SF. ANTON -OCROTITORUL COPIILOR

[esty]

El,ISUS, este Ocrotitorul copiilor. Intotdeauna El priveste cu dragoste la copii si-i dã ca exemplu pentru credintã - în simplitatea lor si în curãtia lor sufleteascã. Lãsati copilasii sã vinã la Mine si nu-i opriti, cãci Impãrãtia lui Dumnezeu este a celor ca ei. Adevãrat vã spun cã oricine nu va primi Impãrãtia lui Dumnezeu ca un copilas, cu nici un chip nu va intra în ea! Apoi i-a luat în brate si i-a biecuvântat, punându-si mâinile peste ei. - Marcu 10:14-16 Dacã vrea cineva sã fie cel dintâi, trebuie sã fie cel mai de pe urmã dintre toti si slujitorul tuturor! Si a luat un copilas, si l-a asezat în mijlocul lor; apoi l-a luat în brate si le-a zis: Oricine primeste pe unul din acesti copilasi, în Numele Meu, Mã primeste pe Mine; si oricine Mã primeste pe Mine, nu Mã primeste pe Mine ci pe Cel ce M-a trimis pe Mine. - Marcu 9:35-37 timmmy

[Jocelyn]

quote:

---

Originally posted by casandra
Draga Jocelyn, in Apocalisa cap 20, in urmatorul rand dupa cel citat de mine scrie ca este vorba despre cea dintai inviere, nu de a doua: ------- 5. Iar ceilalti morti nu inviaza pana ce nu se vor sfarsi miile de ani. Aceasta este invierea cea dintai. ----------

---

Pai da, cei care nu au murit in Hristos (in afara de cei care l-au strapuns si vor fi inviati special ca sa vada venirea Lui si apoi vor muri din nou) nu vor invia la prima inviere. Doar cei care au murit in Hristos si vor merge la cer (exceptie cei care l-au strapuns) vor fi inviati la a prima inviere. Deci nu ne contrazicem aici.

---

If you don't stand for something, you'll fall for anything.

[spic de grau]

M-ati pierdut pe drum. 2 invieri? unde sa citesc? [cit]Lumy- mamica lui [bibe][url="http://www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=spic%20de%20grau"]David Andréi[/url][bonjovi] (11 Martie 2004)

---

Poti da fara iubire, dar nu poti iubi fara daruire.

[url="http://www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=34758"]Povestea nasterii lui David[/url]

[Jocelyn]

O inviere va fi la a doua revenire a lui Isus Cristos, a celor care au adormit in el (1 Tesaloniceni 4,16) si a doua inviere a celor pacatosi, inviere ce va avea loc la 1.000 de ani dupa cea dintai (Apocalipsa 20:4,5.13). Cei dintai vor invia pentru viata vesnica, iar ceilalti pentru pedeapsa finala. Daca citesti textele te lamuresti [flo]

---

If you don't stand for something, you'll fall for anything.

[chivutamonica]

Viaþa Sfîntului Anton de Padova Luminiþa Manole Dintre toþi sfinþii creºtini ai occidentului, Sfîntul Anton este invocat cel mai adesea, atît în cazuri disperate de boalã sau chiar de deces, cît ºi în situaþii copilãreºti, de genul ”Sfinte Antoane, ajutã-mã sã-mi gãsesc maºina furatã” . El ajutã în orice situaþie, dacã cererea este legitimã. A fãcut atîtea minuni, atît în timpul vieþii, cît ºi dupã moarte, încît ar trebui sã se numeascã „Sfîntul Minunilor”. A înviat atîþia morþi, încît, dacã e sã glumim, era cam greu sã mori în vremea aceea, cã te învia Sfîntul Anton. Oricine îi cere ajutorul cu o inimã curatã, este ajutat de el. Aceste minuni, care se manifestã prompt dupã invocarea sincerã a ajutorului Sfîntului Anton, au trezit credinþa în foarte mulþi oameni ºi a ajuns sã fie venerat ºi invocat chiar ºi în þãri în care creºtinismul nu a ajuns sã se impunã ca religie. Fiinþa sa este foarte complexã. Reuneºte foarte multe contrarii într-un mod extrem de firesc. Este un sfînt vesel, plin de umor. Avea o inteligenþã sclipitoare ºi cunoºtea atît de bine scripturile, încît se ºi glumea pe tema aceasta. Se spunea cã dacã s-ar pierde toate scrierile creºtine, n-ar fi o pierdere ireversibilã, cãci Sfîntul Anton le-ar reconstitui din memorie. Cu toate acestea, este de o modestie ºi de o smerenie impresionante. Vorbea fiecãruia pe înþelesul sãu. Cînd se adresa erudiþilor, îºi folosea cu bucurie ºi impetuozitate cunoºtinþele ºi prin argumentele cele mai potrivite îi aducea pe calea credinþei. Dacã vorbea þãranilor, folosea limbajul lor, ca ºi cum ar fi uitat subit cuvintele sau ideile pe care ei nu le-ar fi putut înþelege, deci nu le-ar fi folosit la nimic. Chiar spunea despre acest mod de a vorbi oamenilor: “Credinþa popoarelor nu se dobîndeºte prin discursuri pline de înþelepciune, ci prin har... O, rodnicã smerenie! Cei care nu au prins nimic pînã acum, sã se încreadã în cuvîntul lui Cristos ºi vor aduna mulþime de peºti încît mai-mai sã li se rupã mreaja... Ori de cîte ori am vrut s-o arunc eu însumi, sau sã pãstrez pentru mine ce e cu drept al Tãu, Doamne, pe mine m-am vestit ºi nu pe Tine, cuvintele mele, nu ale Tale. De aceea n-am prins nimic. Sau dacã am prins ceva, nu erau peºti, ci broaºte gata sã sporovãiascã spre lauda mea; cu alte cuvinte, nu am prins nimic! Iar sã-þi speli ºi sã-þi strîngi nãvodul, înseamnã sã laºi deoparte pentru scurt timp propovãduirea credinþei pentru a practica ceea ce le-ai predicat celorlalþi”. Acest mod tranºant ºi pur de a propovãdui, i-a adus caracteristici suprafireºti ale vocii. Chiar dacã vorbea unei mulþimi foarte mari de oameni, fiecare îl auzea ca ºi cînd ar fi fost la doi paºi de el. Odatã, o femeie nu a fost lãsatã de soþul ei sã meargã sã-l audã pe sfînt vorbind. S-a urcat în pod ºi a auzit toatã predica, cuvînt cu cuvînt, ca ºi cum nu ar fi despãrþit-o cîþiva kilometri de mulþime. În plus, a auzit ºi soþul ei ºi dupã aceea au fost vãzuþi amîndoi asistînd la toate predicile pe care Sfîntul Anton le-a þinut acolo. Dupã moartea sa, pentru cã a vorbit toatã viaþa dupã voia lui Dumnezeu, limba sa nu a putrezit, ºi este ºi astãzi, expusã într-o raclã, roºie ºi umedã, de parcã ar fi gata-gata sã vorbeascã. Dar sã vedem cum a început totul... Cel ce va fi mai tîrziu Sfîntul Anton s-a nãscut pe data de 15 august 1195, chiar de sãrbãtoarea Adormirii Maicii Domnului. Nu întîmplãtor, cãci a iubit-o pe Sfînta Maria toatã viaþa. La botez, a primit numele de Fernando. Copilãria îi este fericitã, în mijlocul unei familii cu o viaþã autentic creºtinã. Din fragedã copilãrie sufletul lui Fernando se deschide la ºoaptele harului ºi o evlavie tot mai puternicã se face simþitã. Pentru un copil aºa de mic, era de o intensitate foarte neobiºnuitã. Se spune cã la vîrsta de cinci ani, Fernando promite vot de castitate pentru toatã viaþa, în cinstea Fecioarei Maria. Minunile s-au manifestat la el încã de cînd era mic. Fernando iubea foarte mult natura, pãsãrile, florile, animalele. Odatã, tatãl sãu l-a pus sã pãzeascã semãnãturile de pãsãrile care mîncau seminþele aruncate, primejduind producerea recoltei. Dar Fernando vroia sã meargã la capela din apropiere. Ca sã împace chemarea inimii cu ascultarea datoratã tatãlui, a gãsit o soluþie la care un adult nu s-ar fi gîndit. Le-a spus, pur ºi simplu, adevãrul micilor vieþuitoare: ”Veniþi, dragi pãsãrele, sã vã închid în hambar pînã merg eu la bisericã. Dupã ce mã întorc, vã dau drumul!” . Culmea este cã pãsãrelele l-au ascultat ºi au intrat singure în hambar, aºteptînd apoi cuminþi eliberarea promisã. Mila faþã de cei sãraci era una dintre însuºirile cele mai alese ale micului Fernando. Nici un cerºetor nu pleca fãrã sã primeascã din mîinile copilului pomana pregãtitã în acest scop, oferitã întotdeauna cu bunãtate ºi dragoste. Într-o zi bãtu la poarta casei un sãrac. Fernando fugi sã vadã cine este. În faþa porþii stãtea un copilaº desculþ, dar de o drãgãlãºenie rãpitoare, cu un sac în spate. - Ce ai vrea sã-þi dau? întrebã Fernando cu blîndeþea obiºnuitã. Bãieþelul puse sacul jos ºi-l deschise, zicînd: - Priveºte aici! Uite ce vreau! Fernando privi în sac ºi vãzu o mulþime de inimi roºii, care pãreau vii; pîlpîiau ºi scînteiau ca rubinul. Copilul rãmase uimit, nedumerit... - Iatã ce vreau eu, sã-mi dai inima ta! zise cerºetorul. - Dar tu cine eºti? - Eu sînt un cerºetor de inimi! rãspunse acesta, apoi dispãru. Fernando rãmase cu sufletul plin de o bucurie nespusã. Iisus îi aprinse inima de o iubire ce nu se va micºora niciodatã. Pãrinþii îl trimit pe Fernando la ªcoala Catedralei Notre Dame del Pilar. Fiind un bãiat vioi ºi foarte inteligent, fãcu progrese mari la învãþãturã, precum ºi în viaþa spiritualã. În relaþiile cu ceilalþi, era numai veselie ºi voie bunã. Era un adolescent cu sînge fierbinte, cu o imaginaþie ºi o sensibilitate atît de vii încît adesea se simþea arzînd “mai mult decît se cuvenea”. Era în fruntea unei cete de prieteni care nu se puteau lipsi de prezenþa lui. El era sufletul întîlnirilor. Dar exista în el ºi cealaltã tendinþã, foarte puternicã, de a renunþa la lume pentru o viaþã dedicatã lui Dumnezeu. Diavolul nu vedea cu ochi buni virtuþile lui Fernando. Astfel, într-o zi pe cînd se ruga în bisericã, îi apãru diavolul sub forma unei fãpturi negre ºi înspãimîntãtoare, cãutînd sa-l ispiteascã ºi sã-l ameninþe. Fernando ºtia cã cea mai bunã armã împotriva lui este semnul crucii. Se aplecã ºi fãcu semnul crucii pe lespedea de piatrã din faþa scãrilor. Imediat diavolul dispãru într-un nor întunecat ºi rãu mirositor. Pe dala de piatrã a rãmas imprimat semnul crucii, care se vede ºi astãzi. Se pare cã ispita a fost foarte mare, dar ºi mai mare a fost forþa lui Fernando, dacã degetul lui a sãpat semnul crucii în piatrã! Drumul lui începea sã se profileze. Se dedicã studiului ºtiinþelor sacre, îndeosebi teologiei. Sub îndrumarea augustinienilor studiazã cele douã Testamente. Memoria sa excelentã uimeºte. Reþine totul. Fãrã încetare, face apropieri între texte, luminîndu-le reciproc. Sens literal, sens alegoric, sens mistic, dupã modelul Sfîntului Augustin, marele sfînt al vieþii lãuntrice. Mai tîrziu, acest dar de a vedea toate subtilitãþile unui text sacru, îi vor fi de mare folos în lupta cu cei mai învãþaþi eretici, care nu vor avea de ales decît sã recunoascã puterea cuvîntului sãu. O perioadã s-a retras într-o sihãstrie, departe de lume. Aici face lucrurile cele mai mãrunte, curãþã legumele, spalã vasele, mãturã. Nu-ºi declarã adevãrata identitate ºi faptul cã este învãþat. Este cel mai umil de aici. Se retrage în fiecare zi într-o grotã, unde se roagã cu înflãcãrare. Iubirea pentru Dumnezeu este tot mai intensã ºi în focul ei el se transformã foarte mult. Într-o zi a fost nevoit totuºi sã þinã o predicã cu ocazia unei importante ceremonii de hirotonisire a unor cãlugãri franciscani ºi dominicani. Luat prin surprindere, neavînd nimic pregãtit dinainte, este pus în dificultate, mai ales pentru cã trebuia sã vorbeascã în faþa celor pe care-i admira atît de mult! Pentru cã totuºi trebuia sã vorbeascã, invocã din toate puterile Spiritul dãtãtor de inspiraþie. ªi spiritul îi rãspunde. În ziua aceea s-a convins pe vecie de adevãrul cuvintelor lui Iisus: ”Nu vã îngrijoraþi gîndindu-vã ce ºi cum veþi spune. Ce veþi avea de spus vã va fi dat chiar în ceasul acela; fiindcã nu voi veþi vorbi, ci Duhul Tatãlui vostru ceresc va vorbi în voi”. Mai întîi vorbeºte cu cuvinte simple. Apoi, pe mãsurã ce-ºi dezvoltã subiectul, glasul îi este tot mai puternic. Se ridicã la o asemenea înãlþime în expunerea doctrinelor mistice, încît auditoriul este cuprins de o admiraþie de nedescris, datoratã atît elocvenþei neaºteptate, cît ºi iubirii sale desãvîrºite, care împãrþea tuturor lumina înþelepciunii dumnezeieºti, îmbinîndu-se totodatã cu o smerenie neasemuitã... Chipul lui Anton strãluceºte. Trupul i se înalþã, braþele se ridicã, cu toatã fiinþa se avîntã cãtre ceilalþi. Aºa a aflat Francisc D’Assisi de cel ce va fi Sfîntul Anton. Era nevoie în ordinul “sãrãcuþilor” al lui Francisc de oameni învãþaþi, ca Sfîntul Anton. Cînd a aflat de el, Sfîntul Francisc a exclamat: “În sfîrºit, avem episcopul nostru”. Întîlnirea dintre ei a determinat schimbãri în cadrul ordinului, în sensul cã, dacã pînã acum erau preferaþi oamenii simpli, fãrã carte, acum s-a recunoscut necesitatea studiului aprofundat al cãrþilor sfinte, mai ales cã trebuiau sã lupte în planul ideilor cu ereticii, care erau foarte bine informaþi. De aici, viaþa Sfîntului Anton este un ºir de predici strãlucite prin puterea lor de a converti la credinþã ºi de minuni care converteau încã ºi mai eficient. Lãsînd sã vorbeascã Dumnezeu prin el, Sfîntul Anton era încredinþat cã nu va rosti nici un singur cuvînt care sã nu fie desãvîrºitã smerenie, fãrã urmã de minciunã. Avea ºi darul limbilor strãine. Oriunde mergea, el le vorbea oamenilor în limba lor, ba chiar în dialectul lor. Se deplasa pe jos sau pe mãgar, era vesel, cînta adeseori pe drum ºi ajuta pe oricine îi cerea ajutorul. În continuare voi aminti cîteva din nenumãratele minuni care s-au manifestat în legãturã cu el. Un om de vazã, Bonvillo, cãpetenie a ereticilor, se îndoia de faptul cã Iisus ar putea fi prezent într-o bucatã de pîine care este folositã la slujbã, numitã ostie. Cu rãbdare, Sfîntul Anton explicã din nou cum Iisus, aflat la cer cu trupul lui glorificat, poate foarte bine sã se dãruie din nou în acest semn atît de pur ºi atît de simplu cum este pîinea. El poate sã o facã, pentru cã el este numai iubire. Bonvillo rîde cu gura pînã la urechi. ªi ceilalþi pufnesc în rîs. Atunci, deoarece Sfîntul Anton nu rãspunde la rîs decît cu umor, se gîndeºte la animalul cel mai încãpãþînat din fire. ”Frate, ºi dacã mãgarul tãu s-ar închina înaintea unei ostii consacrate, atunci ai crede?” Intrînd în joc, Bonvillo rãspunse: ”Da, dar numai dacã ar posti mai întîi timp de trei zile! Sã vedem atunci cînd o sã-l îmbii cu ovãz dacã va mai arunca vreo privire pîinii tale!” Fãrã sã stea mult pe gînduri, Sfîntul Anton primeºte provocarea: “Foarte bine! Adu-l aici peste trei zile”. A patra zi, lumea se îmbulzeºte în piaþã. Apare Bonvillo cu mãgarul înfometat. I s-au pus în faþã un sãculeþ de ovãz ºi ostia. Mãgarul adulmecã ovãzul, priveºte ostia... Deodatã, îngenuncheazã înaintea micii bucãþi de pîine curatã ºi rãmîne astfel îndelung, ca în adoraþie! Atunci Bonvillo se converti pe loc ºi alþii au fãcut la fel, împreunã cu el. Avea darul de a-i face pe cei ce-l ascultau sã retrãiascã scene impresionante din Biblie ca ºi cum acestea s-ar fi putut petrece din nou chiar sub ochii lor. Odatã, pe cînd predica, a auzit hohotele de plîns ale pãrinþilor unui tînãr ce era dus la groapã. ªi-a ridicat ochii cãtre cer apoi, fãrã ºovãire, le-a spus celor care purtau trupul: “Duceþi-l înapoi acasã, pentru cã este viu!” ªi aºa ºi era! Într-o zi, intrînd în chilia sa, nu-ºi mai gãseºte însemnãrile în care comenta Psalmii. Aflã cã un novice tocmai a plecat cu acele însemnãri, vrînd sã foloseascã acele comentarii pentru a-ºi face un nume, prezentîndu-se ca autor al tratatului. Anton nu se gîndeºte sã învinuiascã pe fãptaº, ci îl someazã ºi îl ceartã direct pe Satana. Diavolul îi apare în faþã hoþului ºi-l obligã, speriindu-l, sã ducã înapoi Psaltirea, cã altfel îl ucide. ªi cum celãlalt nu se înduplecã, diavolul capãtã dimensiuni uriaºe, înspãimîntãtoare... Novicele se întoarce, îºi cere iertare ºi devine un cãlugãr model. Astfel Sfîntul Anton a recuperat un obiect pierdut ºi a întors un suflet de pe calea cea rea. În altã zi, Anton predicã la catedralã. Deodatã îºi aminteºte cã a promis sã cînte chiar atunci “Aleluia” în capela minoriþilor. Atunci schiþeazã cãtre auditoriu un gest de scuzã ca ºi cum i-ar cere sã aibã puþinã rãbdare, apoi se înclinã în amvon, îºi acoperã faþa cu gluga, îºi împreuneazã mîinile a rugãciune. Toþi îl privesc în tãcere. A rãmas aºa mai mult de o orã. Apoi îºi continuã predica, cu atîta iubire încît nimeni nu îndrãzneºte sã-i cearã explicaþii. Dar în curînd s-a aflat cã fusese vãzut de toþi fraþii, în capela minoriþilor, cîntînd “Aleluia”. Într-o zi, o beznã vie, vîscoasã, umple întreg spaþiul în care era Sfîntul Anton, asemãnãtoare celei care-l înconjurase în adolescenþã. Îl sufocã. Deodatã, simte cã este apucat de gît, trîntit pe jos. κi face semnul crucii, cheamã în ajutor pe Fecioara Preacuratã. În acea clipã, stînca pare sã se prãbuºeascã, cu zgomot asurzitor. Apoi o luminã strãlucitoare scaldã grota, revãrsîndu-se blînd pe pereþi... O femeie a întîrziat prea mult la o predicã a Sfîntului Anton. Soþul ei credea altceva ºi, fãrã alte explicaþii o apucã de pãr, ºi îi smulge un smoc zdravãn, lãsînd-o aproape chealã. Femeia a alergat la Sfîntul Anton, dar acesta o pofteºte sã iasã. Dar nici nu a ieºit bine pe uºã, cã el îºi dã seama cã pãrul are ºi el importanþa lui. În cazul de faþã, poate chiar salvarea unei cãsnicii. Anton merge la capelã ºi se închinã cu faþa la pãmînt: “Doamne Iisuse, se roagã el, ai spus cã nici un fir de pãr de pe cap nu mi se va clinti fãrã voia Tatãlui Tãu. Aºadar, îndurã-te de aceastã femeie: redã-i bucuria, odatã cu pãrul!”. Chiar în clipa aceea, ajungînd acasã, femeia scoate un strigãt de uimire: pãrul des, mãtãsos, ondulat, i se revarsã pe umeri, ajungîndu-i pînã la ºold. Un novice “de mare viitor”, fratele Pierre, trece printr-o fazã de descurajare ºi vrea sã pãrãseascã Ordinul. Sfîntul Anton se duce direct la el, îi deschide gura ºi-i dãruieºte propria rãsuflare însoþitã de urmãtoarele cuvinte: “În numele lui Dumnezeu, primeºte-l pe Duhul Sfînt!”. Novicele simte cum rãsuflarea trece prin pieptul sãu ºi cade la pãmînt ca mort. Revenindu-ºi în simþiri, povesteºte cã, pe timpul cît a fost rãpit în extaz, contemplase priveliºti pe care pãmîntul nu le cunoaºte. Anton însã nu-i îngãduie sã vorbeascã. Mai tîrziu, cãlugãrul va mãrturisi cã de atunci, sãgeþile diavolului erau ca tocite cînd se îndreptau asupra sufletului sãu. Femeile, mamele i se adresau cu încredere. El înþelegea totul, chiar probleme legate de familie. ªi iubea copilaºii. Îi plãcea sã-i mîngîie. Priveliºtea nevinovãþiei lor îl rãsplãteau pentru amãrãciunile pricinuite de patimile omeneºti. Într-o searã, o femeie a lãsat totul pentru a-l asculta pe Anton predicînd. A uitat pe foc un lighean cu apã pentru baia copilului. Dupã ce s-a terminat predica, ºi-a amintit cu groazã cã lãsase ºi copilul în ligheanul de pe foc. Scoate un strigãt sãlbatic. Aleargã spre casã, însoþitã de o mulþime numeroasã. Dar, spre uimirea tuturor, copilul se joacã frumos în apa clocotitã. Nu are nici o urmã de arsurã! Altã datã, întorcîndu-se acasã dupã ce a ascultat predica sfîntului, o femeie îºi descoperã pruncul mort în leagãn. Se duce înapoi la Sfîntul Anton, care plînge împreunã cu ea ºi ºopteºte de trei ori: “Ai sã vezi, Domnul o sã se îndure!”. Plinã de credinþã, se întoarce acasã ºi-ºi gãseºte copilul plin de viaþã, cu bujori în obraji, jucîndu-se cu niºte pietricele pe care nu le avea înainte. Cine îi dãduse pietricelele oare? Un soþ gelos credea cã copilul pe care soþia lui îl nãscuse nu era al lui. Mama îl implorã pe Sfîntul Anton sã o ajute. Acesta spuse cãtre copil: “În numele lui Iisus, Dumnezeu adevãrat ºi om adevãrat, nãscut din Fecioara Maria, îþi poruncesc sã spui cine este tatãl tãu”. ªi deodatã copilul, care nu avea nici douã luni, rãspunse cu glas limpede privindu-l þintã pe soþul gelos: “El! El! El!” În iconografia creºtinã, Sfîntul Anton este reprezentat întotdeauna cu un crin, simbolul nevinovãþiei ºi cu pruncul Iisus în braþe. Reprezentarea este luatã dupã urmãtoarea întîmplare. Sfîntul Anton se întorcea de la o predicã pe care o þinuse în altã localitate. Fiind obosit, s-a oprit peste noapte la o familie de buni credincioºi. Stãpînul casei a observat înainte de a se culca o luminã neobiºnuitã ce rãzbãtea pe sub uºã din camera sfîntului. Împins de curiozitate s-a apropiat de uºã ºi a întredeschis-o. Privind înãuntru, nu-ºi putea crede ochilor: În extaz, Sfîntul Anton era mîngîiat de un prunc fermecãtor pe care-l þinea în braþe. Amîndoi erau înconjuraþi de o luminã cereascã. Era însuºi Iisus, care-l încuraja pe neobositul sãu misionar. Aceastã minune s-a repetat ºi cu o altã ocazie ºi aratã puritatea ºi sfinþenia la care ajunsese Sfîntul Anton. La Rimini, fiindcã oamenii de acolo nu vroiau deloc sã audã predica lui, le-a spus sã vinã la malul mãrii, cã vor avea ce sã vadã. Ajuns acolo, dupã o scurtã rugãciune, spuse: ”pentru cã oamenii nu sînt demni sã asculte cuvîntul lui Dumnezeu, am sã vã vorbesc vouã, peºtilor!” Mulþi au început sã rîdã, dar iatã cã deodatã... o mulþime de capete ale umilelor vieþuitoare din mare se ridicarã, ascultînd... Anton le vorbeºte ca ºi cum ar vorbi fiinþelor înþelegãtoare. Despre binefacerile primite de la Bunul Dumnezeu; despre întinderile nesfîrºite ale apelor în care trãiesc, despre neliniºtea netulburatã a adîncurilor ºi despre întreaga creaþie atît de minunatã ºi atît de mãiestrit alcãtuitã. El cere peºtilor sã mulþumeascã în locul oamenilor nerecunoscãtori... Abia dupã ce primirã binecuvîntarea, peºtii se retraserã în apa mãrii ºi se rãspîndirã sub valurile liniºtite. Lumea rãmase înspãimîntatã ºi uimitã. Cum pot sã stea peºtii cu capetele afarã atît de mult timp? Cine este predicatorul acesta care are o atît de mare putere de la Dumnezeu? Mulþi s-au întors la Dumnezeu dupã aceastã mare minune. Dar cea mai mare minune a fost însãºi viaþa lui. ªi pentru cã tot ce se naºte pe pãmînt trebuie sã ºi moarã, adicã sã-ºi cunoascã sora moarte, dupã cum spunea el, ca ºi Sfîntul Francisc. Într-o zi de varã, marþi, pe data de 13 iunie, a pãrãsit aceastã lume, dar nu de tot. Viaþa Sfîntului Anton nu se sfîrºeºte odatã cu moartea copului sãu. Nici aici lucrurile nu sînt prea clare, cãci limba lui încã trãieºte, e ca ºi vie. Dar asta este, dacã a fãcut în timpul vieþii atîtea minuni, de ce nu ar face ºi dupã? I-ar fi fost foarte uºor sã o plece în Paradis, sã nu-i mai pese de nimic. Dar minunile care au început sã aparã imediat dupã moarte lui, la mormîntul lui ºi care se manifestã ºi azi cu aceeaºi putere ca atunci cînd trãia ne aratã cã el este încã aici. Sfinþenia lui a fost recunoscutã încã din timpul vieþii sale pãmînteºti. A fost declarat oficial sfînt de cãtre papã la numai cîteva luni dupã moartea lui, ceea ce nu se mai întîmplase cu nici un alt sfînt. Este un sfînt al candorii ºi al puritãþii, aºa cã atunci cînd îi cerem ajutorul, trebuie sã o facem cu o atitudine de copil, cu o încredere totalã. ªi atunci, nu se poate sã nu ne ajute. Dacã avem o problemã, sã nu ne sfiim sã-i cerem ajutorul. Pentru el nici o problemã nu este prea neînsemnatã, pentru cã este un sfînt al copiilor, ºi pentru copii lucrurile mici ºi neînsemnate sînt foarte importante. Pe de altã parte, sã nu ne sfiim sã-i cerem lucruri mari, cãci el a fost ºi un mare învãþat, ºi s-a ocupat ºi de lucruri mari, pentru oameni mari. Dar chiar dacã sîntem oameni mari sau copii, sã nu uitãm cã este un sfînt al minunilor, care poate face orice îi cerem cu o inimã curatã. ªi, mai presus de toate, sã ne aducem aminte, atunci cînd îi vom simþi ajutorul cã el, prin minunile sale, vrea sã atragã atenþia omului asupra slavei ºi gloriei lui Dumnezeu chivuta

[chivutamonica]

Rugaciuni incercare Sf.Anton din Padova Rugãciune pentru timpuri de încercare Sfantul Anton din Padova Mãrite Sfinte Antoane, care ai dobândit de la Dumnezeu puterea de a învia morþii, deºteaptã sufletul meu la o viaþã îmbelºugatã ºi sfântã. Mãrite Sfinte Antoane, far de luminã al Bisericii ºi al lumii, lumineazã-mi sufletul cu lumina adevãrurilor cereºti. Mãrite Sfinte Antoane, gata totdeauna ºi puternic întru a veni în ajutorul evlavioºilor tãi, în nenorocirile lor, ajutã-mã în necazul de faþã. Mãrite Sfinte Antoane, care de tânãr ai învãþat a învinge pe duºmanul sufletului, pãzeºte ºi apãrã sufletul meu de atacurile ºi de ispitele lui. Mãrite Sfinte Antoane, crin fãrã asemãnare de nevinovãþie, nu lãsa ca sufletul meu sã se pãteze vreodatã de urâþenia necurãþiei. Mãrite Sfinte Antoane, medic ceresc al celor bolnavi, însãnãtoºeºte sufletul meu de rãnile pãcatului ºi îndreaptã-mi înclinãrile neorânduite. Mãrite Sfinte Antoane, cãlãuzeºte sufletul meu peste marea furtunoasã a vieþii, ºi fã-l sã ajungã la portul mântuirii veºnice. Mãrite Sfinte Antoane, scãparea celor condamnaþi de nedreptatea omeneascã, scapã sufletul meu de cãtuºele pãcatului, ca sã nu cadã în lanþurile grozavei dreptãþi dumnezeieºti. Mãrite Sfinte Antoane, prin mijlocirea cãruia membrele tãiate se unesc iarãºi la trup, redobândind viaþã, adã la unire cu Biserica lui Cristos pe toþi cei despãrþiþi de dânsa. Mãrite Sfinte Antoane, care faci sã se regãseascã lucrurile pierdute, ajutã-mã sã nu pierd niciodatã harul lui Dumnezeu prin pãcat; iar dacã din nefericire l-aº pierde, sã-l regãsesc îndatã, pentru a nu-l mai pierde. Mãrite Sfinte Antoane, la tine aleargã tinerii ºi bãtrânii ºi tu îi asculþi pe toþi; vin la tine ºi eu, sãrmanul, ºi te rog sã nu mã respingi. Ascultã-mã ºi ajutã-mã. Mãrite Sfinte Antoane, multe primejdii împresoarã sufletul meu. Îndepãrteazã-le de la mine ºi mã mântuieºte. Mãrite Sfinte Antoane, priveºte spre lipsurile mele. Vorbeºte lui Dumnezeu cu limba ta fãcãtoare de minuni, ca ºi eu sã fiu mângâiat ºi ascultat. Tatãl nostru, Nãscãtoare, Mãrire. Rugãciune pentru a cere aflarea lucrurilor pierdute Mãrite Sfinte Antoane, Dumnezeu þi-a dat putere sã faci minuni, ºi de ºapte sute de ani îi ajuþi pe oameni în toate necazurile lor. În chip deosebit, însã, te-ai arãtat minunat în aflarea lucrurilor pierdute. Alerg deci la tine cu încredere, ca un fiu la cel mai bun pãrinte. Dã-mi puterea sã aflu totdeauna harul lui Dumnezeu, dacã cumva aº avea nenorocirea sã-l pierd. Ajutã-mã sã câºtig iarãºi râvna de mai înainte în slujba Domnului ºi în deprinderea virtuþilor. Iar ca zãlog al acestor haruri, singure însemnate pentru mântuirea cea veºnicã, fã sã gãsesc... (se spune lucrul pierdut). Dacã nu se poate, pentru cã s-a nimicit, atunci, Mãrite Antoane, ajutã-mã sã ajung la aceastã convingere ca sã mã liniºtesc. Acest har îmi va arãta bunãtatea ta ºi vei face sã sporeascã dragostea ºi încrederea mea în tine. Amin. Tatãl nostru, Nãscãtoare, Mãrire [pup]la toate ,MONI chivuta

[Hildegard]

Ce haruri ne dobandeste sfantul Anton Toate, fara nici o exceptie, afara de cazul ca ar fi in dauna sufletului. Din insemnarile facute in decursul secolelor, se poate vedea ca sfantul Anton ajuta in nevoile cele mai marunte, ca si in cele mai mari, cum ar fi: -gasirea lucrurilo pierdute -sfat intr-o problema de mare importanta -insanatosirea bolnavilor -alegerea starii de viata -gasirea unui serviciu -dobandirea mijloacelor de trai -o casatorie crestineasca -pacea in familie -o moarte buna -iertarea pacatelor -ajutor in ispite - dezvinovatire de clevetiri -mangaieri in timp de suferinta -ocrotire pentru copii -scapare dintr-o primejdie -reusita unei operatii -intoarcerea unui suflet ratacit -succes intr-o activitate -progres in invatatura -reusita la examen -painea zilnica -castigarea unui proces -incetarea unei dusmanii -raspandirea credintei -unirea Bisericilior -preoti buni si multe altele. Indata ce ne-am hotarat sa cerem un har oarecare prin mijlocirea sfantului Anton, sa facem in cinstea luiuna din devotiunile cuprinse in cartea lui, mai ales sfanta Liturghie, cele 13 marti sau novena, reinoindu-ne des cererea si prezentand-o cu incredere Sfantului. Daca, rugandu-ne o vreme oarecare, inca nu am dobandit ceea ce cerem, sa nu deznadajduim. Chiar si un lucru pe care noi il consideram bun poate sa ne fie de fapt spre paguba. Dumnezeu, atunci spre binele nostru, nu ni-l da. Sau se poate ca dumnezeu sa ne puna virtutea la incercare, asteptand de la noi statornicie. Sa fim deci, statornici in rugaciuni, reinoindu-le chiar de mai multe ori, caci sfantul Anton nu nesocoteste cererea noastra, nici nu o uita vreodata;el ne dobandeste harul cerut sau altul mai folositor, la timpul cel mai potrivit. [url="http://pg.photos.yahoo.com/ph/szamcsekv/album?.dir=5d98re2&.src=ph&store=&prodid=&.done=http%3a//pg.photos.yahoo.com/ph/szamcsekv/my_photos"]PRAJITURI[/url][pofta]

[url="http://community.webshots.com/myphotos?action=viewAllPhotos&albumID=215594730&security=hlNDdE"]Veronica[/url] si bebe [url="http://photos.yahoo.com/ph//my_photos"]Stefan Peter [/url](07.11.2005) [url="http://pg.photos.yahoo.com/ph/szamcsekv/album?.dir=28eare2&.src=ph&store=&prodid=&.done=http%3a//photos.yahoo.com/ph//my_photos"]Poze la 9 luni[/url]

[ECMI]

Dar atentie ortodocsi. sfantul Anton de Padova apartine Bisericii Catolice.

[spic de grau]

quote:

---

Originally posted by ECMI
Dar atentie ortodocsi. sfantul Anton de Padova apartine Bisericii Catolice.

---

Si cu asta m-ai dat gata![alcool] [cit]Lumy- mamica lui [bibe][url="http://www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=spic%20de%20grau"]David Andréi[/url][bonjovi] (11 Martie 2004)

---

Poti da fara iubire, dar nu poti iubi fara daruire.

[url="http://www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=34758"]Povestea nasterii lui David[/url]

[april]

quote:

---

Originally posted by ECMI
Dar atentie ortodocsi. sfantul Anton de Padova apartine Bisericii Catolice.

---

dar ce importanta are?

[url="http://community.webshots.com/myphotos?action=viewAllPhotos&albumID=549865700&security=quPQik"]Dada[/url][i] [url="http://www.babiesonline.com/babies/a/andrada/"]puiut de om [/url]

[url="http://community.webshots.com/myphotos?action=viewAllPhotos&albumID=553161297&security=fclTea"]vacanta[/url] [url="http://community.webshots.com/myphotos?action=viewAllPhotos&albumID=550920088&security=UshjMk"]maramures[/url]