vi se pare normal???

[mamica dulce]

nu stiu cum sa.mi numesc subiectul ,mai concret...sunt terminata de nervi,de frustrari,sunt stupefiata. Sa vedeti faza,poate oi fi eu prea habotnica,dar mie nu mi se pare normal ce face barbatu.meu si daca mai tin in mine o clipa explodez. Am scris de mai multe ori,in momente in care nu mai puteam,cam cum se poarta el cu Marc,dar azi a intrecut orice masura.Aseara am facut tortellini ...au iesit super gustosi..a mancat Marc cu pofta...pe azi a mai ramas ceva mai putin de jumatate,la pranz imi cere(barbatu.meu) ii incalzesc 3 sferturi din tava,eu imi fac 2 ochiuri,ca sa am ce.i da lui Marc...si dupa ce mananca si zice muama mia ce bun e..mai imi cere..ii zic ca mai e putin pentru Marc pe cand se scoala,ca altceva nu mai am sa.i dau.SI SE OFTICA!!! se supara,face grimase,mormaia ceva in barba...pana cand,sictirita si scarbita de tot...ii incalzesc si ce a mai ramas,a mancat bine mersi,apoi ca ma iubeste,se freaca de mine,ma pupa...imi venea sa-.i sparg capul...efectiv nu pot sa cred ca e sotul meu,ca e tatal copilului nostru. Sau sunt eu dusa???Boon..dupa asta imi fac o cruce,ma pun pe dezghetat carne(aaa...el era la calc si nu m-am putut uita pe forum,la bucatarie savad ce pot incropi pt marc cu ce am prin casa,asa ca ma uit pe-.o carte de bucate,intr-o pana totala de inspiratie,neagra de suparare ..vad ceva ..coltunasi cu carne,ca tot aveam aluat in frigider.Asa ca duminica la pranz eu plangeam tocand ceapa..si el tot zambitor pe langa mine,ca de ce nu tai ceapa cu mixerul,sa nu mai plang. Cat se prajea carnea ma apuc sa spal a doua oara pe ziua de azi un munte de vase,prea suparata,am scapat carnea prea tare,aluatul era lipicios,le-am bagat naibii in cosul de gunoi,am zis ca m-oi descurca cumva. Intre timp..ce facea el???s-a bagat in pat,apoi s-a pus la calc si s.a jucat pana la 6 seara. Apoi Marc s-a trezit cu febra si oricum n.a mai mancat nimic, Efectiv,faze din astea stupide ma macina atat de mult,ma indeparteaza de el atat de mult,incat ajung sa-l privesc atat de rece si sa ma intreb daca nu mi-ma gresit casatoria,e de multe ori atat de departe de ce-mi imaginam eu ca sot si tata. Nu mai zic ca azi dimineata la 5 eu m-am trezit sa-i dau lui Marc lapte,apoi am atipit cumva pana pe la 8,apoi am facut snitele de peste lui Marc,i-am dat de mancare,s-a trezit si el pe la vreo 10,i.am servit imediat cafelutza pastrata fierbinte si l-am rugat sa scoata copilul la plimbare,cu toate riscurile pentru micutz,ca oricum,e tac.su si eu trebuia sa spal un munte de vase. Cand vin inapoi il vad pe Marc cu urme albe de la muci pana in gura...si orice mama stie ca astea apar cand plange enorm copilul...el ce zice a facut crize si el nu-l mai scoate in locuri populate ca e isteric.Geaba spun eu ca noi locuim intr.un sat uitat de lume,ca nu iesim niciodata in oras,ca Marc efectiv nu cunoaste oameni,nu stie..ca si alti copii fac la fel... Marc s.-a trezit cu febra aproape 39.Si pe el NU_L INGRIJOREAZA! asta ma scoate din minti. Incet si sigur o iau razna. faza care ma termina e ca efectiv nu intelege,nici nu se chinuie sa inteleaga,mie mi-e si greata sa mai vorbesc cu el...cum deschid totusi gura ma face cicalitoare sau se supara tot el,nu pot sa.i dau un sfat legat de copil ca el gata nu mai face nik,si s-a intamplat de cateva ori sa mi-l puna in brate.ca nu e un tata bun.Efectiv nu s.a intamplat vreodata sa inteleaga chestii care mie mi se par evidente,ba chiar se supara. tot el,tare de tot.Suntem pe frecvente foarte diferite!..nu intelege-ba chiar se supara pe mine si pune bot ca ma doare ca i-a mancat portia lui Marc...nu mai zic ca aseara a mancat marc din farfuria lui si a pus-o pe masa ofticat de m-am inchinat la el sa termine de mancat. Nu stie sa se joace cu el,face niste grimase si mai si zice ca e nu stiu cum cand marc ii ia jucaria din mana sau nu-l ölasa sa puna mana pe ceva,se plictiseste oricum in 10 minute,ma rog de el sa se joace cu copilul. Numai interdictii si severitate exagerata in momente in care mie mi se pare clar ca nu-si au sensul. Si cand il face pe baietelul meu isteric ...[q]cand nu-i cunoaste sufletelul,e atat de vesel,si de bun si iubitor si dragut si inteligent,are personalitatea lui deja bine formata,e minunat pur si simplu. Visul meu e sa faca tenis,daca i-o placea..el da divort daca il dau la lectii..asta in cativa ani..eu vreau sa aiba orie ne permitem...el zice ca strictul necesarDoamne,sunt atat de multe.[q] Efectiv simt tot mai des ca suntem departe unul de altul,ca mentalitate,ca "frecventa".Ma simt atat de dezamagita cateodata...si el imi zambeste ca si cum nimic nu s-a intamplat,asta in cazurile bune,in rest tot el se supara mai tare si tot eu fac pe dracu-n patru sa.l impac,macar cat e acasa sa ne fie bine,desi oricum,ne certam mult,pornind de la fleacuri. Toate ca toate,dar cand nu gandim la fel (sau apropiat)in cel priveste pe Marc...offffffff!!!! gata ca,acum ca m.am racorit ma simt vinovata ca am scris asa ceva..dar totusi..cu altcineva nu am cu cine sa vorbesc,efectiv nu am cu cine...poate gresesc eu cu ceva,luminati-ma! http://www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=mamica%20dulce poze noi cu puisorul(1 an si 7 luni) http://f2.pg.photos.yahoo.com/ph/anca20_ro/album?.dir=/5ee0

[lorelei_19]

Itzi intzeleg durerea si supararea, si imi dau seama cam ce e in sufletul tau. Nu pot sa-ti spun ca sa te linistesc, decat ca sunt foarte multzi barbatzi care gandesc la fel, care sunt geloshi pe proprii copii, care cred ca lor li se cuvinte bucata mai buna, ca deh- copilu' creste oricum. Mai pot sa spun ca e dificil sa gasesti pe altcineva care sa aiba sentimentele tale pentru Mark, intelegerea si dragostea ta pentru el. Si ca nici singura nu potzi trai, doar esti tanara, si ai si tu dreptul la viatza. Nu stiu care e viatza voastra in rest, daca sunt singurele probleme doar cele legate de copil, insa eu te-ash sfatui sa nu le dai chiar atata importantza. Crede-ma, foarte multzi gandesc la fel ca sotzul tau, ca incet (dar sigur), ma intreb ce-i normal? cum suntem noi? sau cum sunt ceilalti? Poate ca se poarta asha pentru ca in ochii lui itzi cocoloshesti copilul prea mult. Poate se simte neglijat de tine. Oricum, parerea mea e ca te sacrifici prea mult. Eu i-ash pune copilul in bratze shi le-ash lasa posibilitatea sa se cunoasca mai bine, sa se imprieteneasca mai bine unul cu altul. Atitudinea lui arata si ca nu e suficient de apropiat de copil. Oare le dai posibilitatea asta? sau poate, in dragostea ta prea mare, tzi-e teama ca nu e suficient de bun pentru Mark, ca e prea dur si ca ar suferi copilul? Nu stiu, cred ca pe undeva gresesti si tu. Ia-o mai ushor, pune-l pe sotzior la treaba, daca nu face nimic, macar sa aiba grija de Mark si nu te mai consuma atat, nu are sens. Chestia cu tenisul, mai-mai, va certati de ce-o sa fie copilul peste cativa ani? Poate n-o sa-i placa tenisul, poate n-o sa aveti bani, sau mai stiu eu? Parerea mea e ca ce are copilul nevoie in primul rand, e dragostea voastra si o viata linistita in familie, in rest, tenis poate invata si singur cand e mare, daca il intereseaza. Savuratzi clipele astea, bucuratzi-va de Mark si fitzi fericiti. Paul are nevoie de noi: http://www.ana-design.ch/paul/paul.htm

[oz]

eu cred ca si tu esti de vina, sotul il ai cum il educi, ca si copiii. Auzi, astepti cu cafeluta calda sa se scoale la ora 10 hahaha...al meu ar primi asa ceva numai daca ar fi cu un picior in groapa, altfel nici o sansa, sau sa stea la calculator in timp ce eu ma rup in figuri prin casa, poate ca i-ar place dar cine-l intreaba? [:D]. Eu zic sa iti faci un plan de educarea sotului, dar unul realist, nu astepta transforma radicale peste noapte. Si nu-l mai slugari atata ca e baiat mare si poate sa isi gaseasca singur cafeaua sau sa-si incalzeasca manacarea!

[mamica dulce]

lorelei,mulumesc de sfaturi si de cuvintele bune.Oricum m-am racorit.Imi spui ca atitudinea lui arata ca nu e suficient de apropiat de copil...dar a vrut sa fie vreodata???cand l-am adus de la maternitate i-a pus patura in cap cnd plangea sa nu-l auda ca-l deranjeaza frecventa...i-a fost 2 ani greata sa-l schimbe,nu a vrut niciodata sa.i dea de mancare,sa.l schimbe,sa-l plimbePana acum a zis ca e prea mic ca sa poata sa faca ceva cu el,ca timpul lui nu a venit,acum ca a crescut se asteapta sa stea drepti,sa nu tipe,nici macar de bucurie ca vezi doamne,e isteric.O face prea mult pe durul si pe severul cand nu e cazul efectiv...eu sunt mult mai blajina,dar nu-i permit lui Marc tot ce.i trece prin minte,cand intrece masura sau poate sa.si faca rau.El nu-i permite mai nimic.Cand il las cu el,in 5 minute urla copilul ca se loveste prosteste (nu a copilului,nici a lui,ci pentru ca nu e atent)de te miri ce si el se oftica ca uite,iar s.a lovit copilul cu mine.Nu se joaca cu el,il lasa sa urle pana lesina de plans.L-am crescut mai mult singura,cu el plecat si cu frustrari cand e acasa...citesc ce fac alti tai,stiu cum a facut tatal meu si ma doare tare de tot. problema e lunga si de durata.Si da,ma tem ca ar suferi copilul,cand e evident ca nu.i stie sufletelul,nu cauta sa.i inteleaga reactiile si il face dus cu pluta.Chestia cu tenisul a fost un exemplu...e posibil sa n-avem bani..daca o sa fie finantele noastre ca acum..no way,dar ideea in sine,o refuza din start,ar fi putut fi orice altceva.Si cum nu-l las sa se apropie de copil...il implor chiar sa se joace,sa invete sa se joace...nici eu nu am rabdare intotdeauna,dar de cand s.a nascut sunt doar cu puiul meu intr.o tara straina,fara cunostinte,fara prieteni,fara cineva cu care sa schimb o vorba decat fetele de pe forum,cand doarme marc,la telefon. dar oricum,o sa o las mai moale,ca ajung la balamuc. Lorelei,m-ai linistit putin[pup] http://www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=mamica%20dulce poze noi cu puisorul(1 an si 7 luni) http://f2.pg.photos.yahoo.com/ph/anca20_ro/album?.dir=/5ee0

[Dena]

mamica dulce din cate observ dupa spusele tale, sotul tau e un copil...un copil rasfatat si cam egoist... Asa cum mentiona si Oz, nu accentua aceste trasaturi dandu-i apa la moara... nu il mai rasfata cu mamoseli de genul cafeluta si vai ... lasa de la mine sa nu mai avem discutii etc... Nu! Discuta cu el matur in momente linistite... nu in miezul unor conflicte...nu alimenta in nici un fel conflictele. Renunta la dialog cand intrati in contradictie si fa ceva sa nu acumulezi furie. Nu ajuta la nimic. Include-l pe sotul tau clar si categoric in programul administrativ ... si ...lasa-l pe el sa spele mormanele de vase de care pomenesti si du-te tu cu copilul la plimbare... Cand tu ai ceva de facut in casa...coopteaza-l si pe el si da-i sa faca altceva... Daca il vezi tolanit in pat sau pierzand vremea la calculator , spune-i frumos si fara repros sa faca asta sau aia... Nu folosi niciodata exprimarea "sa ma ajuti" pt ca el nu te ajuta pe tine... asa va intelege ca iti face tie un favor ...nu e adevarat. El isi aduce contributia lui in familie. Acorda-i timp si nu permite nici un compromis...si in nici un caz nu suferi... nu ajuta la nimic... nu te autosabota. Dzeu sa te ajute! Denisa si bebica din burtica - 33 sapt. "Nu ai pierdut daca ai cazut. Vei fi invins cu adevarat daca nu te ridici." G.Funakoshi

[Andrada]

Probabil ca el ar fi asteptat altceva de la relatia vostra. Sa va casatoriti, sa mai "copilariti" un pic, sa se mai alinte in atentia ta, sa fie el cel rasfatat si nu Marc. Pentru multi barbati farmecul de a avea un copil se descopera tirziu. Eu una nu cred ca trintindu-i copilul in brate cu scutecul murdar si urlind il va responsabiliza si va declansa afectiunea instantaneu. Eu cred ca trebuie muncit un pic mai subtil, si ca in perioada scutecelor si a frustrarilor cind copilul e mic, e mai greu. Incearca sa il pregatesti pentru viitor, dar cum ziceam cu multa abilitate. Creaza-i imagini frumoase in minte cu baiatul care isi copiaza tatal cind se imbraca, sau se piaptana, cu tatal si fiul angajati in sporturi "barbatesti", prepara-le o prajitura, inghetata si lasa-i sa se bucure de momentele fericite pentru inceput. Pune-i-l in brate cind Marc are cite o zi buna si spune-i sa-i arate un joc pe calculator, acolo unde tatal e maestru si intirzie putin daca Marc da semne de plictiseala. Probabil ca Andre il ignora acum pe Marc si pentru ca nu stie ce sa-i faca, nu stie cum sa se poarte cu el. Apreciaza cu glas tare cind il vezi ca a stiut sa se descurce cu Marc fie si pentru o secunda, da-i mici trucuri cum se linisteste Marc cind e frustrat. Si nu-i mai spune visurile tale cu tenisul, sau alte lucruri pe care le-ai vrea pentru Marc, din care Andre n-o sa retina probabil decit partea materiala. Cind va veni timpul o sa le faci si atit, ca trebuie!! Nu mai ceda insa in problemele importante, cum e sanatatea copilului sau mincarea. Are febra, ii spui clar ca el monitorizeaza copilul 2 ore, tu 2 ore..etc. In privinta mincarii e si mai clar, copilul e primul si la boshimani si la teroristi si la voi in casa (tot nu pot sa cred ca i-ai dat pastele copilului[bang]!! Deci cam asa vad eu, sustine-ti punctul de vedere in problemele importante si cedeaza in cele in care mai poti face compromisuri. Multa pace in casa si putere tie iti doresc, Andrada L’amore che move il sole e l’altre stelle. Dante Iubirea misca soarele si celelalte stele

[amuleta]

Mamico dulce,exista barbati cu minime sentimente paterne. Tatal meu a fost asa, semi-indiferent la prezenta mea, aplecat asupra vietii lui, sever in educatie iar mama a fost opusul, plus ca am mai avut si niste bunici ultra-mamosi. Ei, cind am implinit 14 ani am avut o discutie serioasa cu tata si i-am scos pe nas tot ce nu-mi placuse la el. Pentru tata a fost un dus rece si de atunci a facut eforturi enorme sa se poarte altfel. Sint produsul ambilor parinti si, ca sa fiu sincera, felul de-a fi al tatalui meu m-a facut sa fiu mai puternica, mai luptatoare si-l iubesc si respect enorm. In fond, n-a dat bir cu fugitii si a muncit de dimineata pina seara pentru familie, cind poate ca i-ar fi placut sa-si puna coada pe spinare si sa scape de galagia de acasa, mai ales ca m-a avut la insistentele teribile ale mamei. Copiii sint importanti dar nu sint alfa si omega, noi mai avem si alt rost in viata (spun eu, dupa trei). Parerea mea este ca si tu exagerezi. Marc al tau, dragalas asa cum este acum, o sa-si vada de viata lui intr-o zi alaturi de alta femeie (sau barbat, ca naiba mai stie in lumea asta !) iar tu o sa-si maninci in continuare tortellini alaturi de barbatelul tau, asta daca o sa fiti suficient de intelepti amindoi s-o lasati mai moale cu fleacurile.

[sinzi_ana]

Anca, eu cred ca pe tine te "racaie" cel mai tare ca nu are o relatie cum ti-ai dori cu fiul tau...si mai cred ca tu il rasfeti prea tare pe Marc in detrimentul sotului tau. Spuneai, parca (sper ca imi aduc aminte corect) ca tu dormi cu Marc si nu cu sotul tau... Ce as face eu??? In primul rand, l-as lasa pe Marc sa se descurce si singur din cand in cand (dormit, jucat) si as petrece mai mult timp cu sotzu... As incerca sa le acord atentie juma-juma Sa ii rasfat juma-juma Sa il implic in absolut orice decizie in ceea ce priveste copilul (mi se pare foarte important), chiar si ceva de genul: "ce sa ii dam de mancare lui MArc azi?", "azi Marc a facut (nustiuce), tu ce parere ai?" As lasa vasele murdare in chiuveta si as pleca la plimbare cu sotzu si copilul. As invita prieteni cu copii pe acasa (sa mai faca compartii si cu alti copii) Si as incerca sa fac orice sa il fac mandru de propriul copil ("azi a facut o mutrita pe care am surprins-o si la tine (faptul ca seamana cu ei ii gadila la orgoliu), sau "m-a uimit azi ca a putut singur sa ..."bagi si tu o realizare"... Eu consider ca e de datoria ta sa il apropii pe Marc de tatal lui (daca el se dovedeste incapabil)!!!! Te pup , Sinzi [avion]si David[marinar] [URL="http://community.webshots.com/user/sinzi_ana"]Poze cu David la 19luni[/URL]

[gandacelu]

mamica dulce[flo] parerea mea este ca in primul rand sa te calmezi, copilul tau are nevoie de liniste... de o mamica (macar aparent) fericita in al doilea, cred ca sunt O MULTIME, nu numai al tau, de barbati ca al tau si de mame ca tine[flo] eu am citit, sincer, putin uimita... adica: ce te revolta atat de tare? ca tu te ocupi si de copil, si de casa? pai toate femeile fac asta (cele care nu au bona sau menajera, desigur) ca atunci cand ii dai copilul sotului, sotul habar n-are sa se descurce cu el?... pai... iaca si al meu e cam la fel... e drept ca ma apuca si pe mine[bang] din cand in cand, dar nu mi se pare atat de anormal sa nu-i cunoasca toanele copilului, din moment ce in permanenta eu am fost cea care am avut grija de el... adica al meu zice: domne, sa ducem copilul la psihiatru, de ce plange copilul?![mamica] iti dai seama[:D] el ar vrea un copil pe care unde sa-l pui, acolo sa stea... fetita noastra e destul de energica, chiar mai energica decat un baietel, si mai e si rasfatata pe deasupra (dar nu exagerat, ci cam asa, cum iti rasfeti propriul pui... sper ca in momentul cand vine si al doilea, lucrurile se vor remedia de la sine... adica eu sunt mai severa cu educatia ei, dar bunicile... ma-ntelegi;) ti-am povestit toate astea ca sa vezi ca nu esti singura in situatia asta... ca barbatii - cel putin din cate am vazut eu, nu numai la noi - nu se maturizeaza niciodata (asa cum am vrea noi, subliniez!) si nu au cum sa aiba aceeasi afectiune si mai ales rabdare si intelegere cu copiii ca noi... pur si simplu asa sunt ei! daca mai sunt si exceptii, ei bine, aceia sunt exceptii... eu nu prea am vazut barbat mamos pana acuma... si nici nu stiu cat de bine i-ar sta! nu ca nu-si iubesc copiii, dar atata pot, atata fac! cred ca este greseala ta, iarta-ma ca iti spun, probabil ai fost genul de mamica (dulce;) exagerata (iti spun cazul meu) care era tot timpul nemultumita de ceea ce fac ceilalti si voia sa le faca ea pe toate, ca nimeni nu face mai bine ca ea, etc etc ei, astea sunt consecintele! nu l-ai lasat pe sot probabil sa se apropie de la inceput de copil, bine-rau, sa faca si el ceva acolo;) i-ai creat senzatia ca nu se pricepe si acuma, pe langa faptul ca nu se pricepe intr-adevar;), mai are si ideea asta bagata de tine in cap (probabil) ca nu face bine ce face nu stiu de ce ti-am scris astea, ca nu ti-am dat nici sfat, nici vorba buna... mai mai... al meu, e drept, ma ajuta la treaba... dar chiar al tau nu te ajuta deloc? nu pot sa cred... uite, a facut tortellini, tot e ceva! mie mi se pare o falsa problema problema ta... cred ca vine si din lipsa de organizare: de ce nu faci, de ex, mai multa mancare odata, sa nu stai toata ziua sa gatesti si sa ai mai mult timp de copil? nu stiu, fetelor, acuma mi se pare mie ciudat: voi nu sunteti in aceeasi situatie? vin barbatii de la serviciu sa va stearga copilu la fund, sau sa-l plimbe? nu cred... voi nu gatiti, nu spalati vase? ba bine ca nu! nu calcati rufe? pai cine s-o faca! si atunci?! numai ca nu le face nimeni pe toate odata si zilnic-zilnic, ca nu e omeneste posibil... nu? si apoi, mai da-le-ncolo de vase! daca nu-ti place, ia-ti masina de spalat vase! sunt femei cu 2-3 copiii carora le vine sotul acasa la 12 noaptea... ele ce sa mai zica? cred ca problema ta nu e atat de mare pe cat crezi... e drept ca ti-a sarit mustarul, cui nu i se-ntampla?! dar NU AI DREPTATE! e datoria ta ca mama si gospodina sa le faci pe toate[flo] chiar daca nu perfect... incearca sa-i dai din cand in cand responsabilitati sotului tau, sa-l incurajezi (cum spun si fetele) - poate omul se simte pur si simplu inutil! poate tu l-ai indepartat... nu stiu! nu cred sa aiba rea intentie, ca doar oameni suntem! si in legatura cu parerile diferite la viitorul copilului... nu fi copil, mamico[flo] stai sa creasca puiul mare si sa vezi ce vrea si el, si apoi va scoateti ochii... dar mai e pana atunci, nu?! nu te supara ca n-am fost de acord cu tine, iti spun doar ca te inteleg perfect, din interior[flo] dar ca trebuie sa-ti schimbi putin felul de a gandi... pentru copilul tau![flo]

[vilma]

Mamica dulce, sa-ti spun si eu ce mi s-a parut ca inteleg din mesajul tau: parca zici ca vrea sa-ti faca in ciuda. Si din cate imi amintesc eu despre tine, tu insati esti un copil (mai mare [:D]), sotul tau se copilareste la greu si el, numai ca nu prea mai are loc de Marc. Si ca sa te mai linistesc un pic, la primul copil si mie mi se parea ca e de DATORIA lu' husby sa invete sa schimbe scutece, sa hraneasca bebelusul. La al doilea n-am mai gandit asa, nu l-am mai impins cu forta sa faca asta daca n-are chef, mai ales ca stiam care era refugiul lui: munca, munca si iar munca! E mai usor sa faci treaba la servici, macar pe aia stii s-o faci cum trebuie, ai satisfactia lucrului bine facut. Dar acasa, copilul mic e asa, ca o moara din aia: mananca, face kki, mananca, face kki si nu se mai termina din concertat noaptea. E prea mult pentru el. Ma tot gandesc sa nu cumva sa fi exagerat si tu cu alintatul lui Marc, citeam in alta parte ca tipa, musca, etc. Sa nu te superi, dar nu mi se pare normal sa ii tolerezi aceste manifestari. Oricum, tu va trebui sa fii motorul casniciei, sa ai intelepciunea de a aduce lucrurile pe fagasul normal. Poate n-ar strica, pentru inceput, sa il pui pe sotul tau la egalitate cu Marc in anumite privinte: alintat, petrecut timp impreuna, nu stiu, sper sa intelegi la ce ma gandesc. Vilma, Anca (3 ani) si Tudor (11.12.2003)