Administrators redactor Publicat Martie 13, 2014 Administrators Raport Distribuie Publicat Martie 13, 2014 Ce facem cand barbatul ales de noi, cel pe care l-am crezut cand a spus ca ne va fi alaturi, o ia la sanatoasa? De ce isi parasesc barbatii familia? Barbatii pleaca din varii motive. Pentru ca nu vor sa-si schimbe stilul de viata. Pentru ca nu vor sa-si asume responsabilitatile. Pentru ca se simt neglijati. Pentru ca iubesc pe altcineva. Pentru ca nu si-au dorit cu adevarat un copil. Pentru ca s-au plictisit de dormit pe canapeaua din sufragerie sau pentru ca sotiile, care altadata traiau doar ca sa le spuna cat de speciali sunt, acum nu mai au timp sa-i gadile, prea ocupate cu cei mici. Si intr-o zi te trezesti ca pleaca...iata motive si situatii reale - ale comunitatii Desprecopii. http://www.desprecopii.com/Images/SitePages/tata-pleaca.jpg Ce se mai poate spune?[flo] Citează Link to comment Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
Laura25 Postat Martie 13, 2014 Raport Distribuie Postat Martie 13, 2014 Ce se mai poate spune? Adio si un praz verde! Citează Link to comment Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
andacos Postat Martie 13, 2014 Raport Distribuie Postat Martie 13, 2014 Adio si un praz verde!Hmmm...eu cred ca depinde de caracter! Sunt femei care vor suferi si -si vor asuma vina esecului,sunt femei care vor lua lucrurile asa cum sunt si vor merge mai departe! Insa ,indiferent cit d eputernica esti,sa fii parasit nu e usor,chiar daca e vorba doar de orgoliu. Am citit articolul pus de Mirela,ce sa spun -cel putzin in cazul meu,cred ca a fost un concglomerat de factori,de fapt au fost prezentzi absolut totzi factorii scris de ea acolo. Ce a omis ea sa scrie ,este ca si noi ca femei am facut greseli.Adica cu sigurantza pot spune ca si eu am avut partea mea de vina,ca si eu probabil nu am stiut sa manageriez la momentul respectiv situatzia...insa consider ca o explicatzie tot meritam pentru pasul facut de el. Nu am primit nici astazi dupa 15 ani aproape aceasta explicatzie.Nici nu am insistat sa-mi fie data,insa cred totusi ca o meritam.Probabil -cind maturitatea il va ajunge si pe el,voi primi aceasta explicatzie,atit eu,cit si fiul meu nostru. Dana Citează Link to comment Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
Administrators redactor Postat Martie 13, 2014 Autor Administrators Raport Distribuie Postat Martie 13, 2014 Adio si un praz verde! [:-)))] super spus ... insa uneori lasa urme in suflet. Citează Link to comment Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
a_alinta Postat Martie 13, 2014 Raport Distribuie Postat Martie 13, 2014 e un subiect sensibil. din fericire eu traiesc cu barbatul care m-a ales pe mine. Citează Link to comment Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
Laura25 Postat Martie 14, 2014 Raport Distribuie Postat Martie 14, 2014 Sigur ca nu e usor, sigur ca cel parasit va suferi ca un caine, sigur ca raman sute de intrebari si reprosuri la adresa celuilalt si la adrea ta. Dar pana la urma, o viata avem si e bine ca fiecare sa si-o traiasca in fericire, sau macar nu in amar si regrete. Sigur ca normal ar fi sa nu isi cladeasca nimeni fericirea pe nefericirea altuia, calcand pe suflete, dar au fost cateva situatii cand si eu m-am intrebat "cine sunt eu sa stau in calea fericirii tale?"Pana acum (13 ani de relatie, 12 de casatorie) tin sa cred ca suntem facuti sa ramanem impreuna pana la capat. Dar ... niciodata sa nu spui niciodata , nu-i asa ? Citează Link to comment Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
Ella73 Postat Martie 14, 2014 Raport Distribuie Postat Martie 14, 2014 Al meu sot s-a despartit de fosta sotie (pt ca el devenise doar persoana care aduce bani si atat, era privit ca o mobila, relatia lor era una de frate si sora), dar a ramas tata la copii in continuare, s-a ocupat de ei pana la majorat; asta insemnand petrecand 2-3 zile pe saptamana cu ei (prin prisma jobului el era mai mereu plecat, asa ca pt copii era ceva normal sa-l vada rar), weekend-urile, vacantele. Eu l-am admirat mereu pt ceea ce a facut pt copii si l-am sprijinit. Iar relatia cu fosta sotie este una ft buna. Dar stiu ca el este un caz fericit. Citează Link to comment Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
monicabo Postat Martie 14, 2014 Raport Distribuie Postat Martie 14, 2014 (editat) Hmmm...eu cred ca depinde de caracter! Sunt femei care vor suferi si -si vor asuma vina esecului,sunt femei care vor lua lucrurile asa cum sunt si vor merge mai departe! Insa ,indiferent cit d eputernica esti,sa fii parasit nu e usor,chiar daca e vorba doar de orgoliu. Am citit articolul pus de Mirela,ce sa spun -cel putzin in cazul meu,cred ca a fost un concglomerat de factori,de fapt au fost prezentzi absolut totzi factorii scris de ea acolo. Ce a omis ea sa scrie ,este ca si noi ca femei am facut greseli.Adica cu sigurantza pot spune ca si eu am avut partea mea de vina,ca si eu probabil nu am stiut sa manageriez la momentul respectiv situatzia...insa consider ca o explicatzie tot meritam pentru pasul facut de el. Nu am primit nici astazi dupa 15 ani aproape aceasta explicatzie.Nici nu am insistat sa-mi fie data,insa cred totusi ca o meritam.Probabil -cind maturitatea il va ajunge si pe el,voi primi aceasta explicatzie,atit eu,cit si fiul meu nostru. DanaMulti barbati si nu numai amendeaza mult prea drastic aceasta apropiere intre mama si bebe. Ca toata ziua sta cu el, ca de ce il tine in brate ca, ca, de 100 de ori ca... ceva. Ok, si ce s-ar vrea, pana la urma? Copilul sa nu mai fie alaptat? Copilul sa fie lasat sa planga pana se invineteste? Sa fie privit doar ca un obiect de mobilier (vai ce frumos e!) si atat??? Pana la urma mult hulita apropiere dintre mama si copil e foarte normala? Pai de cine ar vrea sa fie copilul apropiat? De vanzatorul de la magazinul din colt??? De adminstratorul de bloc?Plus, tatii (ma rog, unii din ei, nu toti), in loc sa se simta atat de neglijati si neimplicati, de ce nu fac ceva sa fie implicati? Sa schimbe copilul, sa-l plimbe, sa-i dea cateva lingurite de mancare la diversificare, ma rog, cam orice in afara de alaptat. E singura chestie pe care n-o poate face. Plus ca si treburile de prin casa, daca nu exista un ajutor din afara, trebuie impartite. Cand copilul e foarte mic, e normala apropierea asta mama-copil. Si da, o femeie de schimba cand devine mama: o parte din timp ii e dedicata lui bebe, alapteaza, se odihneste mai putin. Abstractie de bebelus nu ai cum sa faci, asta e clar. Prea s-a incetatenit la noi treaba ca femeia/mama/sotia trebuie sa le faca pe toate: copil, casa, masa, curatenie samd.... si apoi tot domnii se simt neglijati si pleaca.... Daca ii pui sa schimbe un scutec lui bebe, zic ca "neee, asta e treaba de femei", treburile casnice la fel. Asta e mentalitatea in Ro, a generatiei parintilor, bunicilor nostri, iar ei asa si-au crescut copiii, tgot cu mentalitatile astea...:( Sper ca in timp sa mai dispara... Parerea mea sincera, vazand si auzind diverse cazuri de genul asta in jurul meu, in decursul timpului, cu diverse variatiuni. Editat de Martie 14, 2014 Citează Link to comment Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
andacos Postat Martie 14, 2014 Raport Distribuie Postat Martie 14, 2014 Eu cred ca gresesti...adica in principiu ai dreptate,insa -tot din experientza ,itzi spun ca unele mame uita ca mai sunt si femei,in momentul in care apare bebe. Clar ,tot universul lor se schimba,copilul e in centrul universului lor si in centrul atentzieie...ei aici cred eu ca se pierd multe femei(cred ca si eu m-am pierdut in momentul ala),nu mai pot gestiona pozitzia lor de sotzie ,de partener al lui...al barbatului,cu care a adus copilul pe lume in definitiv. Nu stiu daca neaparat barbatzii cer prea mult,stiu sigur ca prioritazile femeilor se schimba dupa ce devin mame si asta nu intotdeauna in favoarea lor ca femei,ca sotzii. Cred ca longivitatea unui cuplu in asta sta,a manageria cum trebuie si cind trebuie...criza. Daca aparitzia copilului produce criza in cuplu,si da...in general o produce,daca unul dintre ei nu stie a gestiona aceasta criza...e deja incepututl sfirsitului. Dana Citează Link to comment Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
a_alinta Postat Martie 14, 2014 Raport Distribuie Postat Martie 14, 2014 andacos, tot universul se schimba cand apare un copil. si pentru mama si pentru tata. amandoi trebuie sa priveasca copilul in acelasi fel: este al nostru pentru ca noi doi l-am facut. Citează Link to comment Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
Recommended Posts
Participă la discuție
Poți posta acum și te poți înregistra mai târziu. Dacă ai un cont, autentifică-te acum pentru a posta cu contul tău.
Notă: postarea ta va necesita aprobarea moderatorului înainte de a fi vizibilă.