Am primit scrisoare din Kentucky 2005 (2)

[Andrada]

Succces!! A

[Siminaf]

Andrada, vad ca ai incercat sa continui discutiile despre DV 2005, dar n-a mai scris nimeni. Propun sa continuam aici cu informatii f. utile privitoare la pregatirile pt. interviu, apoi la interviul in sine (cum a fost), iar apoi la pregatirile pt. plecare. Va astept! Home, wherever you are... Simina & Andrei (Deiutzu)

[Siminaf]

Ieri, marti 26 Octombrie, de Sfintul Dumitru, am luat vizele!!! Povestea interviului nostru (pentru cine intereseaza, poate va ajuta): Simina, Florin si Andrei Ieri, 26 Octombrie, am avut si noi interviul, trecut cu succes. Povestirea nu va fi prea detaliata, inca sint sfirsita de oboseala si emotii. Asadar, examenele medicale le-am avut (si trecut) vineri, 22 oct., la CMU, unde a fost la fel de simplu cum au povestit toti cei de dinainte. Personalul f. dragut, i-au dat lui Andrei si ceva sa se joace pe acolo (pix, agenda, calculator, parafa) Marti 26 oct. ne-am prezentat la ambasada USA pe la ora 7:30 si deja era o multime de oameni pentru tot felul de vize. La ora 8 eram deja in sala de la etaj, linga ghiseele 5-6, iar pe la ora 8:10 (aproximative toate orele, pentru ca nici nu stiam cum ma cheama, darmite cit e ceasul!) ne-a chemat la ghiseul 5 domnisoara roscata. Care, fie vorba intre noi, nu e nici ea painea lui Dumnezeu. La un moment dat, tot fitiindu-se printre picioarele noastre, Andrei s-a lovit cu capsorul de o bara de linga ghiseu si s-a mitiit putin, iar ea a avut grija sa ne zica sa nu mai faca atita galagie!!! Si era plin de copii acolo, unii chiar mai mici si mult mai galagiosi! Predarea actelor a fost ca la carte. La inceput ne-a cerut pozele, desi erau identice cu cele trimise in plic, la KCC (la dubita ne-a facut cite 2 rinduri de poze de persoana, iar noi am adus la interviu ce pastrasem acasa) si asta putea vedea si ea, avind dosarul de la KCC in fata, cu poze cu tot. Toate actele erau aranjate corect si i le-am dat fara sa ne "bilbiim" nici o clipa. Am avut un singur dosar mare pentru toti 3 si inca o mapa cu "acte aditionale". Nu mi-a cerut diploma de facultate, desi, in acelasi timp, la ghiseul 6, unui alt aplicant i se cereau toate diplomele (se auzea tot). M-a intrebat de livret; am zis ca eu nu am, doar sotul, iar apoi am ajuns la dovezile suportului material, "cuiul" nostru cel mai mare. I-am dat mai intii extrasul de cont (10751 USD) de la Piraeus Bank, apoi oferta de munca, apoi AoS-ul (de care noi nu eram prea siguri, fiind self-employed si avind un profit cam mic, afacerea fiind la inceput) impreuna cu formularul 1040. Nu a zis ca nu ar fi bun si l-a oprit din prima. Ne-a intrebat daca mai avem si altceva. I-am zis ca avem un precontract pe masina (pe care de abia il incheiasem oficial cu un prieten si pe o suma frumusica), dar a zis ca nu de asa ceva intrebase. Avind in vedere ca noi nu avem imobile, i-am zis ca asta este tot. Si cind ma gindesc ca altora le-a luat in considerare si masina, iar noi ne-am agitat si cu asta... M-a intrebat (doar pe mine!) daca vorbesc engleza, i-am spus ca vorbesc cursiv si a notat pe hirtia ei. Apoi, ca sa puna si cireasa pe tort, m-a intrebat cita vreme am stat in Sudan (in 1996 vizitat acea tara). I-am spus ca am scris si pe formulare si ca au fost doar citeva luni (aveam si pasaportul vechi, just in case). Foarte "dulce" ne zice: "Nu cred ca veti lua viza azi daca nu aveti cazier de acolo!". La care eu, senina, zimbitoare si ferma: "Scrie si in instructiunile din cele 2 plicuri ca trebuie cazier dintr-o tara straina doar daca am depasit 12 luni de stat acolo, or eu am stat doar citeva luni, iar tara respectiva se afla si pe lista tarilor de unde NU se poate obtine cazier!". Nu a mai zis nimic si ne-a trimis sa platim taxa. Apoi a urmat o luuuuunga asteptare de vreo 3 ore si 1/2 in sala de la parter, unde era un haos si o galagie de nici nu se intelegeau numele anuntate si la ce ghiseu (in afara de ghiseul 4, unde chemau din 3 in 3 minute!). In tot acest timp am "compatimit" cu toti ceilalti de pe forum si cu inca o familie tinara cu 3 baietei intre 9-13 ani si cu un bebelus scump. In sfirsit, pe la ora 12, ne-au chemat si pe noi la ghiseul 5 de data asta. Nu se intelegea numele, pt. ca era o doamna americanca la ghiseu si bineinteles ca pronunta incorect. Am intrebat, ca sa fiu sigura ca pe noi ne chemase si asa si era. Doamna consul (mi-am dat imediat seama ca ea trebuia sa fie) a fost f.f. draguta, zimbitoare tot timpul si foarte corecta. Cind a citit adnotarea roscatei despre cazierul din Sudan s-a luat de ea si a intrebat-o de unde pina unde cazier, daca de acolo nu ai cum scoate asa ceva si am stat si putin timp. Roscata a balmajit ceva (nu stiu ce, nu am auzit prea bine). Apoi ne-a intrebat unde vom sta cind vom ajunge in US, iar eu i-am zis ca la adresa pe care am scris-o in formularele trimise la KCC (a prietenilor nostri), ea a crezut ca a celor care ne-au trimis AoS-ul, eu am insistat ca la prietenii nostri si pina la urma ne-am inteles si a scris pe formulare "same". Alta greseala a roscatei, ca nu ne-a intrebat inca de la predarea actelor despre adresa unde vom sta, doar pe formulare scrisesem clar "to be presented at the interview date". Scapare a ei sau rea-vointa?! Ne-a intrebat cine sint "sponsorii" si i-am spus ca merg la aceeasi biserica si sint f. buni prieteni cu cei mai buni prieteni de famile ai nostri (adica ai mei si ai parintilor mei) de 30 de ani, care sint plecati de aprox. 20 de ani si cu care am tinut legatura f. strinsa in tot acest timp. Apoi ne-a amprentat si ne-a pus sa juram. Eu am intrebat: "All of us?" Iar ea, zimbind: "Just you two". (Andrei se tot fitiia printre noi). Am jurat cu ochii in ochii ei, sa vada ca intr-adevar nu avem nimic de ascuns si ca sintem sinceri (si chiar isi plimba privirea de unul la altul!), dupa care ne-a zis sa revenim la ora 4 dupa pasapoarte. Eu, speriata de bombe in continuare: "Pasapoartele cu vize?!", iar ea, zimbind din nou: "Yees!". Si asta a fost tot! La ora 4 ne-am intilnit cu toti, mai putin cu 2 familii: una cu 2 fetite si una cu o fetita roscata cirliontata, care cred ca au fost reprogramati (sper!!!). Nu stim inca cind vom pleca, dar cit mai repede (poate chiar pina la sfirsitul anului), spre California - Loma Linda. Mult succes in continuare celor ce vor urma! Curaj si fiti increzatori in voi! Ne vedem in US! Simina, Florin & Andrei Laptes-Frangu _________________ CN 51xx Home, wherever you are... Home, wherever you are... Simina & Andrei (Deiutzu)