Cand patrunde raceala...

[Emilia B.]

quote:

---

Originally posted by conchita
...acuma realizez de ce nu mi-a placut filmul, ca era utopic :))

---

uite ca ti-ai dat singura raspunsul!

quote:

---

Emilia, parerea mea ca nu exista reguli de genul daca nu comiti greseala cutare, sotul se va purta asa si pe dincolo sau casnicia voastra va fi cu atatea grade mai fierbinde decat media.

---

doar sinceritatea cu noi insine ne va descoperi cauzele esecului unei relatii. Nu exista om perfect! Prin urmare, unele erori pot deveni doar acute, si efectul lor poate fi anunlat rapid, sau lasate in umbra, pot croniciza. Oricat ne-am ascunde dupa deget, principul cauza-efect va fi valabil cat va tine pamantul, iar adulterul este un element atat de "mare" in viata oamenilor, incat nu ne putem pierde in inefabilul "peste tot si nicaieri", "ceea ce e Adevar pentru tine, nu e neaparat si pentru mine"etc. Daca scapi un creion din mana, se va duce jos! Urmatoarea analogie de natura conjugala o las la latitudinea fiecaruia...

quote:

---

nici macar nu conteaza greselile in sine, caci gradul de toleranta al fiecaruia e diferit. ce-mi iarta mie sotul, poate nu i-ar ierta alt sot altei femei, nu?

---

daca vorbim de gunoiul nedus, sau ne "ciorapii" nestransi[;)], sau de cumparaturile cam multe, sau rujul prea evident, sunt de acord cu tine... insa in ce priveste "inselarea" cred ca e suficienta o privire pe la subiectele din preajma sa ne facem o idee. Nimeni, fara putere de la Dumnezeu, nu ar putea sa ierte asa ceva! (exceptie poate unele ori prea tinere, ori cu putina "materie cenusie", ori in criza de identitate) in rest, de acord cu tine. ......................... "Veti cunoaste Adevarul, si Adevarul va va face liberi!"

[conchita]

Emilia, ideea mea e ca, oricat de perfecti am reusi sa fim totusi in relatii, nu cele 0.1% dintre greselile in sine sunt cele care indeparteaza partenerii de noi pana la urma, daca se intampla, ci modul in care partenerii interpreteaza aceste greseli. tu spui ca nu orice sot ar ierta un adulter, alte femei cred ca sotul ar ierta o partida de sex extraconjugala daca nu s-a investit sentiment, sa zicem. mie sotul poate nu mi-ar ierta daca sunt prea critica fata de un necunoscut, sa presupunem. iar in relatiile uzuale, ma refer la cele fara abuzuri, cand un barbat iubeste o femeie, atunci isi lasa si nevasta pentru ea, oricat ar fi fost ea de fara de greseala. nimic nu este predictibil in amor, desi efortul de a-i cauta legi ascunse e laudabil, caci, atunci cand te face sa suferi, iti da iluzia ca amorul a respectat oarece reguli misterioase si singura ta buba a fost ca nu le-ai aflat la timp. cand adevarul este ca nimic nu intrece dragostea in caracterul aleator. pasiunea in dragoste si aia ramane o necunoscuta, nici macar nu poate fi descrisa prin lipsa cinelor romantice. ca fapt divers, eu nu pricep ce e aia cina romantica si nici nu o vad ca pe un panaceu pentru revigorarea unei relatii. la cina, omul mananca si face conversatie usoara sa se digere mancarea mai bine, ce altceva? pasiunea se redescopera altfel, in momentele importante ale vietii...vai, si uite cum incep si eu sa dau verdicte :)) ----------------------- este suficient sa judeci bine spre a proceda bine. (descartes)

[conchita]

quote:

---

Originally posted by Emilia B. doar sinceritatea cu noi insine ne va descoperi cauzele esecului unei relatii.

---

uite, nu cred. cred ca in dragoste nu e nimeni vinovat, dragostea e o putere incontrolabila, chiar daca putem sa ne pastram o oarecare luciditate cand ne subjuga. ----------------------- este suficient sa judeci bine spre a proceda bine. (descartes)

[Sabina]

Emilia si Conchita, uite cum vad eu problema. Conchita, tu spuneai ca pasiunea se redescopera in momente importante ale vietii, si e mai mult decat adevarat.Nu ceva caldicel si dulceag face sa reinvie sentimentele, cu o drama sau o bucurie imensa, ceva f. puternic in orice caz. Asta chiar in cazul unei tradari se poate intampla.Adica drama respectiva te face sa traiesti la alta cota, sa maresti punctul de fierbere.De aia exista femei si barbati care in momentul in care sunt tradati simt o iubire si mai mare fata de partener.Asa doar pot gasi puterea de a ierta. Cat depre vina amandoura in cuplu iarasi sunt de acord.Mai ales daca ii uneste o dragoste puternica ( ce aiurea, suna ca sanatate multe, ori e ori nu e, cum adica multa![:D]) ceea ce face unul se rasfrange inevitabil si in celalalt, chiar daca intr-un fel pe care noi nu-l putem decoda.Vorba ceea...Ascunse sunt caile Domnului. Asa ca fetelor, aveti amandoua cate o [flo] de la mine![pup] [harp]Sabina si[fetita] Sofia Galagia [url="http://www.desprecopii.com/forum/photo_album_cat.asp?sqldtl=834"]Poze cu noi[/url] [url="http://community.webshots.com/user/sabinelu"] Cele mai frumoase fete[/url]

[crysa]

eu nu pot spune decit un lucru pe care l-am trait. raceala in cuplul nostru a intrat dupa citiva ani de casnicie, amindoi am simtit-o, amindoi in sufletul nostru stiam ca ceva nu e in regula si totusi nu am facut nimic. cred ca intr-adevar am confundat monotonia cu plictisul. nici macar nu mai faceam dragoste decit 1-2 ori/luna. efectiv simteam atunci ca nu-mi pasa. sotul meu facea dus, se berberea, se parfuma etc... si venea la mine sa facem dragoste si eu ce faceam? ii spuneam ca vreau sa vad un film si apoi vom face dragoste. si asa o data, de 2 ori, de 100 de ori. a avut tentative de a discuta cu mine dar eu eram cu ochii in tv la cite o emisiune pe discovery. si uite asa, cind una i-a aratat un pic de interes, sotul meu a inselat. sa vorbim despre vina? eu stiu care este vina mea. cind sotul meu mi-a spus ca isi doreste o sotie eu m-am gindit: da ce, eu nu-s sotie? nu fac curat? nu fac mincare? nu am grija de copil? nu-i spal? nu m-am gindit : dar oare cind am facut noi ultima data dragoste? cind am petrecut noi ultima dat o noapte singuri fara copil? cind am facut eu ultima cina romantica? cind am imbracat eu ultima data un tanga? cind am dormait eu ultima data intr-o camasutza de matase? uneori cind ma uit in urma imi dau seama ca totusi sotul meu a asteptat destul de mult (mai bine de 2 ani). de iertat ierti, caci altfel nu se poate trai. mai greu e cu uitarea. iar noi dupa treaba asta simtim o dragoste si mai mare, o pasiune incredibila (pe care nu am mai simtit-o vreodata). cam asta e. chestia cu recidivatul e relativa. sunt barbati care daca au totul acasa nu o mai fac si sunt barbat care o fac pt curiozitatea de a vedea cum e si cu alta, pt a schimba un pic decorul. sotul meu e din 1 categorie, ca daca era din a 2-a m-ar fi inselat de ani de zile. Bb Bia & mami Crysa

[Mia.]

E greu de spus cind apare raceala..De ce apare...Si eu as avea mult de spus..Daca nu ma inseala dar ne certam zilnic e rau?Nu-mi face reprosuri dar e mereu nervos,o fi firea lui asa?Inca n-am ajuns la un psiholog!Dar nici sa divortezi repede cind dai de greu nu cred ca e bine(am fost sfatuita)..Nu stiu cum sa mai procedez...Uneori parca as fi cu dr.Jekill si mr.Hyde(pt.cine a vazut filmul)... [url="http://www.lucavasile.go.ro"]Poze[/url]

[violeta69]

Asa este ierti, dar nu uiti... Eu am iertat, pt. ca de felul meu sunt o fiinta care iarta si asta nu este lipsa de modestie,pur si simplu asa simt eu...insa daca in sufletul mau am iertat, adica nu-i doresc rau persoanei in cauza, nu mi-am schimbat sentimentele fata de el/ea,cu uitarea stau mai prost pt. ca sunt momente cand imi revin anuminte imagini in minte, cand imi amintesc anumite cuvinte, etc si atunci nu pot uita... Stiu ca veti spune ca asta nu este uitare, insa nu pot fi de acord decat pana intr-un anumit punct... Si mai voiam sa spun ca la mine a fost pe dos de cum a fost la Crysa, adica in momentul in care am simtit ca intervine raceala intre noi eu am fost cea care am incercat sa remediez situatia insa nu am avut cu cine! Cat priveste faptul ca pot ierta o data,iar daca persoana recidiveaza exista divortul, am si eu o intrebare: ce faci in cazul in care partenerul spune ca a grasit doar odata, ca prima oara nu se pune ca nu eram casatoriti? Vio

[adimercedes]

Emilia, foarte frumoas, pios si stufos ce ai scris tu acolo. Insa mi se pare ca e doar teorie si lipseste esenta, Mi se pare ca e doar propaganda si lobby facut umilintei si supunerii fata de sot, fara nimic practic - poate fi considerat un indemn la meditatie asupra a ceea ce avem de facut in relatie... Si, nu in cele din urma, e cam multa vorbarie si invartire in jurul cozii! Si desi vrei sa dai impresia ca esti coerenta si stii despre ce vorbesti, te cam contrazici chiar in acelasi paragraf: zici sa nu aduci TU in discutie greselile lui, dar, in acelasi timp, spui ca e vital sa discuti cum si de ce fiecare a facut ce a facut. Mie mi se pare ca o comunicare solida si o relatie trainica bazata pe dragoste adevarata intre soti implica posibilitatea de a-i spune celuilalt (si de a fi ascultat) ceea ce te deranjeaza la el, nu doar recunoasterea propriilor greseli. Altfel am fi doar cu capul plecat, intr-o perpetua cerere de iertare si recunoastere a propriei limitari. Partenerul de viata e om ca si noi, cu calitati si defecte si important e sa poti povesti cu el/ea despre ce te doare, chiar si atunci cand "durerea" e din cauza lui/ea. Parerea mea!!! "Where there's a will, there's a way!!!"

[Emilia B.]

quote:

---

Originally posted by conchita
... alte femei cred ca sotul ar ierta o partida de sex extraconjugala daca nu s-a investit sentiment, sa zicem.

---

nu stiu cat de mult ar ierta intr-adevar cel inselat, fie ea si numai asa, o partida de sex fara sentiment. Eu nu cred ca exista asa ceva. Chiar daca nu exista sentiment pentru cel cu care faci aventura de o noapte, cu siguranta exista sentiment impotriva celui fata de care ai facut o promisiune, "pana cand moartea ne va desparti"... E clar ca daca are loc asa ceva, e ceva in neregula cu cei doi!

quote:

---

iar in relatiile uzuale, ma refer la cele fara abuzuri, cand un barbat iubeste o femeie, atunci isi lasa si nevasta pentru ea, oricat ar fi fost ea de fara de greseala.

---

o lasa daca nu a inteles intr-adevar esenta unei promisiuni, puterea unui legamant, si fericirea care se intoarce "impotriva" lor insisi, cand raman in cercul legamantului! Si doar un barbat (sau femeie) impulsiva, condusa de emotii (care nu sunt rele, insa nu ele trebuie sa ia hotarari) poate face asemenea greseli fatale! (vorbesc despre tipologia de persoane cu care am avut de a face personal, si datorita careia eram cat-p-aci sa fac sie eu greseala asta, si acum vad cat de mare prostie ar fi fost)

quote:

---

nimic nu este predictibil in amor, desi efortul de a-i cauta legi ascunse e laudabil, caci, atunci cand te face sa suferi, iti da iluzia ca amorul a respectat oarece reguli misterioase si singura ta buba a fost ca nu le-ai aflat la timp. cand adevarul este ca nimic nu intrece dragostea in caracterul aleator. pasiunea in dragoste si aia ramane o necunoscuta, nici macar nu poate fi descrisa prin lipsa cinelor romantice. ca fapt divers, eu nu pricep ce e aia cina romantica si nici nu o vad ca pe un panaceu pentru revigorarea unei relatii. la cina, omul mananca si face conversatie usoara sa se digere mancarea mai bine, ce altceva? pasiunea se redescopera altfel, in momentele importante ale vietii...

---

in "amor" intr-adevar nimic nu e predictibil, in schimb in Dragoste e! Dragostea conjugala, odata ce ai reusit sa ii intelegi Radacina si Ideatorul, nu vei putea sa nu vezi spirala neinterupta sub a carei forma trebuie sa continue. "Amorul" e emotie, e pasiune "fatala", e fulgerul care trazneste, de nu stii pe ce lume mai esti, si ai impresia (oo, cat de falsa) ca ai descoperit "sufletul" geaman, - care de obicei e oricine altcineva, numai sotul/sotia NU!- Eu vad acum ca de fapt, Dumnezeu ne-a iubit indiferent de ce i-am facut noi, ne-a iubit asa cum un tata sau o mama isi iubeste fiul rebel, si desi a avut momente de manie, Dragostea nu a disparut niciodata. Dragostea pe care o putem oferi noi partenerilor nostri nu poate porni din exact aceleasi izvoare, (nu suntem originatorii sotul/sotiei, aspectul asta se poate rasfrange doar asupra copiiilor) INSA cu siguranta poate fi intemeiata pe intelegera profunda a legamantului, pe o decizie, care reimprospatata, naste iar si iar emotia, care e un ingredient de nelipsit, nu SINGURUL, dar cu siguranta important! E o impletire armonioasa, o succesiune de aceste doua elemente: decizie-emotie, care trag una dupa alta acest minunat raport de Dragoste! Cu siguranta nu cinele romantice sunt un panaceu de reinvigorare, insa momente de intimitate, doar in 2, poate si numai la o plimbare in parc, pot fi! O sa mai scriu eu despre asta, deocamdata ma opresc. [/quote] ......................... "Veti cunoaste Adevarul, si Adevarul va va face liberi!"

[Emilia B.]

o sa incerc, cat voi putea, sa mai raspund si la celelate postari, din pacate intru putin pe forum, si nu voi putea tine pasul. dar nu am trecut cu vederea nici pe violeta69, nici pe adimercedes! pe curand! ......................... "Veti cunoaste Adevarul, si Adevarul va va face liberi!"