Help! Atacuri de panica post partum!

[ylilimic]

Incerc sa dau o mana de ajutor unei prietene care a nascut de curand (31 dec 2006) si care cere AJUTORUL VOSTRU! Catalina, are niste atacuri de panica care nu o lasa sa se odihneasca, asta in ciuda unui copil foarte bun, linistit, care papa si doarme mai mult de cat si-ar fi putut inchipui. In conditiile astea se teme ca va fi prea obosita sa aiba grija de copil [:(] Doctorul nu i-a acordat prea multa atentie, zicand ca e o stare post partum ce va trece de la sine, insa ar vrea sa stie daca a mai trecut cineva prin asta si ce ar putea sa faca sa se mai linisteasca... [help] Deocamdata bea doar ceai de tei, dar se pare ca nu o linisteste prea tare... Daca aveti sugestii de facut va rog sa-mi raspundeti aici, sau prin PM, caci ea nu are acces acum la net si nu poate primi decat SMS/telefoane. [url="http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=89350 "]Nasterea - un puzzle cu flori de liliac [/url] [url="http://pg.photos.yahoo.com/ph/numecarenumaie/my_photos"]Marele blond (Luca Matei - 05 nov 2004) [/url] Liliana [gravi] AMR 10 cu [baietel] [url="http://pintilie.marian.googlepages.com/ "]CARTI de psihologia copilului / liste utile pentru tinere mamici[/url]

[maricar]

Prietena ta sufera de depresie postpartum.

Atat depresia din timpul sarcinii cat si cea postpartum ar trebui tratate cu foarte mare grija, in caz contrar putand deveni afectiuni cronice. Majoritate depresiilor postpartum debuteaza inca din timpul nasterii.Ca orice alta boala, depresia necesita un tratament de specialitate, mai ales daca este de durata.

Nu exista o cauza unica pt depresie. Ea depinde de vulnerabilitatea genetica a fiecarui individ, fiind asociata cu multi factori, precum stresul.

Ceaiul de tei n-o s-o ajute prea mult. Trebuie cautate atent cauzele care i-au declansat acesta stare. Are nevoie foarte multa de sprijinul membrilor familiei, al prietenilor, de iesiri dese, de reluarea activitatilor care ii faceau placere inainte de sarcina, de sfatul altor femei care au nascut.Nu sunt recomandate nici antidepresivele, fara sfatul unui medic specialist.

Am si eu o prietena care a trecut prin exact aceleasi stari, desi aparent nu avea nici un motiv de tristete sau teama. Exista totusi ganduri sau temeri care pot provoca anumite dezechilibre in creierasul nostru, fara ca macar sa ne dam seama.

Prietena ta are nevoie de foarte multa atentie in perioada asta. Daca sunteti apropiate, incearca sa discuti cu ea si daca poate sa planga, s-o faca. Daca starea ei se intinde pe o perioada mai mare, trebuie neaparat sa consulte un psiholog, pt ca medicul ginecolog nu prea are cum s-o ajute.

 

mariavlad

[Adriana mica]

Liliana,

 

Si eu am avut o stare de panica dupa nastere, datorata in special complicatiilor aparute, care m-au purtat vreo 2 saptamani pe la usile spitalelor. In cazul meu, a cam trecut de la sine; esentiala a fost sustinerea sotului meu (a stat 2 saptamani acasa si s-a ocupat de bebe, ca sa ma pot eu odihni cat de cat). Pe masura ce se vindeca ranile fizice (care in cazul meu imi dadeau senzatia ca sunt inutila, si nu ma pot ocupa de copilul meu), se amelioreaza si starea de disconfort.

 

Multa sanatate Catalinei.

 

Adriana, mami de Tudor alias 'Dudu'

Uite ce mare am crescut...

O raza de speranta...sau cum a venit pe lume Tudor

 

Paginuta mea de web

Mai multe pozici

 

 

[dj_mama]

Demult, tare demult cand am nascut eu, la fel am patit... Si cum eram in acea perioada doar cu mama ca sa ma sustina, m-a trimis la doctor. Aici mi-am gasit partial linistea ca a zis ca este de la o spasmofilie desi nu facusem analiza calcemiei dar m-a testat. Eu zic ca a lucrat placebo mai mult. Am luat niste fiole de calciu, in rest nu-mi mai amintesc ce. Si ma ajuta totusi ceaiul de tei (probabil tot placebo). Dar pe bune ca poate fi de la o cadere de calciu si este perfect explicabil dupa o sarcina si nastere. Stai linistita ca-si revine ea dar mai am ceva de povestit:

m-a mai ajutat mult faptul ca s-au strans o gashca de prietene si m-au vizitat, ca in 2 luni nu venisera decat nasii sa ma vada, si m-au incurajat mult, m-au coplesit cu cadouri si m-au asigurat ca imi vor fi alaturi, eu sa cresc linistita si in echilibru copilul. Ceea ce m-a facut sa imi schimb atitudinea a fost sperietura ca voi pierde laptele ca asta incepea sa se intample. Si a fost cam asa conform vorbei "cui pe cui se scoate". Am zis ca daca mai pierd si laptele, o iau razna si mi-am revenit ... odata cu laptele. Sau invers . Ai prins ideea