rabdarea...cea de toate zilele

[mamica dulce]

..parca se duce pe apa sambetei cateodata.Eu cred despre mine ca sunt o mama buna,un monument de rabdare,nu ma cert cu puiul meu,nu tip la el..dar uite ca sunt si zile,foarte rar ce.i drept cand efectiv ma scoate din sarite,cand n-am rabdare de nimic.Si evident ca in zile din astea e atat de miorlait si de mofturos,i se pune pata pe niste chestii imposibile si urla de draci pana ma isterizez nu alta.Ajung sa ma uit la ceas din 5 in 5 minute,sa vad daca nu se face ora de somn,eu care nu suport sa.l aud plangand ,in zile din astea parca nu ma impresioneaza si desi imi vine sa ma dau cu capul de toti peretii de remuscari,ma uit la el cat e de dragut,vreau sa.l iau in brate sa.mi cer iertare ca sunt o denaturata..atunci imi baga un cap in gura si o luam de la capat cu nervii Acum,daca ma loveste il musc de mana,nu tare ,dar suficient cat sa ia aminte si sa nu mai faca si va rog sa ma credeti e singura metoda care da rezultate.Azi l-am si pocnit.Pana acum vreo luna cand nu mai voia sa manance imi dadea direct in gura imbucatura sau in palma,de atunci insa scuipa pe jos si i.am spus de mii de ori si i-am aratat cum sa faca,degeaba,o face doar in ciuda mea,apoi joaca pe mancare.Eu am gresie alba pe jos si va rog sa ma credeti este un cosmar,la 24 de ore e plin de noroi,de mancare intarita,am bataturi in genunchi de la spalat pe jos si barbatu-meu nu concepe sa cumpere covor in conditiile in care Marc scuipa in halul asta.Azi,dupa ce a scuipat de 20 de ori mi-a pornit mana spre gura lui inainte sa gandesc ce fac.n-a plans deloc ,stie ca a gresit.Asta ma face sa ma simt si mai mizerabil,l-am lasat in pace si m-am dus sa fumez doua tigari,am vorbit cu ai mei,,apoi ma pun sa spal pe jos ,ca de ieri dimineata e ca la porci efectiv.I s-a pus pata sa verse apa,desi am spalat de zeci de ori cu el..dupa ce i-am spus de 15 ori ca nu e voie si de ce l-am dus in camera lui,a iesit de cateva ori,apoi l-am incuiat efectiv ca turbam si l-am lasat 10 minute sa dea cu picioarele in usa urland. Acum l-am dus de 6 ori la culcare si a sarit din pat,dupa 10 incep sa urlu.De azi dimineata de la 9 suntem in razboi psihologic,nu vrea sa faca nimic din ritualurile zilnice,ce.am scris mai sus sunt mici nimicuri fata de stresul continuu...care probabil e numai in capul meu..ca sunt eu inconstienta in zile de felul asta.Realizez ca gresesc,in doua ore imi trec pandaliile si revenim la armonia dinainte,eu plina de remuscari si intrebari legate de sanatatea mea mintala si de calitatile mele de mama. fazele astea sunt minore,in mod normal rad de ele,nu ma deranjeaza nici cat un fir de pai,dar in zile din astea explodez efectiv,mai ales ca nici afara nu-mi permite vremea sa.l duc. Va rog,spuneti.mi,voi aveti zile din astea negre cand nu aveti rabdare deloc cu proprii copii? o iau razna? http://www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=mamica%20dulce poze noi cu puisorul(1 an si 7 luni) http://f2.pg.photos.yahoo.com/ph/anca20_ro/album?.dir=/5ee0

[madalina horsa]

Draga mea stai linistita, toti avem zile mai bune si mai rele, si ca mama de copil de un an jumate eu zic ca e normal sa te mai lase puterile. E un cerc vicios aici, cred ca sti si tu, cu cat esti tu mai nervoasa e si el mai nervos si tot asa...ei au si perioade de astea, apoi le trece de la sine, ce-i drept tu trebuie sa fi aia care sa treci peste. Incearca sa-i dai de mancare numai cand ii e foame, MAria facea crize daca o puneam la masa la ora 12 dar la 12 si 10 cerea singura...copii cu personalitate, ce vrei. Si curatenie luna cu copil asa mic nu e bine sa-ti doresti sa ai ca uite ce patzesti..la noi si acum uneori e ca dupa razboi ...cand ne linistim ne apuam amandoua de facut curat si gata. Sa-ti fie bine! Madalina

[gianina-alina]

bine ai venit in clubul meu!!!! sint si la mine zile din asteaaaaaaaaa cind ma apuca toti dracii pe diverse chestii(nu ca n-ar fi ele obiective dar...)si apoi tot ce in alte zile e ok atunci le vad ENORMITATI!ma scoat din minti lucruri care in mod normal ma distreaza,imi vine sa-mi dau cu capul de pereti la faze de-a dreptul...ilare. dar ...pe moment ... duminica dimineata(asta ca sa-ti dau un exemplu)am pocnit-o pe Andreea ca ma exaspera cu "cind plecam la teatru"asta dupa ce de nu stiu cite ori i-am explicat ca plecam dupa ce mincam si ne imbracam!!!!si ea nu:"cind plecam,cind plecam?" pina cind nervii mei au facut zbang!si mina a plecat singura spre dosul ei....si ce zici?sa plinga?noooooooo!s-a dus tinta la sertarul de linguri si mia adus lingura de lemn(avem noi o vesnica amenintare cind isi mai suge degetul....dar pe care nu am puso niciodata in practica) clar ca am luato razna si am inceput sa ridic vocea si sa ma isterizez! si exemple din astea.......cu duiumul. cred ca-i inevitabila starea asta in unele zile!daca ai face si altceva(am citit la alt subiect ce 'program' ai)daca ar fi prin preajma altii pe care sa te 'descarci' pot sa te asigur insa ca ei uitaaaaaaa asa de repede! ca si o concluzie:nu esti doar tu in situatii din astea!capul sus si incearca sa fie cit mai rare!!!! va pupacim cu drag, Andreea si eu

---

http://community.webshots.com/user/gianinaalina

[ingridnen]

Draga mamica dulce, unul din motivele pentru care m-am intors mai devreme la servici a fost ca nu mai aveam rabdare cu puiul, ma scotea din minti efectiv, parca imi facea numai in ciuda... Toate zilele erau la fel, si sambata si duminica si ziua mea si Craciunul...acelasi program, cu nervii de rigoare. Uneori este mai bine sa te detasezi, macar cateva ore pe zi, alta rabdare ai cand nu il "suporti" toata ziua... Numai ca eu nu aveam cui lasa copilul (nu am parinti, socri etc. care sa ma ajute) ca sa ma mai eliberez si eu putin. Te inteleg foarte bine, tot ce putem spera este sa treaca si aceasta perioada... si sa supravietuim !! Ingrid mama lui Cristi (1 an si 8 luni)

[mamica dulce]

fetele,m-ati linistit putin,mam relaxat si eu...chit ca am dus copilul la somn de inca 20 de ori de cand am postat mai inainte...si cu lapte ,si cu suc,si cu urlete si cu vorba buna,si cu o palma la fund,si cu pupaturi ...acum sta pe canapea in spatele meu,bucuros nevoie mare ca nu-i in pat[bang]Asta e iar cerc vicios,ca oricum adoarme pe la 2..si apoi ma prinde miezul noptii fugarindu.l prin casa.Daca nu-l mai culc deloc,pe la 6 e rupt de somn si de nervi,ca nici nu adoarme si o luam de la capat. Ieri a implinit 1 an si 11 luni si are asa un caracter,o personalitate in fundul lui ca stie exact ce vrea si nu se da in laturi de la nimic sa obtina ce vrea.Si cand vrea mai ales ce n-are voie... http://www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=mamica%20dulce poze noi cu puisorul(1 an si 7 luni) http://f2.pg.photos.yahoo.com/ph/anca20_ro/album?.dir=/5ee0

[carmelica]

Draga mamica dulce, Bine ar fi daca ai putea sa-l lasi cateva ore, din cand in cand, si cu altcineva, de exemplu la gradinita, sau la o prietena care are copii, sau cu o bunica (daca se poate). O sa vezi ce bine o sa-ti faca sa te "relaxezi" un pic si cata rabdare o sa ai apoi sa-i suporti toanele puisorului. Si pe mine ma apuca nervii cateodata cand puiuta mea incepe sa planga din senin (eu cred ca de oboseala) si ma trezesc in mijlocul strazii cu ea ca nu vrea nici in brate, nici in carut, nici pe jos. Si mi se pare ca toata lumea se uita la noi si ma considera o mama "nu stiu cum". O las sa planga, pe mine ma trec transpiratiile, cateodata mai tip, dar destul de rar ca mi-e rusine. Acum am observat ca daca am cu mine un biscuite cu ciocolata sau o bucatica de ciocolata se calmeaza. Eu o duc dimineata la gradinita si asa reusesc sa-mi fac treburile prin casa si apoi pot sa stau cu ea sa-i fac mofturile. Mult curaj si sanatate, Carmelica si puiuta

[ariadne]

din experienta[:)] am ajuns la concluzia ca starea noastra psihica o influenteaza pe cea a copiilor, suntem nervosi si isterici, sunt si ei la fel. asa ca, atunci cand ajungem la limite periculoase las totul balta si iesim afara, egal ce facem, ne plimbam pe strazi, sau mergem in parc , sau in oras, ne calmam amandoua si totul reintra in normal. ari&celine

[anja]

Draga mea mamica dulce, Am citit si ras-citit cele 2 subiecte ale tale de aici. De obicei ma multumesc numai sa citesc, si nu prea imi place sa dau sfaturi. Insa citind mi-am reamintit si alte subiecte mai vechi ale tale, legate de casnicia ta, de relatia lui Marc cu tatal lui, si am realizat ca toate postarile au legatura intre ele. Eu cred ca esti pur si simplu obosita de a fi mama, prea tanara pentru un copil (care se imbolnaveste din cand in cand), cu un sot care nu te ajuta, aflata intr-o tara straina, fara prieteni de aceeasi varsta, fara sa dispui de o situatie materiala prea buna (imi amintesc ca scriai ca nu ai avut nici bani sa iei un taxi pana la spital), prea singura. Pur si simplu esti doborata. Problemele pe care le ridici, daca petreci sau nu prea mult timp cu copilul, daca e normal sa te scoata din fire un pusti de 1 an, si sa il mai si atingi (chiar daca acum a fost prima data), nu ascund decat o mare instabilitate emotionala. Inteleg ca va este greu material, si nu puteti sa il dati pe Marc la gradinita, dar sincer cred ca daca ai incepe sa iti acorzi ceva timp numai tie (sa faci un curs, sa cauti un job), si daca ai avea o discutie foarte serioasa cu sotul, poate ca ai redeveni mama zambitoare si calma, sigura pe ea care stie sa-l faca pe copil ascultator si calm fara tipete si nervi. Iti doresc sa iti recapeti increderea in tine, iar Marc sa fie mereu cuminte si vesel! Anja

[AlbaIulia]

Mamica Dulce, Stai linistita ca nu esti singura in aceasta situatie. Toate mamicile trecem mai mult sau mai putin prin asa ceva. La unii nu se observa pentru ca au ajtor sau din partea familiei, sau femeie la curatenie, etc. Tie iti este greu pentru ca esti singura si intr-adevar este foarte greu sa fi singur cu un coil mic toata ziua si sa nu ai mare ajutor din partea sotului. Si eu sint exact in situatia ta si iti spun ce nu as da sa am pe cineva sa stea cu cea mica macar doua ore pe weekend sa pot face treaba linistita. Pacat ca nu stam mai aproape. Tu esti o persoana sensibila, o mama foarte buna pentru care copilul este totul. Cine nu ar ajunge cu rabdarea la capat cu un asa copilutz nazdravan? Eu iti spun sincer, pe fetita mea de doi ani jumate o mai culc in patutz cu gratii ptr. ca mi-e frica de sculatul la fiecare minut si venit la mine. Asa macar stie ca trebuie sa stea acolo. Marc intelege foarte bine ca nu e voie sa arunce mancare pe jos. Am vazut o emisiune extraordinar de iteresanta la televizor aici realizata de un psiholog celebru de copii. Atunci cand copiii aruncau cu mancare pe jos le era luata mancarea din fata si pusi in Time-Out (fie in camera lor sau intr-un loc special) unde chiar daca nu stateau mult intelegeau ca sint pedepsiti. Daca faceau minuni prin casa (aruncau cu jucarii, scoteau pamantul de la flori, etc) erau pusi in Time-out in scaunul de mancat si tinuti acolo cateva minute. Eu personal cred ca prea mult negociezi cu Marc in situatii de criza, nu astepta sa arunce de 20 ori mancarea, cand incepe prima data opreste-l. Nu-l musca de mana, da-l jos arata-i ca esti suparata si aplica pedeapsa. Si eu curatam gresia de 4 ori/zi si am o gresie poroasa si cumva in relief care tinea de minune mancarea si petele pe ea. Cea mica a mea se amuza sa-si puna mancare in urechi dar a incetat chiar daca in acel moment imi venea sa-mi iau lumea-n cap. Nu te mai enerva in fata celui mic, ei ne incearca in acest mod si devin si mai agresivi vazandu-ne ca tipam. Sa stii ca iti vorbeste tot o mamica fara ajutor din partea sotului si stiu ca si acest factor contribuie la starea de nervi. Descarca-ti off-ul pe forum, de aceea sintem noi aici, cu Marc poarta-te ca si cu seful (sau cum sa spun, nu te descarca in fata lui, pedepseste-l calm). Si nu uita, mai sintem si altele in aceeasi situatie si deci alaturi de tine. Pupici, or sa vina zile si mai bune AlbaIulia http://community.webshots.com/user/albaiulia101

[Marina]

draga mamica dulce, cu tot respectul si convinsa ca esti o mama extraordinara eu una am senzatia ca undeva gresesti. Te-am mai auzit plangandu-te de pui si de nazdravaniile lui si cred ca ar tb sa-i fixezi o limita peste care sa nu treci nici ti nici el. Si daca el incalca limita in nici un caz nu tb sa-l incurajezi prin mangaieri sau pupaturi si regrete. Fie-mea e de aceiasi varsta si ma uit la ea crucindu-ma ce e in capul ei. Dar cand ne certam ne certam pana vine ea la mine chit ca mi se rupe sufletul. Dai exemplu cu apa de pe jos...de ce ii lasi apa pe mana si ii dai posibilitatea sa faca asa ceva? Daca ii e sete bea daca nu gata ca nu e caz de distractie. Nu stiu daca ai priceput ce vreau sa spun...sa fii mai ferma cu el si sa-ti impui tu punctul de vedere nu el...si asta nu inseamna ca nu-l iubesti la fel de mult Marina