cum sa procedez cu mama

[cristiama]

Ce nu inteleg eu, este cum de tu nu-ti dai seama ca repeti acelasi tipar, speri in continuare, cam optimist, ca mama ta o sa devina peste noapte mama si bunica ideala.

 

Probabil ca asta nu se va intampla. E momentul sa accepti asta si te comporti in consecinta.

 

Asa incercam sa ma port si eu cu soacra, frumos, sa-i dau raportul ce facem, cum si cand facem, maaaare gresala, ea nu cauta decat gasesca lucruri de criticat, direct sau mai rau prin intermediul sotului, de ma trezeam ca nu-s ce chestie o fac absolut gresit, ceva ce-i spusesem de 2-3 luni!!!!! Si-n timpul asta tot clocea in mintisoara ei.

 

Acum discutie cu soacra:

Soacra: Ce mai faceti?

- Bine multumesc.

- Ce gatesti azi?

- Nu m-am decis inca.

- Unde iesiti azi?

- O sa vedem.

 

Ce rost are sa-i spun ce gatesc? Niciodata nu o sa fie sanatos, sau e post sau nu o sa-i placa lu fisu.

Daca ii spunem ca mergem la mare, e prea cald, la munte prea frig si anunta ploaie. Ati prins ideeea.

De ce sa ne complicam?

 

A, weekendul trecut a aflat de la sot ca mergem la munte si ne-a aranjat o intalnire cu socrul, fostul ei sot, desi noi nu vroiam sa ne intalnim cu el!!!!! Dragut, nu?

 

cristiama

[b.nica]

Hildegard cum te mai impaci cu mama ta?din ce am citit ,cam pe sarite este drept,am inteles ca bunica ta traieste;ar fi inetresant sa ne spui cum se comporta mama ta cand erai tu mica si de asemenea acum care sunt relatiile mama-fiica intre ele. cred ca acest comportament al mamei tale nu are legatura cu tine in masura in care crezi tu ,pur si simplu nu cred ca isi accepta varsta si statutul de bunica ;poate din cochetarie,ea se vede mai curand in rol de mama decat de bunica. de aceea cred ca tu ai fi mai fericita daca ai sterge toate resentimentele si sa pui diplomatia la treaba.nu-i vorbi despre copil ca unei bunici grijulie ci mai curand ca unei prietene care nu trebuie sa cunoasca toate amanuntele cresterii copilului.

[dandusa]

Hildegard, doamneee cit de bine te inteleg...,fiecare cuvintel spus in mesaje mi se potriveste ...,fiecare situatie... nu stiu nici eu cum sa procedez...[q] din pacate stau cu ea pentru inca 3 luni...,doar eu cu ea si cu fetita mea de 11 luni...,sint nevoita sa-i cer ajutor,pentru ca fac un curs su nu pot lua fetita cu mine... ma santajeaza...si imi vorbeste numai in ris,stiind ca nu am cu cine sa las fetita si nici nu pot renunta la curs... azi de ex a fost a nspea' mia cearta...,efectiv n-o mai suport,nu mai vreau s-o vad... nu-i convine nimic...,nu este multumita de nimic,ma jigneste ft usor in fata ei,sint nimic...si nu rateaza nici o ocazie sa mi-o spuna...,ma simt de parca n-as fi copilul ei...,am devenit extrem de sensibila,pun la suflet,pling pentru ca ma doare enorm...,n-o am decit pe ea...,asa a fost dintotdeauna...,deunazi o scuzam pentru ca a avut o viata grea si din pricina asta se comporta asa...,dar efectiv nu mai suport...,sint plina de ura... nici de fetita mea nu pot spune ca-i pasa ft tare...,face totul ft superficial...,chiar si in fata mea...,ii da jucarii periculoase,face zgomot cind ea doarme,cind vin acasa si ea imi povesteste cum a decurs ziua...,o simt ca ma minte...,de multe ori se da de gol si apoi ma duce cu vorbele...,ca de fapt nu a zis cutare sau nu a facut cutare...,ca am inteles eu gresit... simt ca ajung la nebuni...,as lasa copilul in grija unei prietene,pentru ca astfel as scapa-o de "greutati"(mereu se plinge cit este de extenuata dupa 6 ore de stat cu fetita),dar in jur nu am decit prietene cu copilasi mici si imi este greu sa le cer ajutorul... nu stiu incotro s-o iau...,nu pot s-o mai ascult,nu pot s-o mai inteleg... acum 3 ani, noi n-aveam casuta noastra,stateam cu chirie...,cind i-am propus sa vinda apt si sa vina in C-ta(noi acolo stam ) ,a zis ca ea nu-si vinde apt in veci...,dupa ne-a "pacalit" sa-l renovam ca-l vinde...,smart move[:D] de fiecare data am grija s-o bucur cu cite ceva...,am grija sa nu-i lipseasca nimic...,dintotdeauna asa am fost... acum avem casuta noastra gola,goala,in c-ta...,trebuie s-o renovam...,dar nu tine cont ca sotul meu se sacrifica muncind afara si stind departe de noi...,nuuuu...,in fiecare zi ma bate la cap sa-i schimb mobila...,dupa ce acum 2 zile i-am pus termopane in toata casa...,imi lasa impresia ca este "miere"doar cind vrea sa obtina ceva...si apoi arunca cuvinte grele... cearta de azi m-a suparat ft tare...si tare mult as vrea sa pot schimba ceva...,sa nu mai fiu la mina ei cu fetita...,offf[q] imi doresc liniste,intelegere si multa dragoste...,sufar enorm ca fetita mea trebuie sa asiste la scenele astea... Faceti ceva...orice/oricit[flo] [url="http://ionut.seek-on.com/"]Ionut[copil][/url]/[url="http://teo.seek-on.com./"]Teo[/url][copil]/[url="http://www.helpsonia.com/povestea-soniei"]Sonia[/url] [bibe]/[url="http://www.animalutze.com/umanitare/bb-darius/index.php"]Darius[/url][copil]

[Hildegard]

buna,

 

ma bucur ca nu sunt singura in situatia asta!

relatia dintre bunica measi mama,m-a intrebat cineva este la fel un dezastru dar bunica sta cu mama si tata.....nu mai vreau s-o lungesc.

 

relatia dintre mine si mama a ramas la fel...

mie mi s-a aprobat cererea de concediu fara plata inca 1 an ...deci voi sta cu steff pana merge la gradi...

 

e trist sa ne gandm ca nu ne putem intelege cu mama...si rusine sa vorbim despre asta dar eu am nevoie si de voi, sa ma ascultati, sa ma sfatuiti ca altfel o iau razna.

 

pe maine, ca acum e tarziu...

 

pup

 

BLOGUL MEU

Veronica

id="red"> si

Stefan Peterid="blue">- 07.11.2005(1 an si 11 luni)

[ramiha]

Fetelor, sa va povestesc pe ce cai nebanuite s-a remediat relatia dintre mine si mama. In principiu aveam multe sa-i reprosez, si toate tineau de sfera unei griji exagerate din partea ei. Eu eram in Bucuresti, ea in provincie. Dadea telefoane de 20 de ori pe zi in care imi cerea INSISTENT sa-i povestesc tot ce fac, cu cine ma intalnesc, unde ma duc, la ce ora vin. Uneori era si penibil pt ca nimerea cand eu eram cu anumite persoane, si incepea acolo pe loc sa-mi ceara raport detaliat: cine sunt, cum ii cheama, cu ce se ocupa, de unde sunt, cum i-am cunoascut etc... Vizite inopinante, pretentii sa-mi petrec toate sarbatorile cu ea... santaje sentimentale, lacrimi etc. Ce sa zic, mi se parea ca am cea mai rea mama. Cand l-am cunoscut pe sotul meu, problema asta a inceput sa ne terorizeze pe amandoi. Intre timp, despre mama lui imi spunea numai de bine (ea nu era in tara atunci). Ajunsesem sa imi doresc sa am o mama ca a lui. Il consideram un mare norocos ca are o mama atat de extraordinara. Apoi am cunoscut-o:) Si, pe cat o cunosteam pe ea mai mult, pe atat incepeam sa-mi apreciez propria mama (poate nu mai cunoscusem atat de indeaproape nici o alta mama, ca sa am termen de comparatie). Am inceput sa apreciez faptul ca nu treceau 2 saptamani si ea isi dorea sa ma vada, prin comparatie cu cineva care nu vine sa ne viziteze decat cu mari insistente si eventual dc ii platim transportul (conditiile lor materiale sunt oarecum asemanatoare). Faptul ca isi rupea efectiv de la gura ca sa ne trimita noua ceva bun sau un cadou frumos, pe cand "dincolo" trebuie sa dam bani dc vrem un borcan de muraturi. Faptul ca de multe ori a ramas efectiv fara nici un ban ca sa ii cumpere copilului nostru ceva foarte frumos, pe cand "mama minune" i-a adus la botez hainute second hand. Faptul ca da oricand totul, dar absolut TOTUL daca stie ca astfel ne poate face o bucurie... Am vazut ca se poate si altfel... ca exista si altfel de mame, care nu ar jertfi pentru copiii lor nimic din ce le apartine... in schimb vorbe frumoase cu carul. Sincer, acum imi apreciez mama. Imi dau seama ca in lucrurile cu adevarat importante este mereu alaturi de mine. E cineva pe care pot conta oricand... si ma ajuta mereu neconditionat. Faptul ca ma cicaleste? Ca ma suna prea des? Imi cade mana daca ii raspund? Imi pierd vocea dc vb cu ea chiar si o ora? Acum imi dau seama ca am cea mai buna mama din lume. Va doresc sa ajungeti si voi vreodata la concluzii asemanatoare.

[marcellinna]

Ramiha,sa-ti traiasca mama , sa se bucure mereu de sanatate, sa va bucurati mereu una de alta.Iti doresc din suflet sa fie asa,nu din invidie ,ci de admiratie. La tine s-a remediat situatia pt ca ai un anumit fel de mama.E urat spus "un anumit fel de mama " ,stiu. Tu ai o MAMA,la fel ca si celelalte fete ce ne indeamna sa ne iubim mamele oricum or fi ele.Si pe voi,cele ce ne indemnati sa ne iubim mamele oricum ar fi ele,cu tot respectul pt voi si cele ce v-au dat viata si va iubesc,vreau sa va rog din suflet sa ma ascultati. O sa va marturisesc o treaba dureroasa.Nu se poate iubi o mama oricum o fi ea. E purul adevar. Eu nu pot sa spun ca nu-mi iubesc mama deloc dar pot sa spun cu tarie ca sunt alte persoane(ex Mariaa,pe care o admir de cand am cunoscut-o aici pe forum) ce-si iubesc mama mult,stratosferic mai mult decat mine. Nu o spun cu rautate fata de mama mea,o spun cu durere in suflet. Pt ca eu si multe altele avem mame pe care nu le simtim mame asa cum va simtiti voi mamele voastre. Nu mai vreau sa-mi invart cutitul in rana acum. Credeti-ma ca va socot privilegiate,invidiez , admir si venerez chiar legatura dintre mamicile de aici ce-si iubesc din tot sufletul mamele si se simt iubite la randul lor de catre propriile mame. Eu si altele nu am avut ,privilegiul ,ocazia,sa simtim la fel fata de mamele noastre si asta nu din vina noastra. E o durere imensa va asigur.Respectati-ne durerea ,asa cum si noi respectam si recunoastem dragostea ce exista intre voi si mamele voastre. Zicandu-ne "iubiti-le asa cum sunt,nu renuntati la ele",generalizand, nu faceti altceva decat sa aruncati tot asupra noastra o vina ce nu ne apartine,peste plusul de durere pe care si asa il purtam de prea mult timp si o sa-l purtam cat vom trai,indiferent daca mama mai este in viata sau nu .

[andruskandu]

Buna, fetelor! N-am mai scris demult... In ultimul timp, dupa ultima cearta, am pastrat o relatie de convenienta cu mama. Vine, il vede pe Andrei, se joaca cu el si pleaca. Noi, vorbim generalitati, nimicuri. Ieri insa, iar si-a aratat "coltii": Andrei a inceput sa spuna cate un cuvintel, mama,tata, Ade(numele lui), si altele. Ieri i-a casunat ca "de ce nu spune -buni-". Si gata, asa il invat eu, nu spune ca nu vreau eu, si altele...copilul invata ce vreau eu, si de-aia nu spune "buni" M-am necajit tare, pentru ca e singura bunica pe care o are Andrei, si as fi vrut sa aiba o alta relatie cu ea, sa nu simta tensiunea dintre noi. Dar tare ma tem ca nu va sti sa-l apropie. Ba ma mai tem ca va incerca sa-l intoarca cumva impotriva noastra (mai tarziu). Tocmai asta nu as face eu, n-as incerca sa-l intorc impotriva ei. Am sa las "liberul arbritru", sau ce va simti el... Andreea [mamica] lui [copil] Andreiut Puiut

[Dorsilia]

Da, mama e sau ar trebui sa fie fiinta, prima fiinta care te iubeste, te ajuta, te suporta, neconditionat Cand mama nu poate asta...nu conteaza de ce nu poate, cand isi vede copilul inferior altuia, altora.....e de rau. Si e de rau pt toata viata. Mama mea nu a reusit niciodata sa mascheze faptul ca am fost un copil nedorit, m-am trezit sa vin dupa un baietel, avortat de ea, n-a mai vrut moasa sa-i faca chiuretaj pe shest, ca deh, era pe vremea lui ceasca....asa c-a ramas cu mine pe cap M-a crescut cum cresti un animal de rasa...numai ca eu n-am fost la inaltime. N-am fost ca si copil nici o frumusete si nici alte calitati nu aveam in afara de cumintenie, asta e opinia ei. Altii erau frumosi, descurcareti, joviali. Eu eram pe dos. Nu s-a ostenit sa se joace cu mine, era prea nervoasa si ocupata. Nu s-a ostenit sa ma mangaie si pupe. Nu se cadea asa ceva. Ne imbratisam rece la zile mari de sarbatoare. Am crescut si devenit un om fara prea mare incredere in puterile proprii. Am fost un fel de doica pt fratele meu mai mic cu 11 ani. Mi l-a pasat full time, in tot timpul meu liber. Si mi-a placut....o vreme, multa vreme. Chiar daca facea comparatii dureroase cu glas tare. Si le face si acum. A inceput si cu copiii mei la fel...baiatul e favoritul ei. Si o spune cu glas tare, ma deranjeaza. Mi-a spus ca vine la noi sa vada copiii chiar daca nu vrea sa aiba de a face cu mine. Si nu vrea sa aiba de a face cu mine de cand nu mai sunt sluga ei, de cand nu mai execut orbeste dorintyele si planurile ei. Daca nu mai fac asta sunt o tradatoare.... asta e, niciodata nu se va schimba nimic intre noi, mai bine nu va fi oricat m-as zbate, si nu mai am puterea sa lupt pt cineva care nu a stiu sa-si iubeasca neconditionat copilul pe care l-a nascut...altii iubesc copii adoptati suna patetic totul, stiu, poate nici nu e in avantajul meu sa imi afisez latura asta, de fapt chiar nu e, de ce mai multe ori oamenii intorc impotriva ta ceea ce stiu despre tine...numai ca mie nu-mi mai pasa...SUNT EU MAMA acum!

[MissParker]

Dorsilia, [pup] si sa stii ca nu esti singura cu sentimentele astea. E trist ca simtim asa, dar trebuie sa intelegem ca nu a fost vina noastra si nici raspunderea noastra. Noi avem acum raspunderea fata de propria noastra viata, s-o facem cat mai frumoasa, sa fim fericite si sa ne inconjuram cu oameni care ne iubesc, chiar daca asta inseamna sa renuntam la o mama care nu este si nu a fost capabila sa ne iubeasca. E trist, dar e necesar, ca sa ne vindecam si - cum spui si tu - ca sa nu mai fim "slugi" sau "sclave" usor de manipulat prin sentimentele de vinovatie inoculate de-a lungul timpului si care ne tortureaza si acum. E foarte dureros, eu fac de 4 ani terapie si inca nu am reusit sa-mi ling toate ranile, cum mai descopar una si o deplang si trec prin depresii crunte ca s-o prelucrez emotional, cum apare urmatoarea si urmatoarea, iar durerea pare sa nu se mai sfarseasca. Mai incerc uneori s-o deturnez prin furie, insa stiu ca dincolo de furie ma asteapta intotdeauna suferinta, acea suferinta a fetitei nevinovate cu ochi mari si curati care cauta disperata iubire si acceptare la mama ei si nu o gasea. Eu am incetat sa ma mai zbat pentru a obtine ceva inexistent. Cred ca asta este unul din pasii care duc la adevarata maturizare. Ti-o doresc si tie din tot sufletul.

Felicia [gravi] 8+

[9cer] [url="http://community.webshots.com/user/Miss_Parker_1911"]Poze cu noi si vacantele noastre[/url] ***************************** IUBIRE > ADEVAR > AUTONOMIE > IDENTITATE

[url="http://www.helpsonia.com/povestea-soniei"]S-o ajutam pe Sonia[/url]

[andruskandu]

Felicia, sarcina usoara cu bebe sanatos! [bis][bis][bis][bis][bis][bis][bis] Andreea [mamica] lui [copil] Andreiut Puiut