mame si bebei unde ai putea merge. Ai intilni persoane in aceeasi situatie cu a ta. Si oricum, sintem si noi pe-aici. Pupici AlbaIulia
Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Asa cum zicea si Danelutza bucura-te ca ai un copil. Si eu m-am ingrasat dupa ce am pierdut o sarcina nu 10 ci 30 de kg (din 1996 pana acum) si am ramas cu ele si nici copil nu am. Cred ca e greu cu copilul si departe de casa, dar sunt sigura ca e doar o faza prin care treci. Trebuie sa iesi din casa pentru ca izolarea nu te ajuta deloc. Cat despre faza cu batranetea, nu te stresa. Asa cum vad eu in profilul tau nu ai decat 13 ani asa ca... Glumesc, bineinteles. Sper sa iti starnesc un zambet si sa uiti o secunda de greutati. Gandeste-te ce greu era daca nu era [dc], ce greu ar fi fost atunci! [url="http://community.webshots.com/user/aissa1973"]Poze cu noi[foto][/url] Mamica de octombrie-noiembrie, sper [;)]
Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Doamne, fetelor, nu m-am gindit ca voi primi atitea incurajari de la voi. Va multumesc si voi incerca sa tin cont de sfaturile voastre. Intotdeauna m-am considerat o femeie "tare" dar se pare ca uneori nu sta in puterea mea sa schimb o situatie sau alta. Azi am facut o ora de gimnastica pe caseta, am iesit o ora laplimbare cu bebica si desi sotul meu nu a sosit inca, si-a dat seama din convorbirea telefonica, ca ceva e in neregula si probabil vom discuta la noapte. Am o dragalasenie de bebic si dupa cum spuneau danelutza si aissa, sunt o norocoasa.Cind ii vad mutritele, nu mai pot de dragul ei. Voi reveni cu vesti, mai ales despre marea obsesie, grasimea. Am 1,60 si 59kg., un fund mare si gras ca de negrese.:) Va pupici pe toate Kulta si BB Daniela
Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Archived

This topic is now archived and is closed to further replies.


×
×
  • Adaugă...