Va rog sa ma ajutati!

[Elle_seb]

L-am cunoscul acum 2 ani si jumatate. Era pe atunci (sau cel putin asa parea sa fie) un tip afectuos, atent, cu bun simt, putin cam stangaci in discutii dicutioase, dar cel mai mult am apreciat ca tinea foarte mult la mine si era in stare sa faca orice ca sa ma aibe in preajma. Locuia cu parintii, nu avea grija traiului si a zilei de maine, papica era papica, tzoale spalate de mamica si asa mai departe. Banii lui erau bani de distractie. La un moment dat, in urma unei petreceri in timpul careia a baut mai mult decat trebuia, am descoperit la el niste lucruri care m-au facut sa-l analizez mai atent. Am vrut sa renunt la relatia cu el ; nu i-am mai raspuns la telefoane, am incercat sa-l evit cat am putut, timp in care el se dadea de ceasul mortii, cu cat ma iubeste el pe mine, ca nu a mai intalnit o alta femeie ca mine, ca vrea sa se insoare cu mine, lacrimi, juraminte si promisiuni ca o sa-si schimbe atitudinea si comportamentul. Si intr-adevar, pentru o perioada asa a fost, atent, grijuliu si tot ce vreti. I-am spus ca trec peste ce a fost si ca il iert. In toamna anului trecut, dupa toate acestea, am ramas insarcinata, iar acum avem o minune de baietel de 5 luni, pe care il iubesc la nebunie si pentru care sunt in stare sa fac orice. Numai ca lucrurile s-au intors la ceea ce era normalitate in comportamentul lui. Lipsa de respect fata de mine si familia mea, indiferenta fata de trairile mele, si lista poate continua, insa ceea ce ma doare cel mai tare este ca nu se implica absolut deloc in tot ceea ce inseamna grija pentru copil. Nu sta cu el nici macar 10 minute pe zi, nu il scoate la plimbare, nu ii da sa manance, nu se joaca cu el, nu participa la baia lui zilnica, nu il cunoaste. Daca ramane 5 minute singur cu el, i-l pune maica-sii in brate (am omis sa va spun ca stau cu socrii, dar asta este o alta poveste). Vesnica lui motivatie este ca el munceste si ca e obosit. Cand a facut copilul 3 luni, eu mi-am reluat serviciul pentru un plus de bani, de care aveam mare nevoie. Si iata-ma, zilnic, muncesc 4 ore, pana la 13.00, vin acasa si preiau copilul de la soacra-mea (care sta cu el dimineata cat sunt eu la birou). Nimeni nu m-a intrebat vreodata daca sunt obosita, daca fac fata, daca mai pot. In schimb, cand vine el de la serviciu, se tranteste in pat si butoneaza telecomanda sau alteori pleaca cu prietenul lui la o bere. Am intrat asa, intr-un cerc vicios din care nu stiu cum sa mai ies, pentru ca el nu accepta nici o discutie pe temele de mai sus, ba mai mult, sunt dusa cu capul si exagerez de fiecare data. Mi-a scazut considerabil respectul de sine si m-am lasat foarte mult calcata in picioare. Sper ca nu v-am plictisit prea tare si daca aveti un sfat pentru mine, va rog sa subscrieti, pentru ca simt ca inebunesc ! Cu dragoste, Elle_seb

[ancuta06]

Off, Elle, nu stiu ce sfat sa-ti dau. Sa pleci de acolo? Sa termini relatia cu el? Nu stiu. Probabil ca asta ar trebui sa faci, daca te-ai putea descurca singura. Imi pare rau, inteleg prin ce treci, dar nu am idee ce ar trebui sa faci. Poate sa incerci sa stai de vorba cu el. Sa-l faci sa inteleaga ca te pierde. Sa te piarda chiar. Dar cred ca nu se va schimba, decat iarasi, pt o perioada foarte scurta. Cel mai bine e sa pleci, cred. Ancuta & [copil] Martijn, (24.10.2003) http://community.webshots.com/user/Busch_family

[Danelutza]

Nu stiu cum te-as putea ajuta. Cred ca el este un pic baiatul lui mama si cit timp statzi cu parintzii lui, nu va incerca sa-si miste fundul sa faca ceva. Mama soacra greseste ca atunci cind el ii duce bebelusul ea este de acord sa-l tzina pentru ca feciorul ei este obosit. Ar trebui sa ai o discutzie serioasa cu el, sa-l sperii un pic ca daca nu incearca sa se schimbe itzi iei bebelusul si pleci. Cine stie poate se schimba dar stii citeodata "boala din nascare, leac nu are". Imi pare foarte rau pentru tine. Poate sint fete care au trecut deja prin aceasta situatzie si pot sa-tzi dea un sfat util. Daniela [hia]

[carmita_baby]

Buna Elle, trebuie ca ti-e foarte greu in situatia in care esti tu acum, saracuta de tine.. Mi se pare atat de tipica romanilor situatia asta, am vazut-o in atatea familii.. uffffffffffff Nu vreau sa zic ceva care sa te faca sa suferi, dar eu sincer nu cred ca se va schimba vreodata.. Pentru o vreme se poate schimba, ca sa te faca sa il ierti, dar eu chiar cred in proverbul nostru: 'Lupul isi schimba parul, dar naravul ba'. Nu stiu daca asta e chiar viata pe care ti-o doresti tu. Iar in primul rand nu stiu cat de sanatos este pentru copilul tau mediul de acasa.. Am uitat sa te interb: este sotul tau violent cu tine? In afara de indiferenta cum se mai manifesta? Ma pun in locul tau si imi dau seama prin ce treci tu.. Hey, capul sus si gandeste-te la ce-i mai bine pentru tine si copil.. Pupici pentru tine si pentru ingeras Carmen

[Elle_seb]

Draga Carmita, ma intrebai cum se mai manifesta in afara de indiferenta? Apai o sa-ti zic: Aseara, dupa ca am stat cu copilul in brate vreo juma' de ora, i l-am dat si lui sa-l mai tina un pic (tocmai petreceam niste musafiri in pragul usii). Dupa un minut mi l-a pus inapoi in brate, ca sa-si reia activitatea obisnuita, si anume uitatul la televizor. Eu m-am enervat si i-am zis ca o sa-l las intr-o zi de dimineata si pana seara cu copilul, sa vada si el cum e. Si atat a trebuit: Citez: "du-te naibii ca esti dusa", exagerezi, si a continuat cu "cristosul ma-tii si dumnezeii ma-tii", "daca-ti dau una iesi prin geam" si alte de-astea cu ai lui in casa. Mi s-a ridicat tensiunea instant si m-a umflat plansul, bineinteles ca a intervenit taica-su si l-a facut albie de porci.... si atat. Maica-sa nu a comentat absolut nimic, ca de fiecare data de altfel. Ce sa-ti mai zic, ca pana la el nu am suportat de la nimeni nici macar un "da-te mai incolo" nu stiu daca are credibilitate.... Ca nu-mi vine sa cred ca mie mi se intampla toate astea... Si nu este pentru prima data cand se intampla de-astea...

[Liana30]

Buna elle! Stiu ca pareri de rau ai tot auzit nu vreau sa-ti spun asa ceva pentru ca stiu ca nu te incalzeste cu nimic..Eu am trecut prin asa ceva si stiu cum e..doar ca la mine nu era bebe.. Sunt convinsa ca este si violent(atunci cand bea) la mine asa era..poate gresesc si m-as bucura mult sa gresesc.. iata povestea mea pe scurt..sunt casatorita de 7 ani dar impreuna suntem de 10 ani..La inceput a fost frumos am ramas in primul an insarcinata si era minunat dar la 3 luni jumate am pierdut sarcina din motive necunoscute si a inceput calvarul.....a inceput sa bea motiv era supararea ...au inceput bataile,jignirile si toate cele..de nenumarate ori am incercat sa plec dar nu am reusit ..reusea sa ma convinga tot timpul ....am ramas...au uramt clipe fericite cateva luni dupa care au revenit iar bataile,etc,etc....dupa 3 ani am ramas din nou insarcinata atunci a fost minunat...am pierdut si aceasta sarcina la 5 luni jumate si la numai cateva luni dupa aceea au inceput iar.. am plecat ...a venit si m-a implorat sa ma intorc...am discutat cu el si l-am facut sa inteleaga ca nu merit asa ceva... nu stiu cat de mult a inteles atunci...dar acum se vede... dar nu toti oamenii sunt la fel...putini sunt cei care se schimba...si in plus se schimba numai daca vor ei....niciodata sa nu crezi ca vei reusi tu sa-l schimbi... Al meu s-a schimbat nu stiu daca din acea discutie pe care am avut-o atunci sau din ce dar cert este ca s-a schimbat... A cum este un om minunat pe care il iubesc enorm de mult...aceasta iubire o primesc si din partea lui...ne dorim tare mult un copil...deja am 31 ani si ma chinui cu o gramada de tratamente sa ramin ....si totusi speram...poate poate se prinde ceva... Iti doresc din tot sufletul sa rezolvi problema.... Te [pup] Am sa revin.. Liana

[cl]

Buna, Elle_seb! Ti-am citit prima postare la subiect si ma gandeam la ce ti-as putea spune, ca sa-ti ridic moralul si sa lupti sa-ti salvezi casnicia. Dar cand am ajns la ultima ta postare...nu mi-a venit in minte decat un singur cuvant: "fugi!". Ce limbaj poate sa aiba! Daca si-a permis asta si de fata cu parintii lui, cat mai are pana sa te loveasca? Copilul va creste si va observa. Ce va fi in sufletul lui? Plus ca ii va copia, mai incolo, comportamentul. La fel va trata si el femeile...Cel putin asta cred eu, sa dea Domnul sa nu fie asa. Financiar cum stai? Ai unde sa locuiesti, in caz de vei pleca? Gandeste-te cum e mai bine pentru tine si copil. Daca tu crezi ca mai exista o cat de mica sansa sa salvezi casnicia, sa inceapa sa te trateze omeneste, lupta. Daca nu, ia-ti copilul si pleaca. Claudia

[Danelutza]

Eu am crezut ca sotzul tau prezinta doar dezinteres pentru familie, dar la cuvintele care le foloseste mi-e frica pentru tine sa nu ajunga sa te loveasca. Vorba Claudiei, daca crezi ca se va schimba lupta, daca nu lasa-l pina nu devine o bestie. Daniela [hia]

[Elle_seb]

Multumesc tuturor pentru mesaje! Claudia, nu stiu ce ar mai putea sa imi ridice moralul si nu stiu ce as mai avea de salvat din asa zisa mea casnicie. Ai dreptate, pana sa ma loveasca mai este doar un mic pas... Cel mai mult ma afecteaza ceea ce ai zis si tu in privinta copilului, NU VREAU SA CREASCA IN MEDIUL ACESTA, nu vreau sa devina tatal lui cand va creste! Vreau un mediu sanatos pentru copilul meu, vreau sa se dezvolte normal si sa-i ofer o educatie buna (lucru care nu il va putea gasi in climatul in care suntem acum). Vreau sa-i insuflu valorile in care cedeam pana sa cunosc acest om! In momentul in care ma voi hotara sa fac vreo miscare, voi avea unde sa ma duc cu copilul meu, la mama.... care, saraca, sufera foarte mult din cauza mea si a situatiei mele si care m-a asigurat de tot sprijinul ei. Draga Liana, cand am citit mesajul tau am incercat sa-mi imaginez prin ce ai trecut tu cu al tau sot... si admir schimbarea din relatia voastra. Mi-ar placea sa se intample si la mine asa, insa cum au spus si fetele mai sus, lupul isi schimba parul...iar eu am inceput sa-l cunosc destul de bine. L-am amenintat ca daca va continua cu atitudinea asta, iau copilul si plec, iar el imi spune ca daca plec, plec singura.... iar asa ceva nu se va intampla decat daca voi pleca cu picioarele inainte!

[sinzi_ana]

Of, Elle_seb, ce situatie infundata!!! Eu am o prietena pe care o admir foarte mult, a ramas insarcinata si nu a considerat ca trebuie sa se casatoreasca cu tatal copilului...are un baietel minunat de 1 an, il creste singura (o ajuta si mama ei), e cea mai fericita mamica, si copilul e o dulceata! Daca te hotarasti ca viata ta nu este langa tatal copilului tau (care din cate spui tu, numai tata nu prea este) nu te mai uita inapoi, ia-ti bebelusul si vezi de viata ta...sa stii ca se poate, nu esti singura, si poate daca pleci un pic ii vine mintea la cap sotului tau , isi da seama ca a gresit si accepta sa se schimbe. Sinzi [avion]si David[marinar] [URL="http://community.webshots.com/user/sinzi_ana"]Poze NOI-NOUTE cu David la 20luni[/URL]