Cand patrunde raceala...

[miau-miau]

S-a spus aici ca iertarea vine din dragoste. Nu neaparat. Poate sa vina chiar din lipsa de dragoste si ceea ce crezi ca e iertare nici nu a fost o mare suparare. El nu vrea sa-si piarda nevasta, ca alta-i greu de gasit, nu vrea sa piarda salariul al doilea care plateste casa, mina magica a gospodinei, femeia oricind la dispozitie cind are el chef. Si el stie ca tu, cea care a "gresit" si te simti vinovata vei aprecia "iertarea lui" si vei fi o si mai buna gospodina muncitoare, dedicata lui si mereu la dispozitia lui. SI vei fi mereu cea vinovata, cea datoare lui, el va fi mereu cel ce te-a "iertat". E valabil si cu rolurile inversate, sa nu creada cineva ca am ceva impotriva barbatilor[sm]

[Emilia B.]

Scumpe prietene, imi pare rau ca nu am mai reusit sa continui discutia inceputa aici, si nici de acum nu o sa pot intra la fel de des ca inainte. In schimb ma simteam datoare fata de adimercedes cu o ultima precizare. Sunt absolut de acord cu ce ai spus aici: "...desi vrei sa dai impresia ca esti coerenta si stii despre ce vorbesti, te cam contrazici chiar in acelasi paragraf: zici sa nu aduci TU in discutie greselile lui, dar, in acelasi timp, spui ca e vital sa discuti cum si de ce fiecare a facut ce a facut. Mie mi se pare ca o comunicare solida si o relatie trainica bazata pe dragoste adevarata intre soti implica posibilitatea de a-i spune celuilalt (si de a fi ascultat) ceea ce te deranjeaza la el, nu doar recunoasterea propriilor greseli. Altfel am fi doar cu capul plecat, intr-o perpetua cerere de iertare si recunoastere a propriei limitari. Partenerul de viata e om ca si noi, cu calitati si defecte si important e sa poti povesti cu el/ea despre ce te doare, chiar si atunci cand "durerea" e din cauza lui/ea." Intra-devar se paote intelege ceea ce ai receptat tu, am avut o exprimare cam deficitara. Ceea ce am vrut de fapt sa spun, e ca nu trebuie sa incepem discutia cu greselile celuilalt. Reactia mea (de rastit, sau de luare la misto, sau de rabufnire pe copil, sau de intrare in joc si de raspuns cu aceeasi moneda, etc) la greselile sotului meu, oricat de justificata mi s-ar parea mie, in ochii lui Dumenzeu, d.p.d.v.al standardului Lui de Sfintenie, este contrar naturii Lui, si se numeste pacat, pentru ca ma separa de El! Eu trebuie sa ma asigur ca sunt in afara consecintei propriei mele reactii: trebuie intai sa le pun sub Sangele Lui Isus, si apoi sa imi cer iertare fata de partener; TREBUIE sa imi fac partea mea! De obicei acest prim pas in comunicare are efectul de autoanaliza si in celalalt; o pocainta adevarata (si nu una contrafacuta) va cauza introspectie, va asigur! Daca nu imediat (datorita orgoliului), paote mai tarziu, dar cu siguranta va avea loc, constiinta pe care a pus-o Dumnezeu in fiecare nu isi va uita rolul! Apoi: va trebui sa ii spun ca din p.meu de v., el a gresit aici sau acolo. Motivatia pentru care ii voi spune asta, nu va fi sa imi justific eu greseala! cum am mai spus, d.p.d.v al Cailor lui Dumnezeu, nu am scuza pentru comportamentul meu. Singura justificare pe care o am este natura pacatoasa, care m-a facut sa reactionez asa, dar... pe care POT sa o inving DOAR asezandu-ma in Isus, atintindu-mi ochii spre Bunatatea si Dragostea Lui! Daca fac asta, incet-incet caracterul meu se va construi dupa Chipul Lui, si reactiile mele izvorate din natura mea pacatoasa vor fi din ce in ce mai putine, si mai vlaguite. Repet, motivul pentru care eu aduc pe masa opinia mea cu privire la greselile lui este SA CRESTEM!! Sa ne cunoastem unul pe celalalt mai bine, sa ne ajutam sa ne completam unul pe celalalt mai bine, pentru ca asta e un proces care e ca "fabricarea otetului..." ......................... "Veti cunoaste Adevarul, si Adevarul va va face liberi!"

[Emilia B.]

as mai fi avut o gramada de zis, mai ale pentru ManyHope, si pentru zepellina, pitica, bebb, miau-miau... pur si simplu nu mai dispun de timpul fizic. Imi pare tare rau. Lumea virtuala de aici a reprezentat o etapa pentru mine care se cam apropie de sfarsit. Poate o sa mai intervin cateodata... 1 data la luna... Deocamdata va pup, si va provoc sa aflati mai multe despre aceasta CALE MAI BUNA pe care am gasit-o eu! Daca veti avea sinceritate deplina, nu o sa va para rau, VA GARANTEZ!! ......................... "Veti cunoaste Adevarul, si Adevarul va va face liberi!"