povestea noastra

[light]

Iata si povestea nasterii lui Liviu Locuiam in Sighisoara locul natal al lui Liviu. Eram insarcinata in saptamana 37. Avusesem o sarcina usoara, fara prea multe gretzuri si fara picioare umflate. Ma dusesem la control la medicul ginecolog pentru ca suspectam o infectie vaginala. Tocmai cand ma dezbracam am simtit ceva care mi se prelinge pe picioare. Mi se mai inamplase ceva asemanator cu o luna in urma dar fusese urina. O pierdere mai mare de urina. De data asta insa era lichidul amniotic. Doctorul mi-a dat vestea, asa ca in aceeasi zi m-am internat. Inainte de a ma intoarce acasa am trecut si pe la posta sa ridic un colet, mi-am instiintat sotul ca a venit momentul si am asteptat cuminte sa vina ora internarii. Cu ditatmai bagajul dupa mine, m-am instalat in sala de travaliu a maternitatii din Sighisoara. Eram foarte bine pregatita psihc pentru ca imi doream mult acest copil, care ce-i drept a venit atunci cand noi am hotarat. Asa ca am inceput sa iau in calcul toate posibilele variante de nastere Problema era acum ca desi pierdusem destul lichid, nu apareau contractiile asa ca mi s-au pus perfuzii. CA sa merg la wc ma plimbam cu perfuzia dupa mine. Incepusem sa ma tem mai ales ca la 9 se rupsesera membranele si la ora 17 nu aveam nici o durere. Abia noaptea au inceput durerile si agitatia din camera de nasteri unde venise o femeie amarata care nu se ingrijisa de sarcina, venise in ultima clipa cu ruptura de placenta. Auzeam toate urletele ei si ale medicului. Voiau sa ii faca cezariana dar totul pe fuga sa poata salva mama si copilul. Din pacate copilul a murit. Eram ingrozita. Mai tarziu m-am linistit. Spre dimineata a nascut o colega de suferinta si mi-au dat lacrimile auzind glasciorul copilului. Pe la ora 9.30 doctorul meu m-a informat ca trebuie neaparat sa plece la serbarea fiului sau la gradinita si ca daca voi naste , va fi chemat. Eram cam stresata, stiam ca bb e bine, ii ascultasem inimioara, dar erau deja 24 de ore de la ruperea membranelor. Intre contractii adormeam si visam chiar, apoi ma trezeau durerile care parca nu au durat chiar o perioada prea mare. Nu am avut ceas, asa ca nu stiu cat m-au tinut contractiile. La ora 10 si cateva minute m-am dat jos din pat si m-am asezat pe vine si am simtit ca voi naste. Pozitia mea, a ajutat copilul sa o ia din loc. Nu era nimeni langa mine si am inceput sa strig sa vina cineva. In cele dinurma a aparut chiar medicul meu care mi s-a parut atunci a fi un inger pazitor. Mare noroc am avut ca nu plecase. Nici el nu se asteptase sa nasc atunci iar eu ma gandeam ca ma paste cezariana. Si am nascut in cred ca maxim juma de ora. Liviu avea 2.650 kg si 48 cm, scor apgar 10. Cand mi l-au aratat, dupa ce l-au spalat si infasat (ca nu am fost in stare sa ma ridic sa vad chiar cand apare) a deschis pentru o clipa ochisorii. La fel s-a intamplat si cand l-a adus asistenta la taticul lui. SA fie intamplare sau copilul nostru chiar ne-a aratat ca stie ca in acel moment face cunostinta cu cei care i-au dat viatza? Cunostinta e un fel de a spune ca doar ne cunostea de 8 luni.Apoi a urmat cusatura dupa epiziotomia de care mi-a fost asa groaza dar pe care nu am simtit-o dupa atatea dureri ale nasterii. Din fericire nu am simtit decat mici ciupituri si la intrebarea doctorului ca ce parere are sotul de fiul sau, eu ii spuneam ca e o vorba:”daca e fata, e vina femeii, daca e baiat, e meritul barbatului".Si asta in timp ce doctorul cosea de zor. Noi ne-am dorit foarte mult baiat iar eu mai vroiam sa semene fizic cu tatal lui. Si Dumnezeu ne-a dat exact ce ne-am dorit. Daca ar fi fost fata, sigur am fi iubit-o la fel de mult. L-am alaptat 7 luni. Asi fi vrut mai mult, dar am avut probleme cu sanii. Suntem foarte mandri de el, uneori nici nu ne vine sa credem ca avem asa o minune si ne bucuram din suflet ca e sanatos. Si speram sa ii mai aducem un fratior sau o surioara.

[polux]

Sa-ti traiasca Liviu cel mic si cel mare(inteleg ca pe amandoi ii cheama asa) si sa-ti aduca numai bucurii si fericire.

 

Liliana si [copil] Adeluta

[light]

Multumesc la fel si tie. Pe amandoi ii cheama Adrian. Adica pe sotz si fiu

[Mirunaa]

Sa iti traisca cei doi Adriani:)si tu pe langa ei si sa va bucurati unii de ceilalti.

 

Toate cele bune!

 

M.P

[HelleneC]

Daca tot a fost un copil asteptat si dorit... si cuminte, ca a venit cand a trebuit[:D] cu siguranta ca el va umple mereu totul in jurul vostru! Sa va traiasca, sa fie sanatos si sa va bucurati mereu de el!

Pupici, Elena

 

Mamiid="red"> ”de George”id="blue">

Povestea_nasterii

Poze

 

 

[Lucia_B]

Sa dea Doamne-Doamne sanatate si putere pentru voi toti. Sa aveti parte numai de bucurie din partea voinicului, si la vremea lui sa va aduca o floare de fata pe care nu o ai :)

 

PS: Nu prea inteleg, scrii povestea nasterii lui Liviu dar defapt e Adrian ?

 

http://photos.yahoo.com/valerbatcu/

_ _ _ _ _ _

 

Tot raul e inspre bine.

[Anina_n]

Multumim pentru poveste, Lucia id="purple">! [flo] Sa va traiasca si sa va bucure mereu sufletele !

Sa va dea Dumnezeu sanatate sa-i faceti si o surioara sau un fratior ! id="blue">

 

---

Ninaid="red">, mami deid="blue"> [copil] Nina-Cristinaid="red"> (10.01.2002), Povestea nasteriiid="blue">

 

Copilasi din 2002

id="left">id="blue">

Copii capricornid="blue">

Scorpiuteid="blue">

id="right">id="size2">id="Times New Roman">

 

 

[light]

Si eu va multzumesc pentru cuvintele frumoase si va doresc si voua si copiilor si sotzilor si asa mai departe tot binele din lume

 

mama Lucia si Liviu minunea

[lorelei_19]

Sa va traiasca micutzul Liviu si sa va aduca multe bucurii. Imi dau seama cam ce spaima ai tras cand a murit celalalt bebe.

Bine ca s-a terminat totul cu bine [flo]

[catalynaa]

Foarte frumoasa povestea voastra!Sa va traiasca Adrian si sa va auca numai bucurii.

Oare cand vom putea scrie si noi,aspirantele povestea noastra de succes?

 

oricum pupici multi[pup] si o [flo] pentru mamica.

 

cata