Bebelusi de ianuarie-februarie 2004 (44)

[Emilly]

Fetelor noi suntem codasii...nu avem nici un dinte la 9 luni si nu facem nici un pas!!!!mergem de-abuselea si ne catara si mai povestim din cind in cind. Ce-o fi cu dintii Ilincai??aveti ceva idei?[pup][pup][pup] Emilly si [copil] Ilinca [url="http://img.photobucket.com/albums/v97/Lepricon/Emilly/InMerrionPark.jpg"]web 1[/url] [url="http://img.photobucket.com/albums/v97/Lepricon/Emilly/Rosmere6net.jpg"]web 2[/url]

[Elena I.]

Multumesc de raspunsuri! Doctora a vazut-o pe Erica alaltaieri seara si nu si-a manifestat nici un fel de ingrijorare. Voi mai avea rabdare, cine stie, la virsta lor bebelusii astia fac progrese rapid. Pupici tuturor! P.S. Emily, nepoatei mele i-au erupt primii dinti la un anisor. Acum are deja 6 ani si lipsa un dinte de lapte (l-a pus sub perna sa-l ia Zina Maseluta). Prin urmare nu te ingrijora! Pupici Ilincai! [foto][url="http://www.ofoto.com/BrowsePhotos.jsp?&collid=633450517105&page=1&sort_order=0"]Album Erica octombrie[/url] Elena si Erica (6.februarie)

[ad_risnov]

Seara buna! Emily si eu zic ca nu-i nici o problema cu dintisorii Ilincai. Rares are o verisoara careia acum, la 11 luni, au inceput sa-i apara. Si s-au pornit cate 4-5 deodata. Asa ca nu-ti fa griji[il]! Elena, asa este, un copil poate face un salt incredibil de la o zi la alta. Daca dr. a zis ca e ok chiar nu tr. sa te ingrijorezi. Un [pup] pt. Erica. Magda, bine ati revenit[flo]. Si pt. tine e valabil ce i-am scris lui Emily. Or sa apara ei si dintisorii. Deocamdata fiti fericite ca nu va chinuie pe voi si pe bebeline[:I]. Saphir, sa stapaniti sanatosi noua casuta[:D]! Ce mai face samburica? Helen, si eu l-am gasit intr-o noapte pe Rares in picioare, dar, culmea, cu ochii inchisi. L-am pus jos, i-am dat suzeta si gata, s-a culcat ca si cum nimic nu s-a intamplat. Sa vi-l parasc: baiat mare s-a invatat cu suzeta[q]. El care pana acum nu a vrut-o sub nici o forma, acum trage din ea toata ziua. M-am cam ofticat de faza asta pt. ca ma gandesc cum va fi cand va tr. sa-l dezvat de ea[bang]. Cred ca tot dintii sunt de vina pt. ca se invatase sa o roada. Acum insa o foloseste si pt. supt. Adriana - mamica lui [copil]Rares (13.02.2004) [foto] [url="http://community.webshots.com/user/ad_risnov"]Album Rares 1[/url] [foto] [url="http://community.webshots.com/user/adrinusa"]Album Rares 2[/url] [colegi][url="http://community.webshots.com/user/bbianfebr2004"] Bebelusi ian.-febr. 2004[/url]

[Roxana_G]

[s] Alma si Daniel Alexandru[s] Tania, cum cer la farmacie? Petrini? Noi am incetat azi orice tratament cu crema. Am ramas numai la ulei de masline cu Vit A si stat cat mai mult cu funduletul la aer. Arata ceva mai bine ca ieri, insa tot rau este. Macar nu mai da semne ca o ustura asa rau, ptr ca nu mai suspina cand dau cu ceva acolo. Helen, nu esti pisaloaga, stai linistita. Ma duc sa iau crema si sa incerc si cu asta. Adriana, stai linistita ca nu are probleme baiatul de la mormait. Alexandra plange si tipa uneori si jumatate de ora fara incetare (da, eu sunt nebuna ca o las!) si nu are nimic. Ar tipa ea si mai mult, insa cedez eu si o iau in brate. Imelda, ce "ginerica" frumos am! Elena, si eu am auzit despre destui copii care nu se ridica inca in pcioare. In fundulet ar trebui sa stea, dar ma gandesc ca poate nu vrea. Nu stiu ce sa zic, mai bine intrebi si medicul. Ioana, sunt OK. Azi m-am plimbat prin Unirea cu orele, uitasem si de ceas. Am ajuns acasa cu juma de ora dupa ora de baie (vezi ca li se mai intampla si altora!) si Alex era obosita franta iar mama panicata ca nu stia daca sa ii faca ea baie sau nu. Dar am facut multe cumparaturi pentru amanadoua. Cum a fost petrecerea? Am vazut cateva imagini la ProTV. Emilly, dintii pot iesi si mai tarziu. Aveam un prieten din copilarie caruia i-au iesit la 1 an toti 8 dintii. Rox si Alexandra Maria [copil] (10.02.2004)

[Elena I.]

Roxana, Erica sta in fundulet chiar foarte mult timp, dar, daca se lasa pe spate, nu se mai ridica singura. Incearca putin, ridicind capul si picioarele in acelasi timp - parca ar fi o barcuta :)))La un moment dat se descurajeaza si isi baga degetul in gura si asteapta sa ma duc s-o ridic de-acolo. Daca se roteste pe burtica, se mai joaca un timp astfel, se mai si deplaseaza uneori ca racul (ceea ce o fi si descurajant, pt. ca, daca vizeaza o jucarie din fata ei, cind crede ea ca se misca spre obiectiv, de fapt se indeparteaza de el.) Apoi urmeaza episodul cu degetelul in gurita.O fi si vina mea ca mereu ii stau in preajma, dindu-i totul sub nas. Adriana de asemenea pupici lui Rares. Legat de suzeta: cica uni copii se ataseaza foarte mult d un singur obiect, prin urmare, daca ii cumperi alta, nu va mai fi asa de incintat sau chiar nu o va primi. O mamica imi povestea ca, vrind sa dezvete copilul de suzeta, a taiat in fiecare zi cite un pic din ea, pina n-a mai ramas nimic de supt pt. copilas. Dar cred ca era copilul mai marisor. Insa eu cu dependenta Ericai de degetel, ce ma fac? Astazi a mincat si Erica pentru prima data iaurt (cu fructe) si creier. I-au placut foarte mult ambele. Eu am fost la un curs in dupa-amiaza asta (perfectionare de profi -singura activitate pe care o am in afara casei si care sa nu se refere la copil) si, cind am revenit, desi mincase foarte bine in urma cu o ora si jumatate, Erica a cerut si tzitzi - cred ca ii fusese tare dor de mine. Poate ar fi trebuit sa nu cedez si sa astept pina la masa urmatoare, dar...ce sa fac, sint slaba de inger! O noapte linistita, dragi mamici si copilasi! [foto][url="http://www.ofoto.com/BrowsePhotos.jsp?&collid=633450517105&page=1&sort_order=0"]Album Erica octombrie[/url] Elena si Erica (6.februarie)

[DanaEma]

Emilly nici noi nu avem dintisori si nici nu dau semne ca au de gand sa apara prea curand, am intrebat doctorita si stii care a fost raspunsul ei: intrab-o pe mama ta cand ti-au aparut tie si o sa stii cand o sa-i apara ei. Si intradevar mi-au apau foarte tarziu. Felicitari Ane pentru primi pasi. Dana si Jessica Sara(15 feb.2004) http://community.webshots.com/user/danaema

[adlemi]

[s] Ioana Miruna [s] Buna dimineata!!!!!!!!!!!!Intai de toate multumim pt aprecieri-cele referitoare la poze!Roxana ti-am spus ca Andrei si cu Alex a face copii frumosi,nu?[:D] Intai de toate vreau sa va scriu ceva legat de cutremur... ""Extras din articolul lui Doug Copp despre “Triunghiul vietii”, editat de Larry Linn. Numele meu este Doug Copp. Sunt seful Salvarii si Managerul pentru dezastre al Echipei Americane Internationale de Salvare (ARTI), cea mai experimentata echipa de salvare. Informatiile din acest articol vor salva vieti in caz de cutremur. M-am tarat in interiorul a 875 de cladiri prabusite, am lucrat cu echipe de salvare din 60 de tari, am fondat echipe de salvare in mai multe tari si sunt membru a mai multe echipe de salvare din diferite tari. Am fost Expertul Natiunilor Unite in Micsorarea Dezastrelor (UNX051-UNIENET) timp de doi ani. Am lucrat la fiecare dezastru major din lume din 1985, exceptand dezastrele simultane. In 1996 am facut un film care a demonstrat metodologia mea de supravietuire ca fiind corecta. Guvernul Federal Turc, orasul Istambul, “Universitatea din Istambul”, Case Productions si ARTI, au cooperat pentru a filma acest test stiintific. Am prabusit o scoala si o casa cu 20 de manechini inauntru. Zece manechini s-au “aplecat si acoperit” si 10 manechini i-am folosit in metoda de supravietuire “triunghiul vietii”. Dupa ce cutremurul simulat a avut loc, am intrat printre daramaturi si am intrat in cladire pentru a filma si a documenta rezultatele. Filmul, in care am practicat tehnicile mele de supravietuire sub conditii direct observabile si stiintifice, relevante pentru prabusirea de cladiri, au aratat ca ar fi fost 0% supravietuitori pentru metodele cu “aplecat si ascuns”. Ar fi fost mai probabil 100% supravietuire pentru oamenii care ar fi folosit metoda mea, “triunghiul vietii”. Acest film a fost vazut de milioane de telespectatori la televiziunea din Turcia si restul Europei si a fost vazut in USA, Canada si America Latina, pe programul TV RealTV. Prima cladire in care am intrat, a fost o scoala in Mexico City, in timpul cutremurului din 1985. Toti copii erau sub bancile lor. Fiecare copil a fost zdrobit pana la grosimea oaselor lor. Ar fi putut supravietui daca s-ar fi intins jos, langa bancile lor, pe culoarele dintre banci. A fost obscene, nenecesar si m-am intrebat de ce copiii nu erau pe culoarele dintre banci. Nu am stiut atunci ca acelor copiii l-i s-a spus sa se ascunda sub ceva. Stabilit dinainte, cand cladirile s-au prabusit, greutatea tavanelor care au cazut pe obiectele de mobilier, le-au zdrobit pe acestea din urma, lasand un spatiu sau vid langa ele. Acest spatiu este ceea ce eu numesc “triunghiul vietii”. Cu cat obiectul e mai mare, cu atat e mai puternic si se va compacta mai putin. Cu cat obiectul se va compacta mai putin, cu atat va fi mai mare vidul(golul) si cu atat mai mare probabilitatea ca persoana care foloseste acest gol pentru siguranta nu va fi ranita. Data viitoare cand priviti cladiri prabusite, numarati “triunghiurile” pe care le vedeti formate. Sunt peste tot. Este cea mai comuna forma pe care o vei vedea intr-o cladire prabusita. Sunt peste tot. Am antrenat Departamentul de Pompieri din Trujillo (populatia de 750.000) cum sa supravietuiasca, sa aiba grija de familiile lor si sa-i salveze pe altii in caz de cutremur. Seful salvarii din Dpartamentul de Popieri din Trujillo este profesor la Universitatea Trujillo. M-a insotit peste tot. Si-a dat declaratia personala: “Numele meu este Roberto Rosales. Sunt seful salvarii din Trujillo. Cand aveam 11 ani, am fost prins inauntrul unei cladiri prabusite. Aceasta situatie a aparut in timpul cutremurului din 1972, care a omorat 70.000 de oameni. Am supravietuit in “triunghiul vietii”, care a existat langa motocicleta fratelui meu. Prietenii mei, care au nimerit sub pat si sub mese, au fost zdrobiti si omorati. (da mai multe detalii, nume, adrese, etc.). Sunt exemplul viu al “tiunghiului vietii”. Prietenii mei sunt exemplul “aplecat si acoperit”. DOUGG COPP sfatuieste: 1) Oricine care pur si simplu “se apleaca si se acopera” cand cladirile se prabusesc, este zdrobit si ucis. De fiecare data, fara exceptie. Oamenii care se pun sub obiecte, ca birouri sau masini, sunt intotdeauna zdrobiti. 2) Cainii, pisicile si copii mici sunt uneori in mod natural ghemuiti in pozitia fetala. Si tu ar trebui sa faci la fel in caz de cutremur. Este un instinct de supravietuire natural. Poti supravietui intr-un mic gol. Du-te langa un obiect, langa o canapea, langa un obiect mare si voluminos, care se va comprima intr-o oarecare masura, dar care va lasa un gol langa el. 3) Cladirile din lemn sunt cele mai sigure cladiri intimpul unui cutremur. Motivul este simplu: lemnul este flexibil si se misca cu forta cutremurului. Daca acea cladire din lemn se prabuseste, sunt create mari goluri de supravietuire. De asemenea, cladirile din lemn au mai putina greutate concentrata care se poate prabusi. Cladirile din caramizi se vor sparge in caramizi individuale. Caramizile vor cauza multe rani, dar mai putine trupuri zdrobite decat lespezile din beton. 4) Daca esti in pat, pe timp de noapte si apare un cutremur, pur si simplu rostogoleste-te jos din pat. Un vid de siguranta va exista in jurul patului. Hotelurile pot obtine o rata mai mare de supravietuire in cutremure, daca pun un semn pe spatele usii fiecarei camere, spunandu-le ocupantilor sa se intinda pe podea, langa baza patului, in timpul unui cutremur. 5) Daca apare un cutremur in timp ce te uiti la televizor si nu poti scapa usor iesind pe geam sau pe usa, atunci intinde-te jos si gheia o pauzaste-te in pozitie fetala, langa canapea sau un obiect mare. 6) Toti care se pun sub usa de la o intrare cand cladirea se darama sunt omorati. Daca stai sub o usa de la o intrare si tocul usii cade inainte sau inapoi, vei fi zdrobit de tavanul de deasupra. Daca tocul cade in parti, vei fi taiat in doua de intrarea usii. In oricare din cazuri vei fi omorat. 7) Niciodata sa nu mergi la scari. Scarile au un moment de frecventa diferit (se leagana separat de partea principala a cladirii). Scarile si restul cladirii se lovesc reciproc in continuu, pana cand are loc prabusirea scarilor. Oamenii care se duc pe scari inainte sa se prabuseasca, sunt ciopartiti de treptele scarii. Sunt mutilati oribil. Chiar daca imobilul nu se prabuseste, nu mergeti pe scari. Scarile sunt cea mai de asteptat parte a cladirii de a fi avariate. Chiar daca scarile nu sunt prabusite de cutremur, s-ar putea prabusi mai tarziu, cand ar putea fi aglomerate cu oameni. Ar trebui intotdeauna sa fie verificate chiar daca restul cladirii nu este avariat. 8) Mergeti langa zidul exterior al cladirilor sau in afara lor daca este posibil - este mult mai bine sa fi langa exteriorul unei cladiri decat in interior. Cu cat esti mai in interior fata de perimetrul exterior al cladirii, cu atat este mai mare probabilitatea ca drumul tau de scapare sa fie blocat. 9) Oamenii din interiorul vehiculelor sunt zdrobiti cand soseaua de deasupra cade intr-un cutremur si le zdrobeste vehiculele; ceea ce s-a intamplat cu lespezile dintre puntile de trecere ale Autostrazii Nimitz. Victimele cutremurului din San Francisco au stat in interiorul vehiculelor. Au fost toti omorati. Ar fi putut cu usurinta sa supravietuiasca iesind afara si intinzandu-se langa vehiculele lor, spune autorul. Toate masinile zdrobite au avut goluri de aproximativ 1,5 m langa ele, cu exceptia masinilor care au avut coloane cazute direct peste ele. 10) Am descoperit, in timp ce ma taram inauntrul unei institutii ziaristice si al altor institutii cu multa hartie, ca hartia nu se taseaza. Se gasesc goluri mari in jurul teancurilor de hartie."" Si,mai apoi,ca sa ne incepem bine ziua,lucizi in suflet si in gand,va trimit si un editorial de Andrei Plesu,care de data asta este fara comentarii... Despre frumusetea pierduta a vietii - Editorial de Andrei Plesu ATÂT DE ADEVARAT! Daca ma gândesc bine, reprosul esential pe care îl am de facut tarii si vremurilor este ca ma împiedica sa ma bucur de frumusetea vietii. Din când în când, îmi dau seama ca traiesc într-o lume fara cer, fara copaci si gradini, fara extaze bucolice, fara ape, pajisti si nori. Am uitat misterul adânc al noptii, radicalitatea amiezii, racorile cosmice ale amurgului. Nu mai vad pasarile, nu mai adulmec mirosul prafos si umed al furtunii, nu mai percep, asfixiat de emotie, miracolul ploii si al stelelor. Nu mai privesc în sus, nu mai am organ pentru parfumuri si adieri. Fosnetul frunzelor uscate, transluciditatea nocturna a lacurilor, sunetul indescifrabil al serii, iarba, padurea, vitele, orizontul tulbure al câmpiei, colina cordiala si muntele ascetic nu mai fac de mult parte din peisajul meu cotidian, din echilibrul igienic al vietii mele launtrice. Nu mai am timp pentru prietenie, pentru taclaua voioasa, pentru cheful asezat. Sunt ocupat. Sunt grabit. Sunt iritat, hartuit, coplesit de lehamite. Am o existenta de ghiseu: mi se cer servicii, mi se fac comenzi, mi se solicita interventii, sfaturi si complicitati. Am devenit mizantrop. Doua treimi din metabolismul meu mental se epuizeaza în nervi de conjunctura, agenda mea zilnica e un inventar de urgente minore. Gândesc pe sponci, stimulat de provocari meschine. Îmi încep ziua apoplectic, înjurând "situatiunea": gropile din drum, moravurile soferilor autohtoni, caldura (sau frigul), praful (sau noroiul), morala politicienilor, gramatica gazetarilor, modele ideologice, cacofoniile noii arhitecturi, demagogia, coruptia, bezmeticia tranzitiei. Abia daca mai înregistrez desenul ametitor al câte unei siluete feminine, inocenta vreunui surâs, farmecul tacut al câte unui colt de strada. Am ajuns sa ma comport ca si cum Hrebenciuc si Cozmanca, Sechelariu si Vanghelie, Ciorbea si Mihaela Tatu, Andreea Marin si Adrian Nastase, Constantinescu si Agathon, Talpes si Garcea ar exista cu adevarat. Colectionez antipatii si prilejuri de insatisfactie. Scriu despre mizerii si maruntisuri. Bomban toata ziua, mi-am pierdut încrederea în virtutile natiei si soarta tarii, în rostul lumii. Am un portret tot mai greu digerabil. Patriotii de parada m-au trecut la tradatori, neoliberalii la conservatori, postmodernistii la elitisti. Batrânilor le apar frivol, tinerilor - reactionar. Una peste alta, mi-am pierdut buna dispozitie, elanul, jubilatia. Nu mai am ragazuri fertile, reverii, autenticitati. Ma misc, de dimineata pana seara, într-un univers artificial, agitat, infectat de trivialitate. Apetitul vital a devenit anemic, placerea de a fi si-a pierdut amplitudinea si suculenta. Respir crispat si pripit, ca într-o etuva. Când cineva trece printr-o asemenea criza de vina e, în primul rând, umoarea proprie. Te poti acuza ca ai consimtit în prea mare masura imediatului, ca nu stii sa-ti dozezi timpul si afectele, ca nu mai deosebesti între esential si accesoriu, ca, în sfârsit, ai scos din calculul zilnic valorile zenitale. Dar nu se poate trece cu vederea nici ambianta toxica a momentului si a veacului. Suntem napaditi de probleme secunde. Avem preocupari de mâna a doua, avem conducatori de mâna a doua, traim sub presiunea multipla a necesitatii. Ni se ofera texte mediocre, show-uri de prost-gust, conditii de viata umilitoare. Am ajuns sa nu mai avem simturi, idei, imaginatie. Ne-am urâtit, ne-am înstrainat cu totul de simplitatea polifonica a lumii, de pasiunea vietii depline. Nu mai avem puterea de a admira si de a lauda, cu o genuina evlavie, splendoarea Creatiei, vazduhul, marile, pamântul si oamenii. Suntem turmentati si sumbri. Abia daca ne mai putem suporta. Exista, pentru acest derapaj primejdios, o terapie plauzibila? Da, cu conditia sa ne dam seama de gravitatea primejdiei. Cu conditia sa impunem atentiei noastre zilnice alte prioritati si alte orizonturi. Si dupa pauza de cafea,dupa ce ati citit toate cele,va urez o zi luminoasa si mult mai "altfel" [pup] http://community.webshots.com/user/adlemi105 Adlemi si [copil]Andrei(24.02.2004)

[buli]

uuuufffff Matei e plin de bubite pe tot corpul ....[bang][bang][bang] ieri i-am dat creier si acum mi-a adus aminte Ovidiu ca i-am dat si struguri. strugurii fara seminte si coaja pediatra nu-i acasa ... ce ma fac? Elena, Erica e ok? Anca si [copil] Matei (1 ianuarie 2004) http://community.webshots.com/user/ancutza124

[Roxana_G]

[s] Ioana Miruna [s] Anca, eu i-am dat Alexandrei struguri albi de peste o luna (fara coaja si fara samburi) si nu a avut probleme. Poate la voi erau strugurii tratati! Imelda, tare frumos editorialul lui Plesu. Cred ca il voi imprima si il voi citi in fiecare dimineata. Legat de "triunghiul vietii", primisem pe mail si replica Crucei Rosii din US. Nimeni nu contesa teoria, insa ei pledau in continuare ptr teoria "apleaca si acopera" pe motiv ca in State cladirile nu se darama ci mai degraba cad obiecte sau tencuiala. Se pare ca studiul lui Doug Copp a fost facut in Turcia in urma cutremurului, insa evident isi gaseste mai degraba aplicabilitatea la noi. Revenind la lucruri mai placute, avem copii tare frumosi, sa vedem cum facem sa se mai si intalneasca! [:D] Apropos de intalneala, fetelor, uite ce vreme urata? Ce facem? Nu ne mai vedem pana la primavara? Elena, atunci inseamna ca Erica sta in fundulet. De ce zici ca nu sta? Nici Alex nu se ridica de pe spate. Ci se intoarce pe burta si apoi se aseaza. Nu e nimic anormal. Uite, fa un test pe tine. Aseaza-te pe jos intinsa, cu picioarele intinse, si incearca sa te ridici in fund eventual sprijinindu-te cu o mana in podea. Poti? Daca da, inseamna ca ai abdominali seriosi, nu ca ai mei. Sincer eu de abia reusesc, chiar si din pat ma ridic intr-o parte. Asa ca ar fi ciudat sa ii pretind ei sa faca "abdomene" perfecte. Pupici. Weekend placut. Rox si Alexandra Maria [copil] (10.02.2004)

[buli]

cred ca pina la urma e de la creier. pina la urma am gasit doctora care mi-a zis sa-i dau Ca gluconic, peritol si sa bea multe lichide. strugurii nu erau stropiti pentru ca sint de la parintii mei si ei stiu ce au pus pe ei Doamne ajuta sa fie bine Anca si [copil] Matei (1 ianuarie 2004) http://community.webshots.com/user/ancutza124