Am o problema ?

[Jeff]

A, si mai era ceva de care mi-e rusine sa vorbesc dar voua va spun: mi se parea asa uratica si nicidecum cum mi-o imaginam eu - avea un nas mare si borcanat care parca ocupa cea mai mare parte din fata si pe deasupra mai avea si niste punctisoare albe pe nasuc de parca avea o capsuna nu nas. Prima data cand "ne-am vazut" nici macar nu a deschis ochii nemaivorbind ca nici nu a incercat sa suga. Toate acestea cred ca au concurat la insuccesul primei intalniri. Bine ca mi-am revenit si ca am reusit sa-mi iubesc copilul asa cum merita cu prisosinta faptura asta minunata. Va trmit la un link cu pozici sa vedeti si voi ce minune am photos.yahoo.com/floareal Melania & Anna-Luciana

[Mik]

Sa-ti traiasca, fetita Jeff. E o frumoasa ! Ai mei pui mi se pareau frumosi la nastere; sotzului i s-a parut urit cel mijlociu. Asta tine de cit de realist(a) esti. [url]http://fr.pg.photos.yahoo.com/ph/mihaela_mj/my_photos[/url] Mik.

[Jeff]

Mihaela multumesc, ti-am vazut copilasii, sa-ti traiasca ce dulci sunt !Melania & Anna-Luciana

[ruxandra_sb]

La noi nici vorba de dragoste la prima vedere. Ma uitam la el si la ceilalti bebelusi si ma gandeam "nu se poate, al meu e cel mai urat, arata ca un broscoi (avea niste edeme la ochi) !!, [bang] oare nu-i o greseala ??, etc. " Primele luni au fost ff stresante. Parca se-nvartea lumea cu mine si eu n-aveam nici un control asupra celor ce se-ntamplau. Apoi incet, incet a aparut si iubirea mare, mare pentru sufletelul nostru. P.S. Matei s-a dovedit a fi chiar un baietel frumusel. (nu zic numai eu [:D] ) Ruxandra & Matei (ianuarie 2002) & sotul drag

[dixie]

Jeff, si eu mi-am pus aceasta intrebare... de multe ori inainte... cum o sa fie. Sigur ca ma gandeam cu mult drag la el si inainte, dar nu-l cunosteam de fapt, nu-l percepeam... odata eram in masina si sotul a avut un incident, a pus frana brusc si m-am cam opintit... era cu 1 luna inainte sa nasc, si bebe s-o fi speriat, mi s-a intarit tare de tot burtica.. vai ce m-am speriat... ma gandeam cu groaza sa nu fi patit ceva ca nu stiam ce sa mai fac! Am citit in cartea Dr. Spock ca intre mama si copil are loc un proces de "indragostire", chiar asa il numeste, in primele zile dupa nastere. Deci nu brusc. Parerea mea sincera, desi poate o sa fie altele care o sa ma injure acum, e si ca multe femei se prefac... ele stiu ca aia trebuie sa faca, aia asteapta lumea de la ele sa faca, si aia fac nene... Si nu vreau sa intru acum intr-o polemica si sa merg si mai departe, ca sunt muuuuulte femei care se prefac si in alte situatii - mimeaza orgasme, te vezi cu ele si "vai ce bine arati azi" cand tu stii ca arati ca dracu' si asa mai departe. Oricum e clar ca sentimentul creste in intensitate si toata lumea poate sa recunoasca asta, nu l-am iubit la fel in primul moment, cum il iubesc acum. Am invatat sa-l iubesc. L-am iubit apoi si mai mult cand dupa 1-2 luni de chin mi-a zambit prima oara... si eu ma uitam la el si ma gandeam... bai ce vrea asta de la mine... pana sa-mi pice fisa [bang][bang] ca copilu' zambea iubitu' de el... Si acum il iubesc si mai mult cand suntem acasa si sta la mama in brate sau la tati si indeferent ce fac eu e cu ochii numai dupa mine... [pup] Dixie

[mihaela1567]

[soc][:0]

[mamica dulce]

eu am avut o nastere zic eu foarte grea(vreo 12 ore de urlete cu vreo 5 gauri in coloana fara efect..) ..cand mi l-au pus pe Marc la piept..mi se parea cam inchis la ten,apoi i-am numarat degetelele sa vad daca sunt 5 bucati la fiecare mana(nu stiu de ce am avut chiar gandul asta). Sigur ca am inceput sa plang,si zambeam si imi curgeau lacrimile siroaie si mi s-a parut din prima clipa...ATAT de frumos!,desi avea acelasi nas mare cu puncte albe[il]Era mare(4 kile si 55 de cm)...imaginea care imi vine in minte e la cateva ore dupa nastere,langa mine in pat,o mogaldeata..si eu i-am zis..gandacel,cu ochisorii strans inchisi si dadea din gurita.Cred ca ma uitam cu mirare la el...inaint sa nasc ,ma gandeam ca oricum bebelusii toti seamana intre ei si nu-i poti deosebi(idee preconceputa evident)dar mitzu meu era...unic!era cel mai mare ,plangea cel mai putin,asistentele se mirau ce maini mari are,avea unghiute.. Ceea ce ma surprinde si mai ales ma frustreaza pe mine este ca...UIT!!!am uitat cum era copilul meu la 2 luni,la 6,la 1 an..pana si cum era anul trecut de ziua lui in decembrie!!.I.am uitat gurita stirba sau doar cu 2 dinti,atat de multe momente care,atunci cand se intampla zici ca o sa le pastrezi o mie de vieti la fel de vii..Stiu ca am adorat sa-i dau sa suga,ca manca cu pofta..dar..parca nu e vorba de mine..greu de explicat. Habar n-am ce.i dadeam la 1 an sa manance sau cat bea la 5 luni sau cum ne jucam la 9 luni.Ma uit la sutele de poze facute cu el ca bebe si..in cele mai multe nu-l recunosc!! Tin minte mirosul lui de bb...acum,la 2 ani e ATAT de frumos,Doamne e atat de frumos si face in fiecare zi atat de multe chestii inteligente sau duioase,il ador,il sarut ..practic tot timpul,dar in clipa urmatoare e deja..trecut si parca nu mai tin minte nici saptamana trecuta. Si imi pare atat de rau,Marc e toata viata si sufletul meu mi se pare ca timpul trece atat de repede...are 2 ani acum si nu stiu cand s.au dus. Si eu ma simt...anormala sa zic asa,n-am mai auzit sa ..uiti cum a fost copilul tau,desi il iubesti cu toata fiinta. http://www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=mamica%20dulce poze noi cu puisorul(1 an si 7 luni) http://f2.pg.photos.yahoo.com/ph/anca20_ro/album?.dir=/5ee0

[Mia.]

Ce m-am distrat cind am citit mai sus pt ca si mie mi se parea ca are nasucul borcanat si nici unul nu avem asa si il alintam "borcanel"si sotul m-a certat si ii ziceam"corcodusa"pt ca nasul era rotund si intis pe jumate de fata..Dar acum nici vorba de acel nas si am mai auzit de mame care si-au vazut copilul urit si pe urma se facuse asa de frumos! adevarul e ca li se schimba figura in timp,culoarea parului...multe. [url="http://www.lucavasile.go.ro"]Poze[/url]

[mihaelabebe]

Hi hi hi si acum rad cand imi aduc aminte,la 2 zile dupa ce am nascut,am ajuns acasa,l-am pus in cosulet,sotul langa mine si ne uitam amandoi la el ca la masini straine si atunci pun intrbarea:"no, acuma l-am facut,da' acu' ce facem cu el?"Imi aduc aminte cum in timpu ce impingeam(am avut epidurala),ma tinea sotu' de mana,asistau si soacra si cumnata si pe langa ele dr. si 2 asistente(o invitasem si pe bunica dar ea a zis:i'll pass:)),striga sotzu' de nebun"impinge,capul e afara" iar eu strigam:nu vezi ca imping de m-i se bulbuca ochii in cap":).Eheii,dar in momentul in care am nascut si l-am vazut,m-i s-a strans inima cat un purice,m-i s-a oprit rasuflarea,am inceput sa plang fara sa vreau... si toate astea doar la vedera lui.Dupa ce l-au curatat un pic si infasat,m-i l-au pus in brate doar pt cateva min,apoi l-au luat si cu teama in glas incercau sa-mi explice ca trebuie sa il spele,blah,blah,blah de parca as fi sarit la gatul lor:).Le-am spus" take your time" ca imi ajunsese faptul ca l-am vazut,vroiam doar sa dorm:). Iar apoi a inceput perioada cu colici,hranitul tot la 2 ore,desi am avut tot ajutorul din partea sotului,soacrei si cumnatei tot mi-a venit sa-mi iau campii.Pana la 6 saptamani cand dupa toate noptile nedormite,plansetele si urletele din cauza colicilor, prima plata...cel mai frumos zambet pe care l-am vazut vreodata,dat de cea mai stirba gura:).Pt prima data dupa ce am nascut cand am spus cu voce tare:"sunt mama".Si de acolo incepand" agonie si extaz" si mooaaaammmaa ce-mi place:). mihaela

[dana_ene]

Nu mi se pare nici o problema in modul in care fiecare a trait prima intalnire cu bebele. Eu mi-am dorit atat de mult sa o tin in brate, inca de cand eram gravida mi-o imaginam in bratele mele. Am nascut prin cezariana si am intrat in sala de operatie cu gandul ca o voi avea in brate peste cateva ore. In noaptea care a urmat, mi-a adus-o o asistenta. Era intuneric in salon, lumina venea doar de pe hol, dar in momentul in care mi-a pus-o in brate pe Oana, am simtit ceva nebunesc, de nedescris. O aveam in sfarsit in brate, o puteam atinge, mangaia. Imi dorisem lucrul acesta de atat de multa vreme, iar acum reusisem sa il obtin. Doamne, cata fericire am simtit atunci. Mi-au dat lacrimile. Iar Oana mi s-a parut deosebit de frumoasa, cu toate ca abia ii zaream trasaturile in intunericul acela, dar asa mi s-a parut mie. Si acum continui sa spun ca era foarte frumoasa. Tati cand a inceput sa dea telefoanele in care anunta ca i s-a nascut fata, a spus la toata lumea cam asa: "nu ca e fata mea, dar e foarte frumoasa [:D]!" Sa ne traiasca puisorii ! Daniela si puiul Oana Maria (nascuta pe 2 septembrie 2003) http://community.webshots.com/user/oana_maria100 http://community.webshots.com/user/oana_maria200 POZE NOI !!!!!!