cum sa procedez cu mama

[andruskandu]

Oooof, cat am cautat subiectul acesta..... trec acum prin momente grele, dureroase, cu aduceri aminte triste. 

Am dat pagina cu pagina si am recitit durerile si mangaierile fetelor care au trecut pe-aici si-au scris. E, cum bine zicea pe-aici, terapie. 

 

Iar nu ne intelegem, (nu ca ne-am fi inteles pana acuma, dar suntem in plin razboi). Pe la sfarsitul lui ianuarie m-a dat afara din casa ca nu am acceptat sa vindem apartamentul cu trei camere, ca sa cumparam unul cu doua camere doar pe numele ei. I-am zis ca am si eu copil, si trebuie sa am o siguranta. Si m-a dat afara!

 

Prin aprilie, de paste, m-a anuntat ca au plecat chiriasii, asa ca sa vin sa fac curat. Mi-a zis ca nu se mai ocupa sa caute chiriasi. Daca vreau eu sa caut, bine, daca nu, nu. I-am zis ca nu mai vreau sa inchiriem apartamentul, ca sa am unde sta peste noapte cand vin de seara pentru serviciul de zi (locuiesc in Campina si serviciul il am in Bucuresti). 

 

Pe la inceputul lui august ma cheama la ea si-mi spune in felul urmator: ca are nevoie de bani, asa ca sa inchiriem apartamentul. I-am zis ca n-am unde sta, si n-a interesat-o... ea are nevoie de bani. Sa-i dau bani de chirie ca altfel ma da in judecata. 

 

Atunci i-am zis sa mergem la notar, daca vrea, sa-mi faca contract de vanzare-cumparare si ii dau bani pe acea parte. 

  

 

Asta-i alta problema, am expus-o la forumul juridic. De altceva vreau sa va povestesc acum.

Am avut curajul de a-i spune in fata toate suferintele prin care m-a trecut, toate durerile pe care mi le-a provocat. O ora am tipat ca bezmetica la ea, spunandu-i tot ce aveam pe suflet. Pe multe le gasiti aici, in acest topic. 

 

Cand am ajuns acasa, eram epuizata. Doua zile am zacut, nu m-am ridicat din pat. Se uitau si sotul, si copilul la mine ca ma ridicam doar sa ma duc la baie. 

 

Cu Andrei nu a putut avea o relatie, nici macar pe nepotul ei nu a putut sa-l iubeasca si sa-l apropie. Acum dupa ce m-a vazut plangand din cauza ei in ianuarie, si zacand doua zile nici atat. A sunat mama duminica, si cand a vazut cine e la telefon, a strigat disperat "nu-i raspunde, nu-i raspunde!!!!!"

  

Am o minune de copil, nu va pot spune cat sunt de mandra de el. E frumos, destept, iubitor, plin de inteligenta emotionala, empatic. Se uita la mine ca la soare si-mi spune de zece ori pe zi "mami, te iubesc, esti cea mai buna mama din univers". Invata bine fara a face prea mult efort, iar eu sunt multumita de el si nu-mi doresc decat sa fie sanatos si fericit.