cum sa procedez cu mama

[alishaa]

[flo]Dragele mele, nici nu stiti cat bine mi-a facut acest topic, aceasta confesare, raspunsurile si gandurile voastre...Demult tin lucrurile aceastea in mine. Persoana care m-a nascut si crescut, pe care mi-e greu sa o mai numesc mama, joaca un teatru parsiv fata de toti cunoscutii - am avut prieteni, care nu ma credeau, pana nu am inregistrat-o. Pt 90% din rude, eu sunt un paria, o mucoasa, una care fara ei era un nimeni. Din tot neamul - sunt singura care a facut facultate, care vorbeste 3 limbi straine - dintre care 2 fluent si care are (pe propriile puteri) un job super intr-o firma fff bine cotata. Nu m-a ajutat nimeni - am razbit singura...atat cat am putut. Cel mai greu mi-a fost sa invat sa fiu multumita de mine, de ceea ce am facut...pt ca de mica am invatat sa ma compar cu altii si sa ravnesc la tot ce are altul mai bun (la asta duce 10 pe linie si "dar ala de ce poate si tu nu ?").

Maria[flo] - pt mine, orice sfat, orice parere este binevenita. Ceea ce vreau sa spun este ca nu mai vreau sa imi modelez viata in functie de aceasta persoana. Mi-a dat calr de inteles, ca oriunde ma voi duce, va fi pe urmele mele iar cu tatal meu vreau sa pastrez legatura. Pe de alta parte, ma gandesc ca nu e vina ei ca e bolnava si ca poate va exista un mijloc de a fi tinuta la distanta (atata timp cat fiecare va fi pe tarlaua lui, fara mijloc de comunicare - e ca si cum am fi vecini). Nu e vorba de casa, e vorba de munca, de vise realizate ca sa se spulbere din cauza unei persoane care te va urmari peste tot.

Mara[flo] - daca ai stii cat de muult iti multumesc pt gandurile tale...Nu am vrut sa sochez. Daca as fi vrut sa sochez, as fi povestit cum in aceasta vara, bolnava fiind, vomitand, a venit si a inceput sa ma loveasca cu furie cu pumnii in cap si in spate ca ne aud vecinii - mi-era atat de rau, incat eram in genunchi in fata vasului de WC...NU ma puteam apara, caci vomitam intr-una, m-am tarat langa cada, si a venit dupa mine, dand in continuare. A venit sotul meu, a luat-o pe sus si a trantit-o in pat spunandu-i ca daca se misca nu raspunde de el. Replica ei a fost "Esti o ordinara, o nebuna scarboasa, nu vreau sa te mai vad".

De atunci, am inceput sa ma impun imediat cum vad ca e sansa sa o ia pe aratura. Am inceput sa ma educ sa nu mai imi pese, sa am incredere in mine, sa o infrunt agresiv.

As vrea sa gasesc o cale prin care sa ii demontrez ca e inutil ce face, ca niciodata nu ma va mai putea atinge sau controla, ca nu i se mai permite...si asta fara sa renunt la ceea ce am realizat. Din cauza ei...Nu pot sa accept, ar insemna ca e ca ea, ca m-a infrant si nu acum deja e un razboi...Un razboi cu mine - nu cu ea...A ceda si a vinde (in afara ca acum pierd fff mult si nu vreau asta, pt ca voi plati credit degeaba) inseamna ca eu nu am putut sa infrunt si sa lupt pt visele mele. Si ma intreb daca ceea ce spun eu aici este posibil. Probabil ca nu, probabil ca voi ajunge si sa vand - dar pana atunci...trebuie sa gasesc un mod de a o infrunta si mai tare...pt ca oricat de aiurea si jenant suna aceasta poveste cu cainele...este al meu, il iubesc, ma ocup de dresajul lui, este ca un copil, si in viziunea mea un copil creste mai bine alaturi de un animalut de companie...si cred ca face toate astea pt ca uraste tot ce iubesc eu si pt ca vrea sa isi exercite controlul asupra a tot ce are legatura cu mine - de aceea am luat camere de luat vederi, sa le instalez si sa vad ce se intampla in lipsa mea cu el...Pt ca nu mi se pare normal sa il chinuie cu dictatura de a sta nemiscat in cosulet.

[Porumbita]

Citat:

citat din mesajul lui alishaa Mara[flo] - daca ai stii cat de muult iti multumesc pt gandurile tale...Nu am vrut sa sochez. Daca as fi vrut sa sochez, as fi povestit cum in aceasta vara, bolnava fiind, vomitand, a venit si a inceput sa ma loveasca cu furie cu pumnii in cap si in spate ca ne aud vecinii - mi-era atat de rau, incat eram in genunchi in fata vasului de WC...NU ma puteam apara, caci vomitam intr-una, m-am tarat langa cada, si a venit dupa mine, dand in continuare. A venit sotul meu, a luat-o pe sus si a trantit-o in pat spunandu-i ca daca se misca nu raspunde de el. Replica ei a fost "Esti o ordinara, o nebuna scarboasa, nu vreau sa te mai vad".

align="right" id="quote2">

eu recunosc cinstit ca nu stiu dc as putea trece peste asa ceva....

[claujro]

alisha, stiu ca e greu si ca pare imposibil dar eu, citind povestea ta nu pot decat sa-ti dau un sfat: muta-te cat mai departe de mama ta. Nu cred ca fiecare va locui in partea ei de casa si nu va mai da buzna in viata voastra, nu cred ca nu va continua cu aceeasi atitudine abuziva , va gasit metode de a va invada caminul si de a face ceea ce stie ea mai bine...Imi pare rau! [flo][flo][flo][flo]

 

Mara si Matei

[maru]

fata draga, casatorita fiind a indraznit sa te mai atinga? asta e imposibil! La cat de calm si pasnic e sotul meu, pai cred ca o batea de o zvanta pe loc, cred ca o lasa in sange...

Nu, ultima bataie luata a fost in ziua casatoriei, apoi au fost multe abuzuri verbale, dar fara stirea sotului, nu in fata lui, chit ca nu dadea doi bani pe el

Eu zic sa incepi sa impui niste limite: nu in casa mea fara sa ma suni inainte, nu in oalele mele, nu in hainele mele. Nu te priveste! Te-ai atins, am chemat politia!

Ce am facut noi?

Am inchis telefonul atunci cand conversatia devenea jignitoare. Am plecat in secunda cand reprosurile incepeau sa curga (ei mutandu-se la tara, ne-a fost greu sa ne suim pur si simplu in masina si sa plecam, dar dupa un timp n-ama vut nicio problema sa o facem).

Am refuzat orice ajutor banesc, orice apropo, am refuzat, am preferat sa nu mananc, sa am numai pentru copil si gata...

cand am considerat ca atmosfera asta dauneaza copilului, am aplicat pentru viza de canada si am emigrat

Nu mi-am vazut parintii de 3 ani, vorbesc cu ei saptamanal la telefon, aplic acelasi procedeu cand conversatia devine imposibila.

Vor veni in vara, dar am aranjat astfel incat eu nu sunt acasa de dimineata pana seara, iar sotul si-a luat cursuri la colegiu. Om rezista pe weekenduri.

 

dar ai mei sunt pe jumate de inversunati ca mama ta...

ai grija de tine!

 

Alaturi de Emma cu gandurile bune si rugaciuni, in fiecare zi la ora 13! Lupta iubita!

 

 

Doamne'ajuta!

 

POZE

POZE2

 

http://maru-incotro.blogspot.com/

[eunice78]

Alishaa, singura solutie pentru sanatatea ta si pentru familia ta, pentru o viata normala e sa te separi de ea. Te inteleg ff bine.

Gandeste-te ca va fi de o mie de ori mai rau cand vei avea si un copil de care nu te vei putea bucura si pe care nu il vei putea creste in liniste pentru ca ea va face cu copilul exact ce face acum cu cainele tau. In plus totdeauna o sa spuna ca ea te-a crescut pe tine mai bine, ca esti o mama de nimic etc. Si va spune ca, copilul tau e un nimic fata de copilul ei, adica TU. E greu de crezut dar..cam asta e genul de om.

Pe scurt, pleaca de acolo si bucura-te de o viata normala.

 

Eni, mama de baietzi - Petru (14.08.2003) si Toma (29.09.2006)

[mariamunteanu]

Alishaid="blue">, vorbesc f serios, iti otravesti viata daca mai continui sa-i dai si cea mai mica atentie. Tu cu viata ta, ei - cu a lor. Aceasta persoana este bolnava mintal, are nevoie de tratament. Rupe-te de parinti, separati-va, mergi in vizita la ei regulat, o zi pe saptamana e suficient, nu-i mai primi in casa. De maine.

Numai asa vei putea sa-ti cresti bine copiii pe care-i avea.

Atentie, aceste conflicte iti uzeaza nervii, iti deformeaza caracterul, fara sa vrei vei prelua din metehnele mamei tale. Nu e gluma.

 

Maria

[MissParker]

alishaaid="red">, rar am citit povesti mai triste ca ale tale Si mie mi se spunea cat am fost de dorita, eram "oxigenul vietii ei" [vom]. Si, la fel ca si la tine, ma imbraca in alb, eram papusa ei imaculata. Asta cat eram mica. Dupa aia au inceput bataile si teroarea.

 

Eu una m-am rupt de mama mea pentru mult mai putin decat atat (daca lasam la o parte abuzul sexual de care nu a fost capabila sa ma protejeze).

 

Poate ca pare mai usor de suportat diagnosticul "bolnava mintal" pentru mama ta, oh, ce usor ar fi sa fie asa, atunci ne-ar trezi chiar si un pic de mila, nu-i asa? Si ai putea continua ca si pana acum. Dar eu cred ca aceasta persoana este un terorist emotional, o mitomana si o narcisista patologica. Esti in mare pericol daca nu scapi de sub influenta ei.

 

Te rog intra pe serverul:

 

http://www.4shared.com/

 

cu adresa de mail: desprecarti@yahoo.com

si parola: romania

 

si descarca-ti de acolo materialele despre narcisismul patologic si despre terorismul emotional, citeste-le si apoi mai vorbim.

 

Iti doresc multa putere, sa poti iesi din cangile otravite ale acestui vampir care-si spune in mod abuziv mama.

 

 

Felicia id="size2">- cea mai fericita mama a celui mai iubit dintre Racusori - bebe Davidid="blue">id="size2"> (24.06.2008)id="green">

id="Trebuchet MS">

id="purple">[9cer] Poze cu noi ***** Povestea nasteriiid="blue"> ***** Slide show Davidid="blue">

Vaccinurile in Romania NU sunt obligatorii (vezi Legea nr. 649 din 20 noiembrie 2001 pentru aprobarea ordonantei guvernului nr. 53/2000id="size1">). Informati-va cat mai bine si luati decizii in cunostinta deplina de cauza.id="teal">

 

Pentru mamicile anti-vaccin sau cu copii vatamati in urma vaccinurilor: ne intalnim AICI.id="red">

id="Trebuchet MS">

[alishaa]

Multumesc pentru sustinere, pt ganduri bune[flo].

As pleca...insa nu pot - nu ma lasa partea financiara. Noi acum stam toti cu chirie, va dati seama, daca as vrea sa vand o casa - casa visurilor mele - ar trebui sa scot banii de un apartament cu trei camere pt a le returna lor banii inapoi (nu as putea sa traiesc daca nu le-as da banii inapoi) plus blus inca valoarea unui apartament cu 2 camere (la pret de zona buna) pt a fi pe muchie de cutit sa imi acopar creditele. Or asta e imposibil, avand in vedere situatia economica in care ne aflam in prezent. Casa, are pana si intrari separate (ii multumesc mult sotului meu ca nu a cedat cand urla ca disperata ca de ce sa face doua intrari, ca sa punem o usa de comunicare intre ele, etc si etc). Pana si usile de intrare le-am pus opus, tocumai ca sa ne vedem cat mai rar. E drept, e aceeasi curte, dar ma gandesc ca ne-am putea evita si asa...Slava Domnului ca am facut balcoane gen terasa in partea noastra.

Nu ma intelegeti gresit: stiu ca trebuie sa ma feresc de ea, stiu ca ne mananca viata (este genul care efectiv se baga, intre cu bocancii peste viata si intimitatea ta, are mereu impresia ca ea le stie pe toate si oricat ii demonstrez ca nu este asa...nu vrea sa priceapa si pace)...Insa tatal meu, om slab - de altfel - nu are decat o singura vina - ca nu a putut sa o controleze, desi nu recunoaste - este la fel de terorizat de ea. Mie, maritata fiind, la 27 de ani cand inca mai stateam in casa lor, imi era frica sa ajung dupa 10 seara acasa, urma, sechela ramasa din tinerete. Ne intrase in subconstient. De mai bine de un an, am inceput usor usor sa o infrunt...pana acum, cand am ajus sa imi impun sa nu imi pese, orice ar spune...De facut...face destul de rar ceva aiurea, pt ca sotul meu a inceput sa o puna la punct serios.

Dar mie ? Mie cine imi da tineretea inapoi ? Cum poti sa spui ca iubesti un copil, cand ii tai airipile sa zboare cat poate el de sus, de frica sa nu cumva sa ramai pe dinafara ? Daca trage un vant (ma scuzati) si tu nu l-ai mirosit ? Ce fel de oameni sunt astia, am incercat sa inteleg, nu pot si pace...Cum e posibil sa fi atat de dependent de o persoana...sa nu ai o viata proprie ????? Este incredibil.

Miss Parker, multumesc din suflet pt tot, am sa citesc acele carti...

Sa nu ma credeti lasa sau plangacioasa...am motive puternice pt care nu pot sa ma mult cat mai departe. In primul rand pt ca m-ar gasi (varul meu a rupt orice relatie cu matusa mea - mama lui - ooo nuuu, nu din cauza asta - au fost niste motive financiare si s-a suparata ca vacarul pe sat - matusa mea nu e vinovata cu nimic - si credeti-ma, mama mea i-a dat de urma, la haituit, ii lasa scrisori sa vb cu matusa mea, pana cand a amenintat-o cu politia - in nebunia ei vroia sa faca un bine, degeaba ii explicam ca nu trebuie sa se bage, oricat o roaga matusa mea). In al doilea rand, nu vreau sa rup legatura cu tatal meu, asa cum este el, mai slab, niciodata nu m-a atins, nu m-a jignit, nu a spus nu cand am avut nevoie de ajutor...Poate ca intr-un fel si el este egoist, are meteahna ca este atasat de ea, dar a trait 27 de ani cu ea, ea a fost familia lui, eu am alta familie, e logic sa o ingrijeasca...si este tatal meu, il iubesc, este batran, vreau sa ii fiu aproape.

As vrea doar sa pot sa o tin la distanta (usa incuiata, nu vine fara sa ma sune - chit ca stam in acceasi curte - oricum nu ar avea cum sa intre, vorbit cat mai putin - buna ziua - buna ziua, ce mai faceti - bine merci, voi - bine, haide pa[:D]). Intors spatele daca mai face vreo tampenie - jigniri si etc - si daca nu merge si nu merge...asta e, pb ca voi ajunge sa vand si casa.

Stiu ca ideal ar fi sa ma mut in Canada si sa vb la tel odata pe luna - numai ca de plecat din tara nu vreau (as pleca doar daca m-ar aduce in stare), iar de mutat departe in Bucuresti - nu ma lasa partea financiara. Situatia este ceva mai complicata...

Probabil ca si eu, cat am fost mica am fost papusa ei - fara de care nu putea sa respire - eram "aurul, viata, sufeltul, comoara, etc" ei. Ceea ce ma uimeste este faptul ca regreta ca am crescut[alcool], mereu imi spune ca de minunata eram cand eram mica. Cat de lipicioasa, dragastoasa, simpatica, etc...si cat de afurisita sunt acum[alcool]. Jesus, woman...nimeni nu e perfect, dar din cate stiu, parintii isi iubesc copii si ar trebuie sa le vada si partile bune, nu ? Ar tb sa fie mandri ca sunt pe picioarele lor, ca au o familie fericita, ca le sunt alaturi...Nu pot - oricat m-as stradui - sa inteleg aceasta persoana, sa pricep ce este in capul ei si ce a declansat acest lucru.

Ce e drept, pana sa citesc acest topic, m-am gandit mereu ca sunt eu defecta, ca nu trebuie sa gandesc asa despre mama mea. Ca o sa ma bata Dumnezeu, asta e m-a crescut, asa cum a stiut...e...mama. Dupa ce am citit atent acest topic...dupa ce m-am mai documentat un pic, mi-am dat seama ca daca nu pun piciorul in prag, viata mea va fi un calvar. Cert este ca oricat ma agit eu, tot pe sotul meu il stie de frica - de fapt il stie de frica de cand am spus ca daca el decide sa plece de langa ei, am sa il urmez, orice ar spune ea si orice ar face[:D]. De atunci, daca sotul meu ridica tonul la ea, pricepe mai repede decat de la mine (eu tre sa tip de trei ori - dar nu ma mai las nici eu[:D]). A fost de ajuns sa ii spun vinerea aceasta ca daca mai aude un cuvant despre caine, cu el nu mai are ce discuta never - ever...Si curios - A INGHITIT IN SEC si NU A MAI COMENTAT NIMIC. Sotul meu a spus clar ca in ceea ce il priveste, ii va fi interzis sa vina in casa noastra, fara sa sune in prealabil si sa intrebe daca se poate, cum va fi interzis sa stea cat vrea si unde vrea in casa noastra (indiferent ca isi va smulge ea parul din cap sau nu). L-am rugat sa citeasca raspunsurile de aici si i-am explicat ca daca ne va ameninta serios linistea si acolo, decizia va fi sa vindem, orice s-ar intampla...Sper doar, sa o putem tine la distanta...Daca nu se va putea si nu se va putea, va trebui sa decidem si sa ne indepartam cumvba...Pacat, pacat ca tocmai persoana care ar tb sa te indrume, sa te calauzeasca, sa te ajute neconditionat sa fie alaturi de tine la bine si la greu, pacat ca tocmai acea persoana, te jigneste in ultimul hal, si are pretentia sa spui sarut-mana pt asta, te agreseaza fizic, te trage in jos...te obliga sa iti schimbi prioritatile, te chinuie intreaga viata...Si grav este...ca nu exista balamuc pt ele - cred ca ar fi fericite intre ele, ma scuzati pt aceasta oroare...dar nu ma pot abtine.

[mariamunteanu]

Alishaaid="blue">, oamenii nu se schimba. De ce ati facut casa impreuna cu parintii, cand stii cum sunt ? Te-ai legat la cap fara sa te doara.

 

Ofera-le lor un apartament si voi ramaneti in casa. Tu crezi ca gata, daca incui usa, n-o sa va mai vedeti ?

 

Intotdeauna exista o rezolvare, numai sa vrei. Sunteti doi oameni tineri, sanatosi, inca nu aveti copii, nu se poate sa nu va descurcati. Nu trebuia sa mai lungesti boala stand cu ei si cand ai devenit mare, ba chiar si dupa ce te-ai casatorit. Eu sunt impotriva acestei practici chiar si cand relatiile cu parintii sunt bune, daramite cadn sunt atat de proaste.

 

Te-ai invatat sa fii victima, nu vrei sa traiesti fara teroarea la care te supune mama ta. Ce inseamna "casa visurilor" cand trebuie sa te incui si sa te feresti de propria mama ?

 

Maria

 

[alishaa]

Maria, inteleg ce vrei ce sa spui[flo]. Numai ca e posibil sa nu ma fi facut eu inteleasa. Atunci cand am decis sa facem casa impreuna, desi stiam cum este (ea chiar cred ca e bolnava mintal - are pana acum 10 internari la doua spitale de psihiatrie - am vb cu trei doctori diferiti - ca sa ma conving ca e adevarat, ca nu e un mod de santaj - se pare ca chiar este bolnava - asta este, nu e vina nimanui), nu stiam ca e ceva in neregula cu ea, in afara de boala. Nu citisem ceea ce am citit de cand am dat de acest topic, mi se parea doar ca este un parinte exagerat de posesiv (pe atunci, nu ma lovise, maritata fiind - in vara asta a facut-o si am si internat-o dupa). Nu spun ca se comporta asa numai din cauza bolii diagnosticate (depresie nu stiu cum si nu stiu de care - termeni pe care nu ii mai retin, pt ca nu am mai vrut sa ii retin), Doamne fereste. Atunci, deci, cand am luat aceasta decizie...stiam ca este bolnava, ca imi va fi mai usor cu ei aproape...Caci are momenete cand zici ca e sfanta Filoftea...Stiu ca un om ca ea nu se schimba niciodata, stiu ca e aiurea sa incui usa in curtea ta atunci cand esti acasa, ziua in amiaza mare...DAR nu am banii necesari sa ii ofer un apartament, pe acea casa este pusa dubla ipoteca (deci nu e chiar asa usor sa fie vanduta), iar daca o vand, trebuie sa la dau banii inapoi si sa returnez un credit ffff mare la banca...Ceea ce in prezent, este imposibil, data fiind criza pe care o traversam. Si chiar si asa, sa spunem ca se vinde si fiecare se duce in apartamentul lui, tot degeaba, caci nu vad de ce trebuie sa imi pedepsesc tatal, din cauza ei. Asta ar insemna sa nu mai imi vad tatal, daca il vad...e clar ca ea afla unde stau si va face si mai rau. Nu pot sa iti explic cum este...Situatia care exista este sa am un noroc nesperat sa vand acea casa incat sa le dau banii si sa acopar creditul (nu pot folosi banii pt altceva, caci trebuie ridicata ipoteca de pe casa). Si acum...nu as mai putea face credit sa imi iau alta casa, dupa cum e situatia cu bancile...As fi nevoita sa revin la statul cu chirie...si as sta, nu e bai, dar imi permit abia o garsoniera mai normala, sau o bomba de apartament cf doi la mama naibii. Nu asta e pb, pt linistea mea as sta si in Palestina, pb e ca nu as scapa de ea. Ar fi mult mai rau - m-ar haitui, mi-ar pune neamul in cap, ar venit tot timpulk dupa mine, l-ar teroriza pe tatal meu...Nu vreau asta...A sta langa ea si a o pune la punct, chiar si cu usa incuiata...deocamdata pare varianta cea mai ok. Sa explic mai mult - m-as intinde. Nu am facut casa cu ei de bine ce imi era - era sg modalitate de a avea o casa - pe atunci nu ne permiteam sa ne luam un apartament - sa stau cu ei nu mai vroiam, nu ne permiteam nici chirie pe atunci - abia dupa un timp - s-au ivit niste oportunitati si am reusit sa ajungem aici. E mult de spus.

Si asa cum am mai spus...poate a fugi de o astfel de persoana pare solutia cea mai la-ndemana. Eu REFUZ sa imi schimb viata, locuinta, etc din cauza ei - nu mi se pare o metoda ok. Da, am strans multe porcarii in mine, daaa, ma calca pe nervi, dar daca din postul meu s-a inteles ca ma plang de situatie, s-a inteles prost. Am vrut doar sa expun si eu cazul meu si sa INTELEG un astfel de om. Da, vreau liniste, dar a fugi, a vinde, a gasi alte metode, nu inseamna ca mi-as gasi linistea. De fapt, cand ai ghinionul sa ai o astfel de "mama" - pana nu moare (iertati-ma, nu ii doresc moartea, vb obiectiv), nu vei avea liniste, oriunde te vei afla. Eu sunt decisa sa infrunt - si nu, nu sunt victima si nici nu imi place postura - dar nu vad de ce trebuie sa renunt la ceva ce am muncit si la relatia cu celalalt parinte din cauza ei. Poate ca nu sunt fff explicita, e drept solutia voastra e cea mai de bun simt, cea mai usoara cale de a scapa - in unele cazuri - eu vreau doar sa ii arat ca nu va mai fi never ever ca ea...Ca nu va pricepe e partea a doua, poate atunci cand voi avea un copil si voi vedea ca se baga...imi voi lua lumea-n cap. Dar acum nu pot sa accept sa imi iau deciziile in functie de ea. Si daca ma voi muta, va afla unde stau si va incepe sa ma hartuiasca (cum ar face-o sigur, doar am vazut cazul varului meu), ce sa fac sa ma mut iar ? Dar cine este ea ? Nuuu, eu vreau sa cred cu inversunare ca poate va exista o metoda de a o anihila (pana si oamenii posedati sunt dovediti pana la urma)...fie cu ignor total, fie cu ridicat ton si amenintare cu diverse.

Ciudat e doar ca (,) cu altii se poate exemplar, asta ma uimeste si e autentica in fiecare relatie, credeti-ma.