La France (29)

[oana cretu]

Multumesc, THE mom, m-a emotionat tare faptul ca cineva care nu scria pe forum imi urmarea odiseea![pup] Spor la invatat! Oana si Seb [copil] (10.01.2005) "Si maine mai este o zi..." http://community.webshots.com/user/oanacretu http://community.webshots.com/user/sebastiengrigore

[Mik]

Bine ati venit ! pentru cele 2 nou-venite. Lulu, eu cred ca nu e o idee rea, afacerile cu Ro, numai ca trebuie sa fie foarte prudent. Al meu sot avea idee sa ne expatriem la Bucuresti cu societatea lui, da' nu mi-a placut ideea. Aveti gija de bebelusi, mari si mici ! Mik.

[lu.more]

Mik, nu e vorba de afaceri « cu » Romania, ci « in » Romania ! Sotul meu ar fi gata in orice moment sa plece acolo ! Si cand spun « afaceri » nu ma rafer la buticul din colt , de 2 pe 3 m, care vinde haine de mana a doua… Are planuri mari si tocmai de asta ma sperii putin, fiindca sunt multi bani de bagat inauntru, iar daca nu ne ies socotelile…. multi vom pierde ! Dar cum cine nu risca, nu castiga, voi fi langa el si-l voi sustine, deja am venit cu cateva idei care nu-s asa de rele (se pare) si cu cat vorbim mai mult despre asta, cu atat incep si eu sa visez… Recunosc, insa ca mi-e teama, fiindca cunoastem aici cativa francezi care au incercat sa faca ceva cu parteneri romani, si toti s-au ars, da’ rau de tot ! Chiar noi, acum un an eram in contact cu o societate din Romania care s-a dovedit a fi neserioasa pana la urma (ei ne-au propus afacerea). Bine, atunci nu investiseram nimic inca… bine ca ne-am dat seama la timp ca nu se putea lucra cu ei ! Si, cu toate astea, sotul meu are incredere ca totul va fi bine, dar de data asta nu ne-am mai asocia cu nimeni, ci am face totul noi si-ai nostri… Mai vedem… ................................................................................. [hop][url="http://community.webshots.com/user/lumorelli "]Dragii de noi[/url] ................................................................................. « C’est une grande folie que de vouloir être sage tout seul. » La Rochefoucauld

[aileene]

[bis][bis][bis]multumesc tuturor celor care mi-au urat [blue]"un bun venit" si le spun din suflet [blue]"bun gasit"[/blue], [grup] pupici dulci lui SEBIdraga OANA ce mai face puiutul meu , drag si scump ? Ma bucur ca l-ai obisnuit cu plimbatul pe-afara , imediat cum ai ocazia pe la 13h30 sau chiar 14h00 , iesi cu el la aer , asta ajuta tare mult copilasii , ai sa vezi ca totul va fi ok , este chestie de program , al mic invata sa traiasca cu programul pe care tu i-l dai , dupa ce-a mancat bine o plimbaruta mica nu strica ! Chapeau [/blue], sotiorului tau cel drag care e fantastic , care te ajuta f mult , felicitari ! Si eu am un sot ca si el , de-aceea stiu ce-nseamna si stiu ca se apreciaza tare mult asa tatici ! Salutari de bine ! DRaga OANA , sa stii ca si tu ma faci sa lacrimez cu frumoasele tale cuvinte de mamicuta dulce ce esti ! Toate fetele de pe acest subiect sunt la inaltime si va stimez tare de tot , un pupic dulce la fiecare-n parte ...! MIK LU.MORE DELPHIN DIDITA MIRUNDA CORINA si scuze dac-am uitat pe cineva ![pup][pup][pup]

[andiaroro]

Hei Lu (imi place cum suna).......daca vrei ii pot trimite "materiale informative" despre investitiile straine in Romania. Am o intreaga colectie de cand imi pregateam lucrarea de diploma Pupicei ana

[lu.more]

Draga Ana, cu placere! Cand o sa vada sotul meu cat de mult ma implic, o sa-mi ridice statuie, deci, trimite, totul ne intereseaza!!! Multumsc! [flo] PS Si mie-mi place cum suna "hei, Lu", e ca-n cantecul lui Beattles!!! ................................................................................. [hop][url="http://community.webshots.com/user/lumorelli "]Dragii de noi[/url] ................................................................................. « C’est une grande folie que de vouloir être sage tout seul. » La Rochefoucauld

[didita]

Si al meu sot are planuri mari. Intr-un timp chiar incepusem serios treaba, dar noi nu suntem pregatiti sa ne mutam in Romania si partener serios nu am gasit inca. Cei cu care incepusem au incercat sa ne pacaleasca din start asa ca am lasat-o balta (pentru moment). Am ceva cunostiinte care se ocupa de invartit afaceri (serioase si care merg bine), dar sunt obligati sa faca atatea mismasuri ca pe mine ma dezgusta. Eu personal nu pot sa fiu ata de necistita (educatie proasta), iar a da spaga imi reguna. Se pare ca nu sunt buna de afaceri si mi-e ciuda, dar nu ma pot schimba!

[Samsara7]

Ca un melc obosit, ma intorc agale spre frunza mea preferata! Adica spre locul acesta unde ne dam intalnire la orice ora din zi ori din noapte! Melcul nu are nimic de spus, doar un dor de a fi printre prieteni (vad ochisori imaginari in spatele ecranelor imaginare). Am trecut printr-o stare de intensa agitatie, din decembrie pana acum (ianuarie a fost un iad). Faceam comparatia cu anul trecut, cand ma simteam sigura pe mine inaintea concursului de amditere! Iar acum, ajunsa in sfarsit la capatul drumului m-a apucat panica! Totul s-a amestecat in mintea mea, cunostintele asimilate zboara parca in toate directiile, ca obiectele dintr-o nava spatiala. Singura mea resursa este Dumnezeu, ca sa imi gasesc increderea in mine! Dar tocmai ca acum ma simteam lasata de izbeliste, ratacita si singura cu angoasele mele! De cateva zile insa am reusit sa ating, dupa o perioada de surescitare in care credeam ca imi pierd mintile, o stare de calm. Sper sa tina pana luni. Intre timp, in casa s-au acumulat cutii goale care ma privesc cu ochi stoici si imi cer sa le umplu burtile cu toate obiectele mici si mari care exista intr-o casa de om! Of, de cate ori a trebuit sa ma mut in viata, mi s-a facut lehamite de cutiile de carton, de ochii si de burtile lor nesatule. Asadar, Hercule in varianta feminina va trece la atac imediat dupa marele examen! In timp ce alti colegi se vor elibera de mahmureala invataturii distrandu-se de mama focului, eu voi inhata manusile de menaj, voi sterge de praf, voi incarca cutii, voi arunca obiecte inutile si voi pastra altele, voi intocmi liste si voi injura din cand in cand cu mult of. Norocul meu ca a venit mama in vizita! Biata de ea, e atat de bolnava si eu nu am avut timp deloc sa ma ocup de ea! In schimb, prezenta ei, cat e de aducatoare de iubire! Ma simt parca iar copil. Mereu cu un gest dragalas, un buna dimineata plin de voiosie, o cescuta cu cafea aburinda, un mic masaj pe umerii obositi...Nu mai are forta de a sta in bucatarie, dar isi da straduinta sa ne faca mie si Ruxandrei uneori cate o gustare simpla ornata in chip de floare, de fluturas.... Realizez o data in plus ca ma simt obosita! Mama s-a ingrijit de trei copii, eu am doar unul ; la varsta asta sunt cam astenica, in timp ce mama in ciuda bolilor, in ciuda varstei, reuseste mereu sa imi readuca aceeasi prospetime in spirit, acelasi parfum inconfundabil de maini de gospodina, aceeasi privire aplecata cu gingasie peste genunchii juliti ai sufletului. Privesc parcursul pana la cei 37 de ani si nu ma declar multumita! Am primit dragoste in copilarie, am adunat amintiri pretioase, surasuri, nostalgii. Apoi am risipit dragoste, fara sa primesc suficient! Cuibul parintesc a ramas in urma, ca o resursa de improspatare atunci cand lucrurile nu merg bine, ca un loc unde te retragi iar si iar sa iti oblojesti ranile, ca apoi sa pleci din nou la drum... Dar cutiuta in care prezentul trebuie sa lase suveniruri, refuza sa se umple! De unde mereu nostalgia trecutului. Cred totusi ca as fi avut aceasta nostalgie si daca viata mea ar fi fost alta. Doar ca sunt sentimente ce devin dureroase pe masura ce frustrarile se acumuleaza. In loc sa plonjez in amintiri din copilarie cu recunostinta,o fac cu amaraciune! Cred ca am uitat sa vreau sa fiu fericita, pentru ca pur si simplu nu mai cred in fericire. Imi umplu existenta cu bucurii marunte, insignificante. Cand reusesc sa citesc, cand prind zborul unei emotii, cand ma pierd in inima naturii, cand partajez cu cei dragi si cu fiica mea un moment intim, cand reusesc sa fac un bine... Dar am uitat sa gatesc cu bucurie, sa astept venirea cuiva iubit, sa tanjesc spre tandrete, sa tresalt de bucurie in unele dimineti cand deschid ochii. Cand pun seara capul pe perna ma simt usurata ca voi scapa de realitate! Cand ma trezesc in zorii zilei imi spun ca era mai bine sa nu o fi facut. Sunt desigur maritata, dar asta nu inseamna nimic de-acum. Un nou esec! O noua rana! Responsabilitati si singuratate crunta. De cate ori am vazut mesaje de restriste aici pe forum! Strigate de disperare! Lacrimi de neputinta. Urata singuratate a femeilor neiubite, ori parasite, ori tradate. Si de fiecare data li se spune ca viata e in continua transformare, ca intr-o zi va fi asa si pe dincolo. Eu nu mai cred in asa si pe dincolo... Admir pe cei puternici, care se straduiesc sa nu ia viata doar ca pe o povara. In timp ce eu ma simt vulnerabila, si imi fumez tigara de la tigara neputinta . Astept cu toate acestea, inca astept, un mic bobarnac de la viata! Iar aici,astept pe cineva dintre voi, care are maiestria sa schimbe griul pe o culoare pastel!Ia ganditi-va un pic si povestiti fiecare ceva hazliu care vi s-a intamplat in viata . Ca sa mai descretim fruntile, sa uitam de belele, de lipsa banilor, de soacre rele, de alaptat, de mutat, de somaj, de patroni constipati , de boli, de grija zilei de maine...de rele mici si de rele mari. V-am aruncat manusa! Acum scotociti prin memorie, pana eu ma duc sa scotocesc (tot la figurat) in cursurile care imi chinuie neuronul pricajit ce mi-a mai ramas! De data asta cu viteza TGV-ului, si nu a melcului.Am interesul! Michaela

[oana cretu]

Mihaela, imi pare rau ca treci printr-o astfel de stare. Sunt alaturi de tine cu sufletul![flo2] Aileene, Seb e in patut, sunt trista ca a dormit la ora 17 si cumnata mea draga coboara toata ziua si mi-l trezeste si plange...Iar l-a trezit acum. Dupa ce ca duduie sus de tresare bebitza in somn, mai si coboara, eu ii zic sa vorbeasca incet, ea tot tare vorbeste. I-am zis ca doarme si s-a dus sus, si duduie, nu stiu ce face, dar stiu ca simt ca explodez, bietul de el, nu poate avea un somn linistit...Da, si aseara, dupa ce i-am dat sa manance, el tot plangea, si l-am pus in patut, am adormit si nu il mai auzeam plangand si cand a iesit George din baie, l-a luat el si s-a chinuit sa-l adoarma trei ore, pana la ora 1. Nu se potoleste asta deloc sus!:((( Lulu, sper ca nu plecati in Romania?:( Oana si Seb [copil] (10.01.2005) "Si maine mai este o zi..." http://community.webshots.com/user/oanacretu http://community.webshots.com/user/sebastiengrigore

[oana cretu]

Am pus poze noi cu Seb, tot la albumul lui, incepand cu poza care poarta numele "Noua". Sper sa va uitati la ingerasul meu. Oana si Seb [copil] (10.01.2005) "Si maine mai este o zi..." http://community.webshots.com/user/oanacretu http://community.webshots.com/user/sebastiengrigore