cred ca sunt depresiva, ajutati-ma va rog

[mmc_nd]

Vai, Kulta, dar esti asa de frumusica si ai asa un bebel de scump, cum poti sa spui toate astea despre tine!!! Si zici ca esti grasa la 1.60 si 59kg - vai, asta nu e decat obsesia/"standardul" romanesc cu kilogramele. Fii serioasa, din punct de vedere medical esti normala la aceasta greutate. Pot sa inteleg ca nu te simti tu bine cu ceva kilograme in plus si vrei sa revii la "forma initiala", dar trebuie sa ai putintica rabdare. Si apoi sa-ti mai spun ceva - nici stresul, nici inactivitatea nu-ti ajuta sa slabesti! Trebuie sa-ti revii, si exact cum zic si celalate fete, numai tu te poti ajuta. Gaseste-ti ceva de facut tot timpul (imi inchipui ca bebele oricum ocupa mult timp), iesi din casa si mai intalneste-te cu lumea. Cu cat stai mai mult in casa si te gandesti la viata trecuta, la kilogramele in plus si la Romanica cea draga, cu atat iti va fi mai greu. Si inca ceva: spui ca trece timpul pe langa tine - de acord, te-ai gandit insa ca bebele tau nu va mai avea 6 luni niciodata si ca, din cauza depresiei, tu nu te bucuri de aceasta perioada asa cum ar trebui? Fruntea sus!

[Sobo]

E foarte important ca realizezi ce anume se intampla cu tine. Si eu aveam aceleasi stari dupa ce am nascut, si desi citisem si eu despre depresia postnatala, am zis ca mie nu o sa mi se intample. Lasa tu kilogramele, hraneste-te bine si mai ales vitaminizat, deoarece un organism flamanzit nu o sa te ajute sa gandesti mai optimist. Nu stiu exact ce anume a functionat la mine insa mi-am dat seama ca a trecut pur si simplu intr-o zi cand mergeam pe strada si mi-a trecut prin cap ca viata e frumoasa si merita traita. A fost ca si cum m-am trezit din somn. Intradevar si pe mine ma ajuta, cand sunt cu moralul la pamant, sa merg la cumparaturi. Chiar daca nu-mi cumpar nimic imi place sa casc gura prin magazin si imi incarc bateriile. Si mersul la coafor ma ajuta. Desi sunt inca in tara, nici eu nu sunt chiar langa parinti, insa in fiecare seara vorbeam cu mama la telefon cate o ora. Deasemena, seara dupa ce culcam copilul, imi faceam chiar si numai pentru o jumatate de ora un program numai pentru mine. Incearca orice iti face placere. O baie, o plimbare, relaxeaza-te si mananca ceva bun, frunzareste o revista, asculta muzica, intra pe DC! Sobo si Dragos "Copiii trebuie crescuti pentru ei, nu pentru parinti." Nicolae Iorga

[KULTA]

Fetelor, cu ajutorul vostru, cred ca ies din nesuferita de depresie. Bebelina mea parca ma ajuta, parca simte ca am nevoie de ceva nou, asa ca ieri, s-a ridicat in fundulet din pozitia culcat si tot ieri, am observat un punctulet mic, alb pe gingiutele ei, jos in fata. Cred ca+i iese primul dintisor. Imaginati-va, si acum pling, dar de fericire si emotie. Cu sotul meu am discutat si m-a inteles si aseara, dupa mult timp am avut un org.... der am zis ca ma urc pe pereti (scuze daca am fost fara perdea).Cit despre slabit, m-am hotarit sa ma tin de gimnastica o data la doua zile, iar putin timp pentru mine am cind vine acasa sotul meu si are grija de Danuta (cred ca a inteles ca am o problema):) Curind cred ca vom schimba casa cu una mai noua si intr-o zona unde am o prietena cu un bb de 7 luni si atunci totul va fi mai simplu. Cred ca este vorba de cum imi educ moralul, chiar daca ceea ce ma bucura, pentru altii nu are nici o insemnatate. Cred ca toti ne bucuram de chestii mici (mai ales femeile), dar asta nu inseamna ca ne multumim cu putin. E super ca existati si ca sunteti atit de minunate si va pasa de cei de linga voi. Va pupici pe toate si pe bb-ii vostri dragalasi. Kulta si BB Daniela

[aura 1974]

Asa te vreau ,asa imi placi, curaj si optimism.

[:X]pentru tine si[:X]pentru [copil]

[Danelutza]

Imi place ca esti optimista. Da' un pupic la dintisorul cel mic din partea mea. Pupici dulci Daniela

[Lauraa]

Bravo! O sa fie bine! Si eu ma simt cateodata luata de val dar ma mobilizez si sper sa nu cad in depresie. Eu ies cat pot de mult pe-afara.In casa moare omul (expresie nemteasca). Asa ca ne-mbracam si o luam la pas. Mama de [URL="http://www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=Lauraa"]Lara[/URL], 10 Mai 2004

[Sorina7]

Eu zic ca toate trecem la un moment dat prin depresii, indiferent de cat de "tari" suntem. Metoda mea de revenire este de a ma lupta cu mine insami in incercarea de a vedea partea plina a paharului. Nu da gres niciodata !

[mitub]

Draga Kulta, eu plang citind mesajele tale, imi amintesc de mine acum vreo 3 ani si mai mult de jumatate, dupa ce am nascut, faceam exact la fel ca tine, au fost cateva saptamani in care nici nu am mancat nimic ca nu aveam timp si nici foame nu-mi era, ajunsesem o epava. Apoi am vorbit cu doctorita ginecolog si ea imi zicea ce simt si mie imi curgeau lacrimile pe obraz, eu, care eram atat de tare, care am fost tot un zambet in timpul travaliului, cand au decis ca-mi fac cezariana, in fine tot mereu, tot mereu optimismul intruchipat. Si mi-a zis ca persoanele cu cat sunt mai culte, cu atat depresia e mai adanca, dar totusi avem mai multe resurse si posibilitati sa iesim din ea. Si am luat-o pe o panta crescatoare. In primul rand, sa stii ca esti o mamica perfecta pentru puiul tau, important este sa pui suflet in ce faci si nu neaparat sa ii fierbi scutecele si s-o faci sa traiasca intr-un glob de sticla. Apoi sa stii ca esti o sotie perfecta pentru sotul tau, i-ai daruit un copil, care e darul cel mai frumos pe care i-l puteai face. De kilograme sa nu-ti faci griji deocamdata, pana ce intrati intr-un program cat de cat stabil e greu sa te ocupi cu adevarat de tine, apoi organismului i-au trebuit 9 luni sa gazduiasca mandretea de fata, ii vor trebui cel putin inca pe atat ca sa ajunga la stadiul dinainte. In plus, sa stii ca femeile care au nascut au o viata sexuala mai implinita, asha cum ziceai si tu ating alte dimensiuni ale placerii, iar partea asta te poate ajuta de asemenea sa vezi viata mai luminoasa. asculta muzica, danseaza cu copilul in brate, uita-te la desene animate clasice, canta, iubeste! viata e frumoasa si merita traita! Nu uita ca esti alaturi de noi! cu drag, boga

[anca67]

Pai draga mea Kulta,tu te plangi de finlandeza,nu zic c-ar fi prea usoara,dar macar se scrie tot de la stanga la dreapta si foloseste acelasi alfabet!Eu ce sa mai zic,am ajuns aici,tot in tara straina(si inca ce straina!!!!!alte mentalitati,alta religie,nu mai vorbesc de obiceiuri)am ajuns aici,ziceam, de 3 ani si abia am reusit sa-mi echivalez bacul,nu mi-au mai ramas decat cele 2 licente,pe care nu stiu daca vreodata voi reusi sa le echivalez,examenele fiind numai in limba araba... Despre prieteni,ce sa zic,toti sunt departe,aici avem vreo 2 familii de cunostinte bune,ca sa zic asa(binenteles,n-au savoarea prietenilor de odinioara,dar si criteriile de alegere sunt altele acum:aceeasi meserie,acelasi numar de copii...ma rog,ca dupa varsta).Si cu astia nu ne vedem prea des,ca sotul meu dimineata e la spital si dupa amiaza la cabinet,iar eu singura nu prea fac vizite...din simplul motiv ca ar trebui sa stau cu niste cucoane care nu prea au alta ocupatie decat grija ca nu cumva vecina sa aiba cu un copil mai mult ca ele(!),iar cele aflate la menopauza grija de-ale face nurorilor zile amare. Despre "acasa",asa e,si mie mi-e dor de "codrii verzi de brad" din muntii Bucovinei,de parfumul de tei din dealul Copoului,de familie,de prieteni...dar asta e,viata merge inainte si ma bucur de copii,de un sot deosebit,de familia lui... Acuma ,sa stii cu totii avem diverse angoase de-a lungul vietii,important e sa gasesti sprijin in tine,in primul rand si apoi in ceilalti. Uite,eu de ex,pana acum catva timp traiam cu stressul ca numai din cauza locului in care ma aflu nu pot sa ma implinesc profesional.Ba chiar ajunsesem sa imi doresc sa emigrez in Canada,imi ziceam ca indeplinesc toate conditiile.Chiar eram gata sa depun actele,decat ca "frunzarind" internetul pe teme de profil ,am aflat ca asta ar fi insemnat moarte profesionala pt sotul meu,care e medic si nici nu mai suntem asa de tineri s-o ia de cap cu facultateaNu-i vorba,ca de vreo luna am reusit sa gasesc de lucru pe una din diplome,asa neechivalata cum e ea.Nu-ti spun cat mi-e de greu:naveta in fiecare zi(1 ora dus si 2 intors,ca-i ora de varf cand ies),baietii care-mi sunt indrumatori imi spun diferiti termeni in engleza,apoi mi-i traduc in araba,si eu o iau in sens invers din engleza in romana si apoi in araba,distractiv,nu-i asa,da' nici moarta nu ma las... Despre copii,inca putin si trece...tu il alaptezi?Ai inceput sa-i diversifici mancarea?Vezi daca-l alimentezi corect.Copiii dupa 6 luni incep sa-si schimbe metabolismul.Incearca s-o "obosesti",suficient in timpul zilei,sa aiba camera mereu aerisita inainte de culcare,ma rog,amanunte mici,dar sa stii ca prind la prichindei. Si tu ai grija de tine,ca daca tu nu te ocupi persoana ta,nici altii nu se omoara,in general!!! Si mai "vorbeste" cu noi,mie-mi prinde foarte bine sa comunic cu cineva in limba romana.Capul sus ca vorba aia:"nu-i dracu' chiar asa de negru"!

[Midori]

quote:

---

Originally posted by Sobo
E foarte important ca realizezi ce anume se intampla cu tine. Si eu aveam aceleasi stari dupa ce am nascut, si desi citisem si eu despre depresia postnatala, am zis ca mie nu o sa mi se intample.

---

Mai. ce chestie si eu am gandit la fel. Ca nu s-o gasi tocmai pe mine sa ma nimereasca depresia, care sunt plina de optimism.