cum sa ne facem iubite de soti?

[mariagi]

dar cum sa se faca sotii iubiti de noi?!mereu noi trebuie sa ducem tot greul.noi trebuie sa fim intr-o permanenta schimbare.sa fim fresh dupa o zi extenuanta de munca,dupa o noapte nedormita din cauza racelii copilului,dupa o cearta iscata de pretentiile sotului.cred ca este vorba de un exercitiu de vointa.cum ne-am invatat sa fim.daca si inainte de aparitia copilui eram cochete,aveam timp de noi,de sot putem sa incercam,nu reusim tot timpul poate,sa fim si dupa.sa avem o zi macar,pe saptamana numai pentru noi.fara sot,copil.aud atatea femei care au si job si copil-familie,unele mai fac si o facultate,care reusesc de minune sa le impace pe toate.si ele nu au decat un cap,doua maini si doua picioare.[bis]pentru toate fetele care stiu sa se organizeze. Maria

[smillaraaq]

Adivio, [flo], esti o fericita si cred ca esti si constienta de asta! Imi place mult sa te citesc, pentru ca in multe lucruri gandesc la fel ca tine. Raspunsul meu la intrebarea din titlul acestui subiect e unul singur: ca sa ne facem iubite trebuie sa-i iubim. Sa-i iubim mult de tot, sa-i iubim sincer, sa nu-i iubim "pentru ca", ci pur si simplu "de-aia!". Eu sunt usor mai de moda veche in acest aspect si afirm (spre oroarea prietenelor) ca barbatul e capul femeii si trebuie iubit si respectat ca atare. A nu se intelege ca ma umilesc inaintea lui sau ii ingadui grosolanii pentru ca "el e barbat". Nici vorba. Suntem fiecare unul pentru celalalt, "tragem" in aceeasi directie, iar cand unul se impiedica, celalalt il sustine natural, dezinteresat, fara sa se intrebe "io de cate ori l-am sustinut pe el? da' el pe mine? n-ar fi randul lui acuma, daca stau sa ma gandesc??" Ma gandesc la el ca la un dar pe care l-am primit, un dar care ma face mandra si fericita. Cred ca o relatie merge cel mai bine atunci cand fiecare pune mai presus binele celuilalt ... nu credeam ca voi gasi asa ceva, dar pur si simplu ma topesc cand il vad obosit, stors, la sfarsitul zilei, cum zambeste si spune: "daca vrei tu, iesim sa ne plimbam putin". Desigur, si reciproca e valabila: daca pot sa fac sa-i fie mai bine, daca stiu ca ceva ii place sau il face fericit, nu ezit sa-i fac o mica surpriza ... [olala] Draga Cezara, iti doresc sa rasara soarele curand si pe strada ta. Daca inca nu i-ai spus sotului tau ceea ce ne spui noua, poate ar fi momentul sa aveti o discutie: sa-i spui cum te simti, ce nu-ti place la tine, ca vrei si incerci sa nu te mai certi cu el din te miri ce ... ca ai nevoie de sustinerea lui ca sa redevii TU si sa nu te transformi definitiv intr-o "nevasta"!! [pup] [url="http://www.terrapininc.com/Dental/Smile%20Crocodile.jpg"]Smilla crocodila[/url]

[adivio]

Cary scumpa, departe de mine gandul ca intentiile tale nu sunt bune. E adevarat, solutia sta doar in mina lor, a fetelor cu mici necazuri. [flo] Smillaraaq...la fel de conservatoare ca si tine si imi permit sa adaug, "Barbatul e capul si femeia gatul"[pup] Adivio&Ioana-nazdravana

[Kittie]

Oh, fetele, bucurati-va de aveti camine fericite, caci nu stiti ce intampinam noi, celelalte... Ce lenjerie? Ce machiaj? Ce dragalasenie??? Cand se "raceste" el, nu mai merge nimic! Nu cred ca pot umbla mai goala de atat, mai "atzatzatoare" de atat..Ca ma pot ingriji si pisici mai mult.. Pur si simplu NU! De aici si pana la a gandi ca are pe altcineva, nu e mult! Si atunci, ce mai e de facut? Ce anume poate sa mai aduca mangaierea de care avem atata nevoie din partea lor? Muncesc? sigur, si noi, acasa! Cat ar rezista in locul nostru ? sa fim sincere, sa ne valorizam pe noi insene caci cine o mai face pentru noi? Si stie, EL, ca sunt numai a lui, numai pentru el si numai cu el.. poate si de asta reactioneaza asa, "rece" , sunt A LUI. Nu mai e nevoie de "vrajeala"... [pis] mamica de [copil] ( 13oct04 )

[smillaraaq]

quote:

---

Originally posted by adivio Smillaraaq...la fel de conservatoare ca si tine si imi permit sa adaug, "Barbatul e capul si femeia gatul"[pup] Adivio&Ioana-nazdravana

---

daaaa, you read my mind [;)] [pup] [url="http://www.terrapininc.com/Dental/Smile%20Crocodile.jpg"]Smilla crocodila[/url]

[Cary]

Adivio,stai linistita ca nu m-am suparat si nici ganduri negre nu am,dar ca sa completam treaba pana la capat,uite cum suna: BARBATUL este capul familiei,iar FEMEIA este gatul care intoarce capul!! KITTIE,mi-a placut fraza cu"vrajeala" si am sa-ti spun din experienta!ca nesiguranta partenerului si pusul pe jaratec dau rezultate!! Cand eram acasa cu BB1 nu prea obisnuiam sa ma machiez(din comoditate)si ieseam cam nearanjata afara,DAR aveam si zile in care ma machiam. De regula sotul meu pleca la 9.00 din casa catre servici si ma intreaba(vazandu-ma aranjata si machiata): -Te duci in oras,ai vreo intalnire,lasi copilul la mama si altele(fara sa-i treca vreun gand ascuns prin minte!) R.-Azi plec cu BB in parc si ma intalnesc cu mamicile!! Mai tarziu fetita mea se obisnuise cu programul nostru de a pleca cu toti in w-e si-mi spunea: -Haide mami sa te faci frumoasa!!! Oare m-am facut destul de bine inteleasa? Pe curand!

[adivio]

[quote]Originally posted by Cary
Barbatul este capul familiei,iar FEMEIA este gatul care intoarce capul!! [:-)))][:-)))][:-)))][:-)))] yesssss! Adivio&Ioana-nazdravana

[ancuta06]

Mamica dulce...eu nu-ti inteleg sotul, care e mereu nemultumit de copilul lui. Insa, in relatia voastra, nu e numai ivna lui, ci si a ta. Ai pus copilul pe primul plan, iar pe sot l-ai indepartat. Te-ai mutat in camera cu copilul.....de certi cu el pt copil...astea nu ar fi trebuit sa existe. Da, copilul este important, cel mai important....dar si noi, parintii, suntem. Din mesajele tale, inteleg ca totul era bine, inainte de aparitia copilului. Acum, tu il vezi pe el ca pe un inger, iar sotul tau ca pe un mic dracusor. Probabil il invinuieste pe el pt schimbarile din viata lui. Probabil ca nu i-a convenit, cand ai plecat din dormitor, si te-ai dus sa dormi cu Marc. A trecut mult timp de atunci, relatia voastra s-a degradat, si numai niste eforturi mari, de ambele parti, mai pot salva ceva. La noi, a fost altfel: copilul a dormit cu noi in camera, exact 4 luni (pt ca nu avea unde, si pt ca eram eu ingrijorata), dar la el in patut. Cand ne-am mutat si am avut camera pt el.....s-a mutat patutul la el in camera. Tot ce a tinut de copil, am facut impreuna. Nu mereu, intr-adevar.....dar cand nu reusesc eu ceva....il rog pe el. Ma enerva, inainte, ca nu avea rabdare sa faca o treaba ca lumea, in ceea ce privea copilul. Dar incet, incet, a mers mai bine. Stii, ii era mai simplu, probabil, sa nu faca ceva bine......pt ca asa, poate scapa de indatoriri. Dar nu a "scapat". L-am lasat cu stia el, i-am aratat, incet, incet, cum merge mai bine.....si a invatat. Nu le face in stilul meu, intr-adevar, ci in stilul lui, dar urmand aceleasi principii. Acum, numai el e in stare sa duca copilul in pat, la culcare, fara urletele de rigoare. Cand ma trezeam noaptea, sa-i dau sa manance, de multe ori...unul dintre noi tinea copilul in brate, altul pregatea lapticul. Si acum facem la fel. Numai implicat in cresterea copilului, se obisnuieste cu felul lui de a fi. Altfel, orice face copilul....va parea innaceptabil. Nu spun ca avem o relatie perfecta, nu avem....dar ne straduim. Avem si noi problemele noastre, de comunicare, de impartirea timpului. Dar nu las niciodata o problema nerezolvata, o nemultumire nediscutata. Intr-adevar, nu mai e ca la inceput, dar merge......cu sanse chiar, sa fie mai bine ca atunci. ne cunoastem mai bine....ne stim fixurile.....ne intelegem mai bine unul pe altul. Ma simt in siguranta, si el la fel. stim ca ne apartinem. Indiferent de problemele care apar, comunicarea este solutia. la voi, poate fi prea tarziu. Se pare ca tu te-ai saturat de el, el s-a saturat de tine. Eu zic sa stati de vorba intr-o seara.....sa va impartasiti nemultumirile, calm. Sa discutati despre cum a fost la inceput, cum este acum. despre cum au evoluat lucrurile. Intreaba-l daca e multumit, daca e fericit. fara cearta, fara invinovatiri.....pur si simplu, discutati. vedeti ce nu va convine, ce puteti indrepta, si ce puteti accepta. Stabiliti-va niste prioritati, niste reguli, acceptate de ambele parti. si stabiliti-va o directie. vedeti daca va mai iubiti, si daca raspunsul este da....e pacat sa nu faceti ceva. e pacat sa traiti in felul asta. Vad ca tu deja ai cam renuntat. Eu zic sa nu o faci inca, pana cand nu esti sigura ca nu ai facut tot ce tinea de tine. dar tine de tine sa il faci sa vorbeasca, sa se deschida, sa comunice. Succes, fetelor! Ancuta & [copil] Martijn, (24.10.2003) http://community.webshots.com/user/Busch_family