cum sa procedez cu mama

[Kariris]

Hildegrad te rog sa nu te superi pe mine, dar iti spun parerea mea: gresesti in primul rand pentru ca consideri ca mama ta are vreo obligatie sa te ajute in vreun fel cu copilul...gresesti ca ii ceri sa te ajute chiar si cu putina curatenie... sunt bunici si bunici...din ce am citit ea chiar nu e genul..si e si putin egoista! Tu ar trebui sa-i explici clar mamei tale, chiar daca pe un ton mai ridicat, bineinteles de preferat nu in prezenta copilului si nici a sotului, ca ea este mama ta si tu esti mama copilului tau si in consecinta il cresti cum vrei, cum consideri ca-i mai bine ii dai ce consideri tu sa manance si nu ce crede ea si, il educi cum vrei tu nu ea. Baga-i in cap ca ea e bunica, nu mamica si daca vrea sa-si pastreze postul de bunica sa se comporte ca atare. Dar pentru asta nu trebuie nici tu s-o mai rogi sa te ajute in vreun fel. O inviti sau mergi la ea cu copilul sa-si vada nepotul si atat! Si copilul primeaza...nu-l deranjeaza nici din somn, nici de la nimic, pentru ca vrea ea sa-l ia in brate sau mai stiu eu ce! Punand-o la locul ei pentru o vreme, s-ar putea sa constientizeze ca nu mai esti copil neajutorat si sa-ti permita sa-ti exerciti drepturile de mama in totalitate, nu tot timpul timorata si certata de ea! si mai cred ca-i putin cam tanara pentru rolul de bunica. Sau asa se simte ea. Nu cred ca psihic e pregatita sa fie bunica de aceea vrea sa-ti fure rolul de mamica si evantual sa te faca "sora" copilului tau!

[Hildegard]

Alexa Ioana, imi pare rau dar sa sti ca nu am vrut nici pe de-o parte sa iasa din ce am scris: ca mamicile care adopta copii sunt mai putin interesate. sincer,m-am necajit de numa....ca ma scris gresit. nu trebuia sa scriu asa...am sa sterg, sa sti, ca mi-a rusine. nu stiu ce a fost in capul meu, dar sigur nu e asa. Toate mamele indiferent daca adopta sau nasc copii isi dau interesul in mod egal, pun tot sufletul si inima in cresterea copilului. [pup][pup][pup] Am plans si ieri si azi[q], sa stiti.....ca am luat hotararea sa nu mai mergem la ei...In fiecare weekend mergeam acolo inainte de a naste....si asa ne-am obisnuit dar dupa cum am zis, de cand am nascut e dezastru. Relatia nostra era ok...pana cand l-am nascut pe Stefan. Ei erau prietenii nostri, serios???? Mai rar asa relatie parinti-copii. Dar de ce numai poate continua. Bocesc ca naroada.[q] Asa ca stam frumusel acasa, si nexam plimabare. Sincer, nu mergeam atat pentru ai mei cat pentru sot si copil, ca sa iesim la aer curat, sa iesim din oras....sa mergem la iarba verde acolo...sa stam in natura. Mi-e teama ca o sa-mi atace nervii iarasi. Ajutor... [url="http://pg.photos.yahoo.com/ph/szamcsekv/album?.dir=5d98re2&.src=ph&store=&prodid=&.done=http%3a//pg.photos.yahoo.com/ph/szamcsekv/my_photos"]PRAJITURI[/url][pofta]

[url="http://community.webshots.com/myphotos?action=viewAllPhotos&albumID=215594730&security=hlNDdE"]Veronica[/url] si bebe [url="http://photos.yahoo.com/ph//my_photos"]Stefan Peter [/url](07.11.2005) [url="http://pg.photos.yahoo.com/ph/szamcsekv/album?.dir=28eare2&.src=ph&store=&prodid=&.done=http%3a//photos.yahoo.com/ph//my_photos"]Poze la 9 luni[/url]

[Alexa Ioana]

hildegard [flo] [pup] saru'mana pentru raspuns, ma bucur ca s'a clarificat treaba. eu zic ca'i o idee buna ca stati acasa. puteti face un concediu reusit in familie, nu e neaparat nevoie sa mergeti undeva ! si nu mai plange, pt ca piticu' te simte cand esti nelinistita si suparata, si nu'i bine pentru niciunul dintre voi. fii tare, si impune'te. tu, copilul si sotul sunteti pe primul plan. familia voastra. cei din familia extinsa trebuie sa va accepte si sa va respecte exact asa cum sunteti, chiar daca nu sunt intotdeauna de acord cu ce faceti voi. [pup]

[aelita]

Hildegard,puteti pelca voi trei oriunde:la o padure,la piscina,la aer curat.Doar nu numaila mama ta exista aer curat! Nu mai plange ca iti faci rau! Ai realizat ca iti face rau ,acum e aczul sa te rupi si tu uun pic de legatura asta tulbure.Ptca tu mergi acolo PT TINE! Intelege ca e pt tine,ca tu simti nevoia din OBISNUINTA,nu pt sotul tau ,nici pt copilul tau.Cum sa fie pt sotul tau care trebuie apoi sa stea langa tine cand plangi si cand esti nervoasa dupa discutiile cu ea? Cum sa fie pt copilul tau daca spui ca ceea ce face nu e corect pt el,si apoi el,copilul,sta langa tine cand plangi !! Nu,pt ei nu e boine deloc! Sotul tau merge pt tine,iar tu mergi pt a-ti face rau! Trebuie sa trupi obinsunita asta de a o lasa sa iti mai faca rau. Si,da are dreptate lachione cu ajutorul mamei.Nu doar ca nu trebuie sa ceri asta,dar nici sa nu o lasi! Cand incep sa te ajute,de multe ori e greu sa le tii in loc,si sa pretinzi ca doar atat ai vrut de la ele. Nu o poti pune la punct,atat timp cat ea te ajuta in altele,pt ca iti va striga asta de genul:aaa,acum nu sunt buna,dar la curatenie sunt buna! Daca vrea sa stea cu copilul,sa stai si tu cu ea,lasi totul de-o parte,sa nu para ca te ajuta. Doar nu vine ea mereu cand copilul vrea sa doarma! Poate se simte sie a data la o parte,sa te ajute la curatenie si nu la copil. cel mai bine sa nu te ajute la nimic,sa vina doar sa ia in brate copilul cand vrea,si atata.eviti discutiile in fatza ei despre ce ii dai sa manance si alte probleme.si daca totusi se deschide subiectull,faci ce a zis lachione:Baga-i in cap ca ea e bunica, nu mamica si daca vrea sa-si pastreze postul de bunica sa se comporte ca atare. Alexa Ioana,nu te supara,hildegard a vrut sa spuna altceva cu copiii infiati,in nici un caz ca mamele acelea nu simt acelasi lucru. eu,in primul rand am inteles ca probabil daca era infiat,mama ei ar fi gandit asa,ca ea nu simte,ca nu e in stare...E vorba de ce ar gandi altii,nu de ceea ce gandeste ea! bineinteles ca e un mod eronat de gandire,dar se stie ca multi gandesc asa,mai ales dintre bunici.eu nu am inteles nici o clipa ca hildegard ar avea ceva cu mamele de copii infiati.ma bucur ca ati rezolvat problema. inc ao data,hildegard,NU MAI PLANGE ,nu te mai consuma!!! accepta relatia asa cum e,evita cat poti si nu mai lasa pe nimeni sa iti faca rau! am impresia ca uneori parca ti-o cauti cu lumanarea :) glumesc,dar nu e cazul sa plangi ca nu mergi un weekend la ei! sunt atatea locuri de vazut,si puteti merge in trei,e chiar mai bine pt voi,ca doar nu o sa va petrecti viata la parinti !! curaj ,sa vezi cum se rezolva in timp !

[Alexa Ioana]

aelita, tocmai de'aia am intrebat'o pe hildegard ce voia sa zica. pentru ca nu puteam crede ca intentiile ei au fost rele. si eu ma bucur ca s'a rezolvat. dar da, din pacate, sunt multi care gandesc asa, si noi, mamele adoptive, trebuie sa ne lovim de asta tot timpul... si doare extrem de tare... cred ca iti poti imagina... eu cel putin ma bucur ca nu am avut astfel de reactii in familie, ci chiar dimpotriva.

[annablue]

quote:

---

Originally posted by lachione
Hildegrad te rog sa nu te superi pe mine, dar iti spun parerea mea: gresesti in primul rand pentru ca consideri ca mama ta are vreo obligatie sa te ajute in vreun fel cu copilul...gresesti ca ii ceri sa te ajute chiar si cu putina curatenie... sunt bunici si bunici...din ce am citit ea chiar nu e genul..si e si putin egoista! Tu ar trebui sa-i explici clar mamei tale, chiar daca pe un ton mai ridicat, bineinteles de preferat nu in prezenta copilului si nici a sotului, ca ea este mama ta si tu esti mama copilului tau si in consecinta il cresti cum vrei, cum consideri ca-i mai bine ii dai ce consideri tu sa manance si nu ce crede ea si, il educi cum vrei tu nu ea. Baga-i in cap ca ea e bunica, nu mamica si daca vrea sa-si pastreze postul de bunica sa se comporte ca atare. Dar pentru asta nu trebuie nici tu s-o mai rogi sa te ajute in vreun fel. O inviti sau mergi la ea cu copilul sa-si vada nepotul si atat! Si copilul primeaza...nu-l deranjeaza nici din somn, nici de la nimic, pentru ca vrea ea sa-l ia in brate sau mai stiu eu ce! Punand-o la locul ei pentru o vreme, s-ar putea sa constientizeze ca nu mai esti copil neajutorat si sa-ti permita sa-ti exerciti drepturile de mama in totalitate, nu tot timpul timorata si certata de ea! si mai cred ca-i putin cam tanara pentru rolul de bunica. Sau asa se simte ea. Nu cred ca psihic e pregatita sa fie bunica de aceea vrea sa-ti fure rolul de mamica si evantual sa te faca "sora" copilului tau!

---

Lachione, NU PUTEAI S-O SPUI MAI BINE !...[asia] Desi trec prin ceva identic cu mama mea, eu am ales sa o tin la distanta, asta dupa ce am incercat ORICE, ca sa ne intelegem. Cred ca mama ta Hildegard are si anumite regrete [multe] despre relatia ei cu tine si vede in copilul tau o sansa de REVANSARE fata de esecurile ei si fata de modul cum te-a crescut... Solutia pe care o vad eu este INDIFERENTA !!!! Si chiar daca incearca sa te santaseze emotional, nu o lasa sa-ti faca viata un calvar. Si nici nu-l expune pe cel mic, cum am facut eu timp de aproape 2 ani [bang] crezand ca ea va intelege si Adi va avea o bunica iubitoare... Pupici si va tin pumnii sa aveti o vacanta asa cum va doriti, adica MINUNATA !!!! Ana _______________________ Annablue si Adita(1.11.2002) "De noi depinde sa avem o viata frumoasa..." [url="http://community.webshots.com/user/anamaria_pop"]fotografii cu noi[/url] [url="http://community.webshots.com/photo/552405407/2189186770094521407UeGhAJ"]coafura preferata[/url]

[Kariris]

Eu deocamdata nu am copil, dar am si eu o mamica pe care o iubesc ca pe ochii din cap, dar care prezinta "aceleasi simptome" ca si mama lui Hildegrad. Poate ceva mai usoare nu chiar atat de exacerbate. Cand si daca voi avea copil, se va bucura de acesta doar cat sa-l vada sa se joace putin cu el, da NU o voi lasa niciodata sa stea cu el sau sa se implice in cresterea/educarea lui si in nici un caz nu o voi exploata (mama e mult mai in varsta) rugand-o sa ma ajute in vreun fel. Va avea parte doar de momentele frumoase, usoare din viata de bunica iar copilul va avea o bunica, nu o "mamica" in plus. Mie mi-e de ajuns ca de cate ori o rog sa vina sa stea cu cainele meu cat suntem plecati din tara, imi spune la intoarcere ca cum spun io ca cainele asta nu manaca...ca ea i-a facut pui la cuptor si peste si i-a gatit nu stiu ce si a mancat de a rupt. Eu ii spun de fapt ca nu are voie anumite lucruri, nu ca nu mananca, ca dupa capul lui ar manca si mancare chinezeasca condimentata! Si.. rezultatul e ca imi ia cel putin o saptamana sa-l pun pe picioare, sa-i opresc hemoragia intestinala (de la oasele de peste necuratate bine) sau alte inconveniente de natura gastro-intestinala pe care chiar nu vreau sa vi le descriu aici, ca nu-i frumos! Nu stiu daca ar proceda la fel si cu un copil, ca vreau sa cred ca e totusi responsabila, dar nici nu sunt dispusa sa verific asta!

[monjum06]

buna hildegard din pacate cred ca asta este o problema a generatie noastre si a parintilor nostri. ne iubim f. mult parintii, ii vrem langa noi si ei ne vor langa ei cu nepotei de care sa se ocupe, dar e o lupta cine stie mai bine. trecerea de la cum am fost noi crescuti (legati de picioare sa iasa drepte, scutece de carpa, lapte de vaca, miere pe suzeta, 1 sau 2 caciulite permanent, samd) la cum ii crestem noi pe ai nostri: pampers, fara miere, fara picioare legate si caciuli in cap mult mai natural. si fata mea are niste picioare drepte si frumoase.... mai ales daca mama ta te-a lasat in grija bunicii in primul an, poate vrea acum sa recupereze cumva acea perioada, are mai mult timp nu mai e atat de ocupata si vrea sa iti demonstreze tie ca fiica faptul ca nu te-a lasat ca nu ar fi stiut sau nu s-ar fi descurcat. poate e si putina gelozie inconstienta pe faptul ca tu te descurci foarte bine cu copilul. Multe mame cer imediat ajutorul bunicii. cum il tin, cum il spal, cum ii dau sa manance, ce, cand ceea ce le face sa se simta importante si sa isi ocupe locul de bunica stie tot. cand nu apelezi la acest gen de ajutor si te descurci, probabil ca se simt netratate cum se cuvine. de ce sa intrebe o prietena care are un copil putin mai mare ceva si nu ma intreaba pe mine? pentru ca e totul nou si experienta mai recenta. tu trebuie sa ii intelegi poate aceasta parere de rau ca nu ai ridicat-o la rangul de bunica atotstiutoare si mai ales ca indiferent ce i-ai spune nu cred ca se va schimba. si sa o accepti asa cum e, e mama ta pe care oricum o iubesti. gandeste-te ca daca ar fi bolnava sau nu s-ar simti bine, ai uita imediat tot ce ti-a spus si te-a jignit si ai fugi la ea sa o ajuti. nu mai pune totul la suflet. lasa vorbele sa treaca ceea ce ramane sunt doar faptele si dragostea. monica mama lu' gabi

[ancasoare]

seamana cu mama mea, trebuie s-o accepti asa cum e si asa cum spunea si lachione sa ceri de la ea cat mai putin. nu sunt psiholog, dar poate ar fi bine sa discuti cu un psiholog care te va ajuta sa intelegi mai bine de ce se comporta ea asa, de ce te minimalizeaza in rolul de mama, de ce esti atat de sensibila la criticile ei si reactionezi. este un "scenariu" cu care te provoaca tot timpul: ca nu ai fi la fel de buna ca ea in rolul de mama. Bad Dobby!

[filofteia]

Fetelor, eu vreau doar sa va spun sa ziceti mersi ca este mama si nu soacra... Ai mei sunt la 300 km distanta, soacra sta la o statie distanta... Aceleasi probleme... diferenta... fiind soacra nu ii pot spune nimic, tac inghit si fac ca mine... cu mama mai poti sa te certi, mai poti discuta... cu soacra nu... pentru ca apar interpretari din partea sotului, a soacrei etc... La noi cu cresterea copilului s-au mai potolit lucrurile... adica a inteles ca il cresc asa cum cred eu... dar nu l-am lasat niciodata bolnav in grija soacrei... chiar si cand statea cu ea la tara si l-am gasit racit am spus ca raman si eu la tara, asa ca a avut bunul simt si a venit ea cu el inapoi in Pitesti.... Nu cred ca este bine sa rupeti relatiile pentru ca asa cum am spus cu cresterea copilului tensiunile mai dispar si pentru ca are deja copilul imprimat un anume stil (al vostru) si nu mai poate fi asa de usor influentat...