Va rog sa ma ajutati!

[Liana30]

elle un buchet mare de flori pt tine[flo][flo][flo][flo][flo][flo][flo][flo][flo][flo] te asteptam cu vesti.. eu una sunt alaturi de tine si ma rog pt tine sa reusesti si sa-ti fie bine.. te[pup] Liana

[scumpic]

Elle. am citit povestea ta si m-am gandit sa iti sscriu si eu cate-va randuri. Am trecut si eu printr-o casnicie cam sau poate mai urata ca a ta.Partea buna era ca se purta frumos cu copilul , partea urata ca la noi exista si violenta fizica:(. Si eu am stat cu parinti lui in casa dar indiferent cat de multa dreptate ti-ar da sa sti ca 'sangele, apa nu se face" si niciodata nu o sa fie mai mult in avantajul tau decat al baiatului lor. Singurul suport care l-am avut au fost parintii mei. Care m-au primit cu copilu.Asta este sipt. tine un mare avantaj.pt. ca multe femei ar face pasul asta dar nu au unde sa se duca. Si mie imi spunea la fel;nu pleci cu copilul.La mine a existat violenta fizica si pana sa ma despart de elam fost de vre-o 2 ori la IML de unde mi-am luat certificat. Cu un astfel de certificat este f. greu sa aiba sanse, doar cu bani multi. Acum eu nu stiu daca aveti bunuri materiale comune si daca vreti sa le impatiti. Eu cand m-am hotarat am lluat copilul in brate am iehit afara sa se joace si dupa o ora de stat pe banca mi-am dat seama ca nu mai vreau stfel de viatza si in loc sa ma intorc , m-am dus la parintii mei. Doar eu si cu copilul fara nimic altceva. L-am pus in fatza faptului implinit. Acum tu stii mai bine ce poti face. Ca sa iti mai vand un pont ,slava domnului la proces nu am avut nevoie de nici-o dovada pt. ca am discutat cu el si parintii lui si am luat hot. ca daca nu ne certam prin tribunale copilul va putea sa mearga cand vrea la ei. Procesul sa terminat frumos, am ramas prietena cu ei ,iar copilul nu a dus lipsa de bunici.Asta nu se intampla intotdeuna dar.... p.s. daca te hotarasti sa il lasi nu iti lasa serviciul.Eu , nu lucram si de frica sa nu imi faca probl. la divort mi-am luat servici pt. ca trebuie sa dovedesti ca aveti din ce trai si din ce il intretine. Astept vesti de la tine[biz] nicol

[scumpic]

Stai ca acum am citit mai atenta prima ta postare la acest subiect si am vazut ca copilul tau are doar 5 luni. Sper ca am inteles bine. Stai linistita ca este foarte greu sa optina custodia unui copil de 5 luni. Acum noi nu stim exact daca vrei ne poti spune.Are asa mari pile incat crezi ca ar putea castiga custodia????? Uff...daca am fi fatza in tatza ti-as spune atat de multe pt. ca am trecut prin situatia ta.Nu mai pierde timpul si fa pasul.Cu cat creste copilul cu atat o sa-ti fie mai greu. Acum este f. mic si nu intelege ce se intampla, mai tarziu incepe sa isi dea seama si il va afecta.Va suferi f. mult pt. ca el nu va avea capacitate sa inteleaga suferinta ta ci doar rupturile si certurile care se produc. Nu face aceisi gresala ca si mine.Cand avea copilul 3 ani am divorta si singura vinovata in fatza copilului meu era eu.Cum puteam sa ii explic unui copil de 3 ani de ce vreau eu sa il despart de bunici si de tatal lui.[bang] nicol

[mihaela_s]

Am sa-ti spun si eu pe scurt povestea mea: am fost prietena cu el 4 ani, timp in care am avut nenumarate ocazii sa-mi dau seama ca nu e barbatul visurilor mele, dar el sustinea ca ma iubeste enorm si ar fi distrus daca nu as deveni sotia lui. Asadar, din diferite motive(rusine ca eram de atat timp impreuna, ca toata lumea stia ca ne vom casatori, etc.) ne-am casatorit. Lucrurile nu s-au schimbat...in primul an ne vedeam rar, el era inca student, mai lucra la tatal lui la tara, erau doar weekend-uri si era cat de cat. Apoi au mai fost 2 ani in care ne vedeam tot asa, pentru ca el statea in timpul saptamanii la tara, erau iarasi weekend-uri. Am ramas insarcinata, sperand ca un copil ne va face viata mai frumoasa. Copilul a fost o bucurie pentru amandoi, nu pot spune ca in primele luni nu se ocupa de el, era iarna si acum lucra in oras, asa ca venea devreme acasa si asta a durat pana in primavara. Au inceput intalniri cu prietenii la bere, afaceri cica, etc. Eu acasa cu copilul, singura, si primind mereu reprosuri ca nu "fac treaba in casa", cu injuraturi aferente. M-am regasit pe mine in povestea ta, din pacate, numai ca noi locuiam singuri si nu se ferea de nimeni sa strige si sa ma faca troaca de porci si sa-mi reproseze mereu ca nu sunt buna de nimic. Apoi am reluat serviciul si acum nu era bine pentru ca nu faceam nimic pentru cariera mea, o aveam mereu ca exemplu pe cumnata mea(sora lui) super care avea o cariera de succes, nemaritata si fara copii fiind, si avand oportunitatea revolutiei in spate. In fine...mi-am dat seama ca nu-l mai iubesc, a trebuit sa ne vindem garsoniera si sa ne mutam la ai mei, pentru o jumate de an(atat a rezistat). De vreo 2 ani aveam deja discutii interminabile ca eu nu sunt carpa si nici servitoarea lui, ca si eu sunt obosita si nu pot sa stau la dispozitia lui mereu.Unde mai pui ca trebuia sa ma imbrac cu haine care ii placeu lui, ca eu nu aveam gusturi, ca de ce ma aranjez, ca de ce ma parfumez, etc. Pusesem si problema divortului de multe ori, iar la un moment dat, pentru ca noptile pierdute cu prietenii la bere au continuat si uneori se prelungeau pana noaptea la 4-5 , dupa o astfel de noapte si-a facut un bagaj si a plecat. In garajul casei noastre care era in constructie. Mai plecase odata si eu am facut greseala de a merge si-l implora sa vina inapoi. Acum l-am lasat in pace si asta a fost inceputul sfarsitului. Ma chema intr-una sa mergem eu si fetita acolo, am refuzat si am ajuns sa divortam. Nu fara amenintari ca ma lasa fara serviciu( eram angajata la firma unde era si cumnata mea), casa nu aveam, asa ca raman si fara copil(stia ca asta era amenintarea forte). Dar sustinuta de ai mei care au vazut comportamentul lui in perioada cat am stat la ei, am rezistat pe pozitii si am rausit sa ajungem la intelegere, am primit fetita si totul s-a terminat. Totul a durat 8 ani de casnicie si 4 ani inainte. Prea mult! Acum sunt alaturi de un om minunat, ceea ce nu credeam ca poate exista si ca eu voi putea gasi asa ceva. Am renuntat la multe ca sa vin in orasul lui, dar nu regret nici o clipa asta. Daca pot sa spun si eu un sfat: nu-i mai tolera comportamentul, mai ales daca dragoste nu mai e...Pleaca cu fetita asa cum au sugerat si fetele, fara sa-i spui nimic, doar pleaca la plimbare si du-te la mama ta. E un copilas prea mic ca sa-l ia de langa tine fara dovezi clare ca esti o mama denaturata. Nu merita sa-ti cresti ingerasul alaturi de un asa om, chiar daca e tatal lui. Va fi mult mai fericit sa creasca intr-un mediu fericit, iar tie sunt convinsa ca-ti va fi mult mai usor sufleteste sa-l vezi cum creste linistit. [mamica]Mihaela,[hop] Diana(22 nov 1996) si[copil]Silvia(10 sept 2003) http://community.webshots.com/user/mihaela_s20 http://community.webshots.com/user/mihaelas_20 http://community.webshots.com/user/fetele_mele www.bebelusi.august.septembrie.2003.home.ro

[Elle_seb]

Da, Furni, asta zic si eu, fiecare dinte noi purtam amprenta educatiei primite in familie si ne purtam dupa modelele pe care le-am avut in viata. Ma simt frustata si sunt nervoasa tot timpul: ma culc seara nervoasa, dorm mai mult nu, pentru ca gandurile nu imi dau pace, ma trezesc nervoasa. Cred ca ai pus punctul pe i cu atitudinea socra-mii, care niciodata nu a intervenit cand fi-su ma calca in picioare. Ieri draga de soacra-mea imi spune ca "sa renunt la serviciu, ca oricum, si cu banii aia pe care ii iau in plus si fara, tot nu ne ajungem cu banii", asa ca mai bine sa-i spun shefului ca nu ma mai duc. Sunt incoltita din toate partile si singurul sprijin este doar in mine.

[Sabina]

Eu tot nu inteleg de ce nu-ti iei copilul sa te duci la parintii tai????Sau la o prietena etc.Daca renunti acum la servici e nasol,vei sta acasa in mediual ala si n-o sa pleci niciodata.Pune bani deoparte! asteapta o ocazie potrivita si da lovitura.Nu te trada! [harp]Sabina si[copil]Sofia Galagia

[Ina82]

Simt cu tine prin ce treci ca si eu am trecut printr-o situatie similara.Ca si sotul tau al meu a locuit cu parintii pina ne-am casatorit si la fel ma-sa la ingrijit ca pe un bebelus..mi-ar fi dat si luna de pe cer inainte de casatorie...am vrut si eu sa rup relatia la un moment dat dar nu-ti mai spun ce povesti de neuitat sa incumetat sa faca....Cadouri peste cadouri,vacante peste tot,plinsete si implorari...ca femeie ca mine nu o sa mai gaseasca si fara mine nu poate trai....ei dupa casatorie totul sa schimbat.Nu-l puteam dezlip de computer sau t.v ....am indurat cit am indurat dar dupa un an cind un bebelus a intrat in poze totul sa schimbat. Am stat primele 2 luni cu parintii lui dupa ce am nascut ca eu nu am familie aici in Canada si am avut nevoie de ajutor.la fel ca si al tau cind puneam copilul la el in brate peste 5 min era la mama-sa in brate...dar stii ce am facut?? Am luat copilul din bratele ei si la-m pus in barte inapoi efectiv....nu-ti mai spun ca mama-sa la fel mi-a spus si mie....ca e obosit,ca trebuie sa se relaxeze...cind am plecat ia-m spus ca eu in casa ei nu mai pun piciorul cit oi trai....nu o suport pe femeia aia...si am motive multe unul din ele...Mi-a spus in fata ca ea crede ca eu si sotul meu nu sintem meniti unul pt.altul....vrajitoarea naibii.Nu am ochi so vad. Ei acum cind sintem la noi acasa eu fac regulile si daca nu-i place tough luck....Barbatul trebuie sa-l inveti tu cum sa te trateze. Acum cind vine acasa primul lucru ia copilul in brate si nu mai poate de dragul lui.....cu cit timp a petrecut mai mult cu copilul cu atit mai mult sa-au apropriat si acum imi spune ca abia asteapta sa vina acasa ca ie asa dor de mine si copil. Daca ar fi fost dupa capul lui eu as fi facut tot si el ar fi fost la comp. si t.v toata ziua. Sincer iti spun ca e un sot si tata minunat acum.... Spala vase si face curatenie mai ceva ca o femeie....mai si gateste citeodata.El face baie la baiatel seara si pe fiecare zi merg la plimbare doar ei doi.... Rupe-te de socrii...soacra mai ales si invata-l sa te respecte.

[CryssUK]

Draga Ella, E imp sa nu te consumi pe ceea ce zice mama lui si sa pregatesti terenul pt ceea ce decizi sa faci! Din cate vad eu(abia acum!) mama lui nu e doar o femeie cu minte putina si idei invechite, dar chiar are ea ceva in plan. Daca nu te poate ajuta si nu se baga in rel voastra ...o inteleg, dar vad ca te vrea casnica,la coada cratitei si sub piciorul barbatului. Fii diplomata, nu o intoarce (si mai tare ) impotriva ta. Taci si fa ceea ce este mai bine pt tine si copil. Eu una nu prea vad cum un sot care te injura si te jigneste la tot pasul, se mai poate transforma in sotul cuminte si dragastos! daca bebe are 5 luni si il mai alaptezi le tb pile in persoana vreunui ministru sau sef de stat ca sa ti-l ia. stai linistia,norocul si dreptatea sunt de partea ta! Pup, Cristina

[marcellinna]

Elle ti-am citit necazul si doar fugitiv am citit din raspunsurile fetelor ,imi cer scuze dar n-am timp suficient sa citesc tot. Esti incoltita acum de soacra sa renunti la serviciu. Soacra ta lucreaza? Daca nu ,n-are decat sa stea cu nepotul ca e si responsabilitatea ei. Daca n-a fost in stare sa-si responsabilizeze fiul atunci sa suporte si ea o parte din consecinte.Daca fiul ei ,sotul tau nu sta cu copilul sa stea ea. Nu-i spune ce-ti spun eu,din contra fa pe proasta . NU-TI LASA LOCUL DE MUNCA!!!!! Zici ca ai scazut in ochii tai ca nu mai ai incredere in propriile puteri,daca-ti lasi serviciul va fi si mai rau. Din contra eu (cu toata durerea provocata de absenta de langa copil),mi-as cauta un serviciu bun chiar de-ar fi sa muncesc 8 ore. Gandeste-te serios la ce vrei.Primul pas l-ai facut destainuindu-te aici. Hotaraste ce vrei. Ori vei deveni o "scorpie" cu sotul si socrii tai din cauza ca nu le dai ascultare ori... lasa-i draga in chinul lor si discuta la concret cu parintii tai sa te ajute. Incearca sa vorbesti la modul ce mai serios cu parintii tai,inainte sa cedezi nervos. Spune-le ce vrei si cerele ajutorul.Dar ai grija sa fi sigura hotararea ta. Gandeste-te la asta ca un one way ticket.Daca dai inapoi nu vei mai avea credibilitate nici macar in fata ta .Ai mai dat inapoi si rezultatul se vede. Gandeste-te ca iti va fi greu sa-ti cresti copilul singura dar macar sti vorba aia,mai bine un bot de mamaliga cu lapte singur si linistit,decat... un cartof fiert cu coaste de gaina dar mereu cu ghimpi in suflet. Scuza-ma ca iti spun asta dar sotul tau nu-mi pare din descrierea ta ca s-ar strofoca tare sa se gandeasca serios sa mearga la munca sa va pregateasca tie si copilului un trai mai decent. Barbatii ce se gandesc la bunastarea sotiei si copilului,daca nu au cat de cat un cuib al lor,nu au timp de telecomenzi si beri cu prietenii.Gasesc ceva de facut suplimentar pe langa serviciul de baza. in fine nu te teme de nimeni si de nimic inafara de ce hotarare vei lua. Iti doresc sa iei una buna si cat mai repede. In cazul in care hotarasti sa-l lasi...nu te teme ca-ti va lua copilul.Nu poate sa demonstreze ca din cei doi parinti el e cel mai adecvat pt a creste copilul. Te imbratisez,ai grija de tine si nu te teme.

[Roxy Trixy]

Draga mea, orice vei hotari pe viitor, important e sa il zgudui putin pe sotul tau, sa revine cu picioarele pe pamant, sa ii arati ca nu depinzi de el! E clar ca omul e prost crescut si nesimtit, dar depinde si de tine sa ii deschizi ochii putin, merita incercat, macar de dragul copilului, pentru ca un divort nu este o solutie fericita niciodata, dar este ULTIMA solutie! Eu si acum, dupa ce am luat fosta mea casnicie pe toate partile, dupa ce s-a ajuns la limita limitelor, dupa divort, si dupa ce am descoperit cum trebuie sa decurga o relatie cu un om normal, tot mai traiesc cu sufletul strans ca nu am facut chiar totul pentru copilul si familia mea... asa ca vezi ce faci sa nu regreti mai tarziu! Dar cum ziceau si fetele mai sus, ideea e sa pleci din casa lor, sa vada ca esti puternica si ca nu depinzi de ei! Mult mult succes si o minte limpede! http://community.webshots.com/user/roxytrixy Roxana & Bianca micuta