Jump to content
O nouă casă pentru FORUMUL DESPRECOPII ×

aveti regrete?


Recommended Posts

uite sunt si eu mamica singura de putin timp,am 2 baietei minunati,poate ca va amintiti povestea mea scrisa la subiectul"cand viata iti scapa din maini".a plecat ticalosul si a luat toti banii din casa.nu stiu unde a,nu da nici un semn de viata.insa pe mine ma cuprinde ideea asta obsedanta"daca s-ar fii schimbat?"ma gandesc ca poate nu am facut totul sa fie bine,poate daca mergeam la psiholog(desi el nu crede in asa ceva),daca mai incercam nu stiu ce etc etc.spuneti-mi voi,ati trecut prin faza asta?e normal sa apara faza asta dupa despartire?numai bine.
Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

  • Răspunsuri 9
  • Creat
  • Ultimul răspuns
din ce am citi eu sotul tau avea, are probleme cu jocurile de noroc, alcoolul. Simplul mers la psiholog nu cred ca ar fi rezolvat problema, mai e nevoie de vointza, de multa vointza. Regrete? Da toti ne lovim de ele la un moment dat dupa o despartire, incercam sa ne creem iluzia ca noi suntem de vina, si ne analizam la sange uneori. Dar parca tot vine vocea aia din lautru si da acea stelutza de sclipire. Si o ieie de la capat cu analizatul, cu acea idee sclipitoare langa tine si realizezi ca trebuiesc doi pt a tine o casnicie si tot de doi e vb cand gresim. Am trecut prin regrete, ura, mila si iertare. Acum ma simt libera, mi-a luat ceva timp sa realizez ca numai doare, dar in sfarsit ma simt libera. [flo] si sper sa-ti invingi "regretele" Si nu uita, ai doi copii, daca ai regreta ce ai simtii pt copii tai? Tot i-ai iubii nu? Pt mine asta a fost determinanta in "vindecare". Freia si [copil] Alexa
Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Asta da veste buna!... Nu te mai uita inapoi, asculta-ma te rog! Eu l-am luat inapoi de nenumarate ori sa spun asa cam doi ani. Venea si isi cerea iertare, plingea, statea in genunchi, ma ameninta ca se omoara din cauza mea si ca o sa il am pe constiinta, dadea vina pe mine, punea copiii la mijloc ca ce eu nu ma gindesc la ei si la binele lor, sa aiba o familie unita, ca el s-a schimbat, si-0a dat seama de greseli si ca nu poate trai fara mine... Eu ma inmuiam cind il vedeam numai ca il iubeam din suflet si cind mai spunea si asa ceva iti dai seama ca ma taiam de tot... Il luam inapoi, un timp era mierea lui Dumnezeu si apoi iar incepea... Si uite asa am dus-o doi ani de zile cu speranta ca s-a schimbat si ca nu mai face si tot se mai intimpla, mai des, mai urit, mai stresant pentru mine si pentru fete, fiecare farima de putere mi-o puneam in salvarea casniciei, inca o sansa ca deh, s-a schimbat si e ultima oara!... NU!!! Nu se va schimba in vecii vecilor pentru ca asta e esenta lui de om, asta e el... TU NU POTI FACE NIMIC SA IL SCHIMBI!!! Daca l-ai lasat, nu te mai uita inapoi deloc! Va fi greu, groaznic de greu, iti va fi dor de el, vei simti la rindul tau ca viata nu mai are rost fara el. Rezista, e doar o faza de curatire a mintii tale si a sufletului de greutatile prin care ai trecut! Concentreaza-te asupra ta si asupra copiilor! Maninca sanatos, nu fuma ca adaoga la stres si nu asta iti trebuie, mergi pe jos seara ca sa iti cureti mintea de ginduri negre, ai grija in permanenta sa fii in siguranta, evita locurile intunecoase singura, schimba-ti itinerariul obisnuit cind vii acasa, nu fii prevazatoare in ceea ce faci zilnic, NU TE INTILNI CU EL si nu ii da telefon sub nici o forma nici daca auzi ca e pe patul de moarte!!! Suna fara inima ceea ce spun dar crede-ma ca iti spun din suflet si pentru binele tau si chiar si al lui!!! Poate deveni foarte violent, ai grija! Dupa ce se va milogi de tine sa il iei inapoi si daca nu vei ceda, va deveni violent, te va urmari si te va hartui, sa nu cedezi! Evadeaza cu totul din cusca relatiei abuzive in care ai fost!!! Faptul ca l-ai lasat e doar inceputul, de abia acum incepe munca grea pentru tine, munca de refacere ca persoana, lupta pentru viata adevarata pe care o vrei cu adevarat pentru tine si pentru copiii tai! POTI SA INVINGI!!! Cam sase luni iti trebuiesc asa ca sa vezi totul limpede in jurul tau si sa fii mai stabila pe picioarele tale! Du-te la un psiholog, cere ajutor ca nu e rusine! Eu merg la psiholoaga mea de atunci o data pe luna si imi face bine. Nu ca sint nebuna sau cine stie ce dar vreau sa ma vindec cu totul , sa inteleg ce s-a intimplat cu mine de am intrat in situatia aia de relatie abuziva si cum sa evit astfel de relatii in viitor... Scrie-mi daca ai nevoie de sfaturi si suport moral. Sa te ajute Dumnezeu sa iti faci o viata linistita!!! Alice
Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

  • 1 month later...
ma gandisem la divort...cam cu cinci ani inainte de a face pasul. In acest timp deseori mi-am pus intrebarea daca am facut tot ce mi-a stat in putinta ca sa indrept lucrurile. Poate prea des...sau poate suficient de des ca in momentul in care am cerut divortul sa fiu absolut convinsa ca e hotararea justa. Din momentul in care am depus cererea la tribunal,niciodata dar niciodata nu m-am mai gandit daca se mai putea salva ceva. In schimb am avut un gol in stomac gandindu-ma la ultimii 5 ani din fosta mea casnicie...5 ani pierduti...5 ani ce mi-au fost oarecum furati...n-au folosit la nimic altceva decat la faptul ca azi si niciodata n-am sa-mi pun intrebarea "ce-ar fi fost daca as fi incercat sa mai iert,sa mai incerc cu aia sau ailalta,sa...sa...". Alinas...nu te mai framanta.E normal sa-ti pui intrebarile astea. Daca e sa se schimbe o poate face foarte bine.Sa te respecte si sa o demonstreze...nu-i neaparat nevoie sa fiti casatoriti ca sa demonstreze ca s-a schimbat.
Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

  • 2 weeks later...
Nu te uita inapoi. Cand am divortat de primul meu sot si eu m-am gandit ca poate n-am facut totul ca sa-l inteleg si sa-l iert, ca oricine merita o a doua sansa. Si i-am mai dat o sansa. Si rau am facut. NIMENI NU SE SCHIMBA. Am pierdut un an din viata mea incercand sa repar o relatie care nu a mai mers. Pana la urma ne-am despartit definitiv, la scurta vreme mi-am cunoscut actualul sot si AM UITAT DE TOATA SUFERINTA MEA. Acum mi se pare foarte indepartata acea perioada (desi n-au trecut decat 2 ani si jumatate) si ma tot intreb cum am putut fi atat de idioata sa ma intorc la un om care m-a umilit, m-a batut si m-a facut sa ma simt un nimeni. Asa ca fii tare, o sa treci peste asta, ai nevoie doar de putin timp. Nu ceda! Mire-mama de fetita frumoasa
Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

  • 2 weeks later...
si eu am trecut prin experienta asta. Al meu era mitoman si de aici apareau o multime de probleme care ma afectau si ne afectau, ca familie, in fata celorlalti.Rudele imi spuneau "nu te bate, nu te injura, nu te da pe scari afara. Ce motiv ai?" sau "copilul are nevoie de tata, crezi ca altul il va iubi mai mult?".Am suportat multi ani situatia, sperand ca se va indrepta si straduindu-ma intre timp sa devin mai buna, mai frumoasa, mai desteapta, dar lucrurile au mers din rau in mai rau. Divortul a fost cea mai buna alegere pe cre am facut-o in viata mea.Nici nu stiam ca am atata putere si ca pot sa ma descurc atat de bine fara el.Si... ei bine, da!stiu ca altcineva poate sa-i ofere copilului meu mai multa atentie si mai multa dragoste decat i-a oferit el. Numai bine!
Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Alina, mama mea a divortzat, in sfirsit, dupa 25 de ani de stat impreuna si altzi 6 ani despartiti. Motivele sint diverse: curve, bautura, vorbe urite, sictir, etc Ei, bun, dupa ce a terminat, in sfirsit, tot kinul divortzului, bani cu gramada la avocat, tribunal, etc, platit "domnul" ca sa-si mishte kuru din Bacau, unde sta acu, la Bucureshti, o apuca remushcarile pe biata mama si plinsu, si toate cele, ca daca a facut bine c-a divortzat, ca inca il iubeshte, etc...O linishtesc cum pot, ca la doo zile sa-mi spuna ca "domnu" a venit la tribunal in Bucureshti si-a depus contestatzie, ca nu-i place lui ce era scris in hotarirea de divort, kiar daca fusese de acord initzial, si acu altzi bani, alta distractie...Ce mai, un mincinos! Era vorba sa-i trimita mama un milion de lei, ca n-are, saracu, da el pe baza asta, c-o sa-i trimita mama bani, a venit la Bucuresti la tribunal! Na, ca m-am mai descarcat si io [:D] Deci, toata ideea aberatziei mele de-o pagina era sa nu te mai macine remushcarile, ca te agitzi degeaba, aminteste-ti ca a lasat COPIII fara bani de lapte, ce sotz- tata care inca tzine la familia lui ar face asta? Multa bafta si avetzi grija de voi [pup] Iren dubla mamica[zana] Bogdanelu nazdravanu [aerob] si Julia zbintuita[majoreta] In caz de greturi si alergii la anumite persoane, se recomanda retragerea intr-un loc izolat si racoros si consumarea, in liniste, a patru- cinci lamii pe ora.
Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Gandeste-te la ce ti-a facut si regretele vor trece cat ai zice peste, de ce? pentru ca mai sunt barbati care-si lasa nevestele, dar nu poate fi iertat un tata care-si lasa copii fara sa se uite inapoi,. sunteti de acord cu mie? esme
Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Regrete ?! Sunt, dar dispar pe masura ce te regasesti pe tine insati si echilibrul tau alaturi de copii. Si nici nu le-as numi regrete, ci mai degraba nesiguranta. Tot ce era aparent stabil in jurul tau a disparut. Va disparea nesiguranta, vor disparea si regretele pe masura ce vei descoperi cat de linistita esti fara el, cate probleme au disparut odata cu plecarea lui. Si daca te gandesti "la rece", ce anume ai pierdut ?! Un sot abuziv care te umilea, un tata rece, dur si distant cu copii lui? Si crezi ca ai ce sa regreti? Fii fericita ! Esti libera ! Copii tai vor putea avea de-acum o copilarie linistita langa o mama calma si puternica care ii iubeste mai presus de orice pe lumea asta. Felicitari! Kuki, mamica divortata cu baiat de 13 ani
Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Archived

This topic is now archived and is closed to further replies.


×
×
  • Adaugă...