Mama vitrega la 28 de ani

[viviana]

Din tot ce ai scris eu vad gelozie extrema si posesivitate.

Esti o femeie ranita careia visele de a fi posesoarea unui om, al vietii lui actuale si trecute au fost spulberate cat ai bate din palme.

 

Viata pe care ti-ai imaginat-o, pentru care ai luptat a luat o intorsatura neasteptata, a iesit din tiparele prestabilite.

Furia ta si faptul ca faci nemernica o persoana necunoscuta iti va ingreuna situatia cu sotul tau. In momentul in care el te-a vazut atat de pornita a intrat in modul defensiv si nu vei mai reusi sa afli adevarul de la el.

 

In fata  furiei dezlantuite a unei femeie geloase, inselate si eu as fi ascuns numarul de telefon. Nu as fi permis ca prezentul sa-mi jigneasca trecutul.

 

Daca te-ai fi aratat, putin, doar putin mai maleabila si nu ai fi fost atat de hotarata in a da ultimatumuri  ai fi avut o sansa de a afla povestea din spate, cea adevarata, si abia atunci ai fi putut lua o decizie obiectiva.

 

Asa, el de frica sa nu te piarda, o sa incerce sa indruge una, alta spunandu-ti ceea ce crede el ca ai vrea tu sa auzi.

 

Daca lasi putin garda jos, devii umana, ai putina compasiune, accepti ca  nu este un capat de tara un copil de 20 ani, ca impreuna puteti trece peste hop ai mai avea o sansa in aflarea realitatii.

Si s-ar putea sa afli si numarul de telefon.

 

=====

 

Din ce ai scris tu eu banuiesc ca el stia de fata. A ascunns  pentru ca te iubeste, nu vea sa te piarda si a banuit reactiile tale.

 

Daca nu accepti sa-i fii alaturi in rezolvarea problemei asa cum e etic sa o faca, deja poti vorbi de o ruptura provocata nu de fata de 20 de ani, nici de el, ci de tine insati si de incapacitatea ta de a rezolva problema si in alti termeni decat ai tai.

[elyda]

Poate ca el reactioneaza asa cum spui tu, tocmai din cauza modului cum reactionezi tu , cum pui problema.Poate ca nu vrea sa te piarda si atunci spune ca nu vrea...nu face ...nu-l intereseaza.

 

 

 

Dar daca spui ca il iubesti gandeste-te la situatia in care se afla sotul tau:prins intre o sotie care nu accepta un copil pe care el il are cu o alta femeie ,sotie care vine cu niste tare care o fac sa aiba anumite nevoi emotionale si un copil care sustine ca este al lui si care chiar daca a aparut dupa 20 de ani a "trezit"anumite sensibilitati in sufletul lui si e normal.

 

 

Amandoi sunteti in situatia asta si este nevoie ca fiecare dintre voi sa inteleaga prin ce trece celalalt si sa accepte ca nu poate impune o rezolvare intr-un mod propriu fara sa discutati.

Nu poti sa mentii aceasta relatie daca te gandesti la ceea ce vrea

"copilul" dpdv material.Poate ca nu vrea decat sa isi cunoasca tatal, poate ca si in sufletul ei s-au intamplat atatea furtuni de-a lungul anilor stiind ca undeva e un tata pe care ar vrea sa-l cunoasca, poate vrea sa ceara ceva material...dar asta nu o puteti afla decat cunoscand-o .

 

Dar reactia ta s-ar putea sa te puna in situatii neplacute sau sa duca la indepartarea sotului de tine.Tu stii cel mai bine ce iti doresti, dar nu gasesc corect sa il pui sa aleaga intre tine si ea.Pune-te in locul lui...

Editat de Iunie 10, 2014

[Karina1986]

O sa iau in considerare parerile voastre.

Va rog sa nu va imaginati ca am facut scandal, ca am batut cu pumnul in masa. Nu-mi sta in caracter.

A fost sunat, l-am intrebat de ce este socat. A refuzat sa-mi spuna. Intr-un final l-am rugat sa-mi recunoasca daca este vorba despre un copil. A recunoscut si in loc sa-mi spuna adevarul a inceput sa tipe. In secunda in care un om iti ascunde adevarul consider ca iti jigneste inteligenta, considera ca nu esti capabil sa intelegi niste lucruri indiferent cat sunt de grave. L-am intrebat ce facem in situatia data si raspunsul a fost sec: nu te bagi tu.

Ei bine dupa ce a vazut ca eu nu accept asa ceva, si-a schimbat tonul si comportamentul.

Daca sotul meu ar fi venit sa-mi explice situatia, calm fara tipete si fara sa ma faca sa ma simt atat de nesemnificativa situatia ar fi stat altfel. Intr-o casnicie sunt 2 nu unul. Nu faci de capul tau ce vrei cum vrei.

In fine, decizia am luat-o deja si nu ma abat de la ea. Momentan nu sunt in stare sa accept situatia indiferent ca mariajul meu se destrama. Decat  sa-i creez lui o drama si mai mare si decat sa nu le permit sa se vada, sa lege o legatura aleg sa plec eu.Egoista sau nu, exact cum spunea cineva mai sus cale de mijloc nu exista. Ma cunosc prea bine ca sa stiu ca daca un lucru/situatie m-a afectat atat de mult n-am sa pot inchide gura pentru totdeauna si n-am sa ma pot resemna.

 

Multumesc pentru ajutor.

Inchid subietul cu acest mesaj.

Va pup cu drag!

Karina.

[marius]

Da, cred ca e mai bine sa-ti vezi de drumul tau. Nu ai capacitatea si calitatea de a duce o relatie. Asa cum spuneam, oamenii nu sunt obiecte de care sa dispui si sa le pui unde vrei tu si cum vrei tu la un moment dat. Problema este la tine nu la sotul tau.

Succes!

[Mickyyy]

Asa cum imi expune el situatia ,, femeia respectiva este o nebuna care ii pune in carca un copil pe care nu-l vrea" nu e ok.

 

E doar unul din multele mesaje in care tu faci femeia ai o nebuna doar pentru ca a indraznit sa pastreze un copil (poate) nedorit de tatal lui. Suna urat, stiu, dar nu cred ca femeia aia l-a violat in trecut pe sotul tau, si I-a facut un copil fara voia lui! Undeva e si vina lui, dar ce-i drept, la 20 ani cati dintre noi sunt suficient de responsabili pentru asta?!

Asa ca primul pas e sa lasi "nebuna" in pace, si sa te concentrezi asupra ta si-a sotului tau. Nu ai tu ce sa discuti cu ea, nue problema ta, e a lui, si el e cel care trebuie sa aleaga daca si cand va discuta/clarifica problemele cu ea.

 

Problema ta reala este faptul ca sotul tau stia si ti-a ascuns. Din ce-ai postat e clar ca nu acum a auzit pentru prima data de fata.

E posibil sa stie de multi ani ca e a lui si sa-ti fi ascuns si asta, ceea ce e chiar grav, insa e posibil sa stie si el la fel de multe ca si tine - adica o fosta il anunta ca au impreuna un copil, asta dupa x ani (c-or fi fost 2-3, 10 sau 20, e irelevant), un copil despre care el sa nu aibe certitudinea ca e al lui, despre care sa nu stie mai nimic, si despre care sa nu fie inca pregatit sa afle adevarul (sa faca testul de paternitate).

 

Sotul tau are acum nevoie de tine, sa ii fi alaturi, sa il ajuti cu un sfat sau macar cu o vorba buna, fara sa-l judeci. El nu te-a inselat pe tine cu nimic, femeia aia e undeva in trecutul lui, din care tu nu faceai parte (daca ti-a gresit cu ceva, e faptul ca ti-a ascuns anumite detalii).

 

Doar ca din tot ce-ai postat tu pana acum eu realizez ca el nu va primi nimic de la tine, decat poate un "sut in fund"! Esti prea egoista, prea ancorata intr-o mentalitate "ceausista" (desi dupa varsta nu ai prins acea perioada, ceea ce iar mi se pare dubios, ca tot vorbim de troli pe aici), din foarte foarte multe puncte de vedere, de la perceptia legata de nenorocita de mama care face un copil nedorit cu un barbat bogat ca peste ani sa-i fure averea, pana la restul expresiilor care le folosesti in a descrie ce va face "plodul" odata sosit la usa voastra, cum va va distruge el voua casnicia si te va transforma pe tine in mastera la 28 de ani. Si desi experientele mele sunt de alta natura, am suficiente exemple in familie de oameni care au fix aceasi mentalitate ca tine, cu singura diferenta ca vatrsta lor incepe de undeva de pe la 60 de ani si tot urca!

 

Te cred ca ti-a fost greu, ai toata admiratia ca ai reusit sa razbati prin jungla vietii, insa asta nu scuza materialismul exagerat! Copilul tau si al lui, in caz ca va veni pe lume la un momentdat (ceea ce iti si doresc, atata timp cat si tu iti mai doresti asta) va beneficia de pe urma muncii parintilor lui, daca chiar te preocupa la nici 28 de ani problema averii. Adica de ceea ce tu si sotul tau ati construit impreuna, nu de averea lui trecuta pe care tu crezi ca odata cu semnarea unui certificat de casatorie ti-ai si insusit-o in calitate de nevasta (casatorita cu un om fara obligatii, dupa cum ai tinut sa precizezi undeva in urma).

 

Asa ca sfatul meu e sa te asezi frumos intr-un coltisor, sa iei eventual o foaie de hartie, si sa pui pe ea lucrurile bune pe care le admiri tu la sotul tau. Daca pe primele 5 locuri pe lista aia vor fi doar chestiile materiale, atunci iti faci si tie si lui un bine daca pui capat relatiei asteia cat mai repede.

 

Daca ma insel, atunci lasa egoismul de-o parte, gandeste-te la lucrurile alea bune pe care le-ai trecut pe lista ta, si vezi daca vreunul din ele isi pierde din valoare acum ca ai descoperit ca e posibil ca in trecutul lui sa existe un copil, si incearca sa-I fi alaturi, fara sa-l judeci, fara sa-I trantesti usi in nas si sa-I dai ultimatumuri. Incearca sa-l intelegi, pentru ca asa cum au spus-o deja si alti inaintea mea, un copil nu va strica relatia voastra, nu-ti va rapi dragostea sotului tau.

[CorinaDani]

Buna,

 

Incep prin a va ruga sa-mi oferiti parerile voastre atat pro cat si contra. Am nevoie sa-mi gasesc un echilibru.

Imi cunosc sotul de 8 ani si suntem casatoriti de 3 ani. Nu avem inca un copil ... cel putin nu al meu dar am inceput analizele necesare pentru a ramane insarcinata. Pana saptamana trecuta probemele cu care ne confruntam erau uzuale. Nu avem o situatie grea financiara, ne iubim foarte mult si intervine "dar"...

Saptamana trecut, sotul meu a primit un telefon din alta tara de la o duduie sa-l instiinteze ca acesta are un copil ,o fata de 20 de ani....Initial am crezut ca este o gluma proasta ca apoi sa tremur socata timp de 3 ore, 2 zile si 2 nopti de nedormit, nemancat si fumat 2 pachete/zi.

Povestea in esenta este oarecum simpla . Sotul meu a cunoscut-o acum 20 de ani pe vremea cand el era foarte tanar, au avut o relatie de cateva luni si s-au despartit. Intre timp ea si-a gasit un alt prieten si a ramas insarcinata...probabil ca s-au si casatorit. Tot ce a stiu sotul meu in 20 de ani a fost un telefon primit acum 13-14 ani, cand copilul era mare. Atunci cand aceasta a luat legatura cu el l-a sunat sa-l instiinteze ca S-AR putea ca el sa fie tatal copilului ei pentru ca data conceperii  coincide cu perioada in care sotul meu era cu ea. Sotul meu i-a spus ca are dubii si ca trebuie intr-un fel sau altul sa se convinga daca este adevarat...dupa asta femeia a disparut si iata ca a reaparut acum cu pretentiile ca fata ei sa-si cunoasca tatal. Eu am 28 de ani, sotul are 40 de ani iar "fata" lui 20....

El este extrem de debusolat si sincer nu-mi mai pasa...sunt atat de socata, dezamagita si nepregatita sa ma confrunt cu asa ceva incat nu imi mai pasa cine,cum sufera.

Cand l-am cunoscut, am trecut cu vederea diferenta de varsta pentru ca este un barbat frumos, este un barbat calm, ingaduitor, rabdator..nu bea, nu vorbeste urat. Dar daca eu as fi stiut din prima ca el are un copil macar aveam dreptul sa aleg daca vreau sa-mi constriesc o viata langa el in astfel de conditii. Eu nu imi doresc prezenta acelei femei cu acea fata in viata mea. Noi nu avem un copil, poate nici nu o sa pot face unul si atunci toata munca mea, toata agoniseala mea de-o viata o sa-i ramana acestei fete pe care nu vreau s-o cunosc sau s.o vad pe de alta parte daca o sa am un copil...de ce sa nu se bucure el de tot ce pot sa-i ofer?!?

Nu pot sa accept ideea ca individa aia imi pune la usa un copil de care eu nu am stiut nimic, ca din acest moment nu mai suntem doi ci trei.

Ea a spus ca doreste sa vina in tara pentru ca fata vrea sa-si cunoasca tatal...sincer...dupa 20 de ani.

Eu i-am spus sotului ca asa ceva nu accept, nu concep sa fiu mama vitrega la 28 de ani mai ales al unei fete de 20 de ani (femei pana la urma), nu accept o apropiere intre ei, nu vreau s-o fac pe politista in ce priveste fondurile noastre si nici ca sotul meu sa-i acorde timp.

Stiu, sunt egoista, fata nu are vina...vina este a sotului meu si a acelei femei. Sotul meu trebuia sa se convinga daca intradevar are un copil pe undeva iar nemernica aia daca a ales sa-si creasca copilul singura asa trebuia sa ramana nu sa distruga atatea vieti pentru ca nu a gandit. Nici macar nu a interesat-o atunci cand a vb cu sotul meu daca eu am ceva impotriva. A aflat ca el este casatorit iar tot ce a interesat-o este ca fata ei trebuie sa-si cunoasca tatal. Nici macar nu i-a lasat timp de gandire, timp sa vorbeasca cu mine.

In momentul de fata sunt extrem de deziluzionata, toate visele pe care le aveam langa omul asta mi s-au naruit si tot ce-mi vine sa fac este sa intentez divort. Nu-mi pasa cine este vinovat, tot ce ma intereseaza este ca viata mea s-a dat peste cap.

El pare extrem de afectat si imi spune intruna ca nu vrea sa ne distruga sufletele si sa piarda tot ce am construit 8 ani pentru un copil care nici nu e sigur ca este al lui. Dar daca se adevereste ca este al lui, imi spune ca nu am nici un drept sa-i interzic sa tina legatura cu ea...

Ca sa nu va mai spun ca dezamagirea e si mai mare pentru ca acum 6 ani am ramas insarcinata, intradevar eu nu eram pregatita sa-l cresc dar nici el nu m-a sprijinit. Aveam niste probleme financiare si mi-a spus ca nu puteam avea un copil la momentul respectiv ca drept urmare am facut un chiuretaj. Ma urmareste zi de zi faptul ca mi-am omarat pruncul iar acum...vine un copil x in viata mea. Cum ma pot uita la fata asta cand eu stiu ca sotul meu nu a vrut copilul meu, cum sa accept ca el isi doreste s-o cunoasca cand pe al nostru nu a vrut sa-l cunoasca?

Ca sa nu va mai spun ca am vrut s-o sun pe duduie sa aflu partea ei de adevar, sa aflu ce vrea de la viata noastra si de ce tocmai acum dar bineinteles ca numarul ei s-a evaporat.

Deci ori sotul meu minte de ingheata apele si el stia de existenta acestul copil dar nu a vrut sa-si asume responsabilitatea pentru ca nu l-a dorit iar nebuna aia l-a facut stiind ca el provine dintr-o familie buna si ca intr-o zi copilul o sa fie asigurat financiar. Ce-i drept si-a cam luat o teapa din punctul asta de vedere caci in 20 de ani multe s-au schimbat. Ori sotul meu se afa intr-o situatie extrem de nasoala si totul este impotriva lui. Pe de alta parte imi este extrem de greu sa cred ca el a stiut, putea sa fie suparat pe ea dar la ce suflet bun are sigur avea gria de copilul ala. El m-a rugat sa nu afle nimeni de aceasta problema pana nu gasim o cale de rezolvare si asta ma pune pe ganduri. Daca el a ascuns tuturor asa ceva crezand ca ele sunt in alta tara si nu o sa-i afecteze viata cu prezenta lor?

Habar n-am cum o sa ma descurc. Nu stiu ce sa cred, pe cine sa cred...sunt atat de socata incat pentru prima oara in viata mea nu-mi mai pasa de nimeni decat de mine. Familia mea nu ma spijina pentru ca na, mama s-a despartit de tatal meu si si-a refacut viata astfel , la nunta nu mi-au venit si m-au lasat de izbeliste. Tata pe de alta parte si-a refacut si el viata dar bea de dimineata pana seara si tot ce stia sa faca era sa-mi ceara bani daca nu , ma jignea si am decis sa-l las in betia lui. Mi-am dorit din suflet ca langa acest barbat sa gasesc linistea pe care eu n-am avut.o, chiar am crezut ca Dumnezeu mi-a luat pe o parte dar mi-a dat pe alta. Am crezut ca el compenseaza lipsa familiei si ia uitati ca de fapt omul meu a oferit la randul lui suferinta unui copil.

 

Va rog sa-mi spuneti, cum ati proceda, ce ati face?

 

Multumesc,

Kari.

 

ai incercat macar 2 minute sa te pui in locul acelei fete ?

nu ti-ai dori sa-ti cunosti tatal, sa afli din gura lui de ce nu a fost prezent in viata ta ?

poate ca fata a aflat recent ca are un tata, ca acesta traieste in romania si pur si simplu vrea sa-l cunoasca, fara alte scopuri ascunse. e atat de greu sa crezi acest lucru ?

 

te vad destul de incrancenata si prea focusata pe partea materiala a vietii, pe ce vrei si simti doar tu. la modul general. poate ca acesta este si motivul pentru care sotul tau ti-a ascuns existenta fetei. banuia cum vei reactiona si a preferat sa lase trecutul acolo unde ii este locul.

 

gresesti amarnic atunci cand iti acuzi sotul ca acum 6 ani nu a dorit copilul cand ai ramas insarcinata. daca nu erai si tu de acord sa intrerupi sarcina, acum aveati propriul vostru copil.

 

in loc sa-ti indepartezi sotul, ar trebui sa fii alaturi de el in aceste momente, si lui ii este greu. astfel de incercari demonstreaza cat de "sudat" este un cuplu. inversunandu-te impotriva fostei si a presupusului copil legitim, nu faci altceva decat sa-i arati lui o fatza pe care probabil nu ti-o cunostea si este posibil sa-ti distrugi casnicia.

[BlackCat4evR]

Cred ca ai luat hotararea corecta.

Din ce scrii tu nu reiese pe nicaieri "marea dragoste". Ci doar o casatorie aranjata pe interese meschine.

Cred ca este nevoie de multa maturizare, pentru amandoi.

El pentru ca nu se poate ca un adult la 40 de ani sa se ascunda dupa degete si sa ascunda gunoiul sub covor.

Tu pentru ca... cu ce sa incep?

Pentru ca nu intelegi ca viata nu e un hard de computer, pe care sa introduci un soft si el sa ruleze la modul ideal. Pentru ca nu intelegi ca exista niste intrebari care au nevoie de raspunsuri. Pentru ca nu l-ai inteles pe sotul tau atunci cand ti-a spus: "In asta nu te bagi tu!" Pentru ca nu i-ai oferit ragazul de a lua hotararea corecta. Pentru ca nu ai inteles din propozitia: "La bine si la rau" decat "La bine si cu asta basta!" Pentru ca ii pui in carca sotului tau o hotarare pe care ati luat-o de comun acord (avortul de acum 6 ani).

Sa stii ca o casnicie este o echipa. Pe cand nici unul din voi nu vede in celalalt un coechipier. Nici unul din voi nu are o atitudine de genul: "Hai, mai, da mana, ca trecem noi si de asta!" Poate un pic de spatiu o sa ajute sa va regasiti (impreuna sau separat).

[dana vio]

E normal sa te simti ranita si deziluzionata la aflarea vestii.

Daca sotul tau stia de existenta fetei, cum pare sa reiasa din lunga ta poveste, e si mai normal sa te simti asa si sa iti pierzi increderea in el. Mai departe, hotararea iti apartine, ramai cu el sau nu. (A ascunde asa ceva partenerei legale de viata e grav, parerea mea.)

Daca intr-adevar nu a stiut ca are un copil situatia e diferita dar, iarasi, tu decizi daca accepti noua situatie sau nu. Tu stii cel mai bine ce e in inima ta, daca il iubesti atat cat spui, nu ar trebui sa existe dubii... Este un fapt de viata pentru care oricine e casatorit cu un partener mai in varsta ar trebui sa fie pregatit.

 

Esti cumva un outsider in acest triunghi fosti parteneri-copil, insa joci un rol principal in cuplul tau si ar trebui, asa cum ai fost bine sfatuita, sa ai o reactie mai matura, pana acum te-ai comportat destul de copilareste, ca un copil frustrat de posibilitatea de a nu mai fi pe primul plan. AR fi bine ca sotul sau "sa dea cartile pe fata", sa aveti o discutie absolut dechisa in care sa ii ceri sa clarifice cat mai rapid situatia si sa ii explici in ce mod te afecteaza. Un test de paternitate se impune inainte de orice.

 

Temerile tale legate de mama vitrega sau de mostenire nu cred ca au temei. Fata, un adult de acum, are parinti, iar de la tata, daca ar fi sotul tau, ar putea cere bani, teoretic, doar cat timp ar fi la studii...despre mostenire ce sa zic, te duci cu gandul mult prea departe, si oricum, daca ar fi pe asa, e dreptul sotului tau sa lase din bunurile proprii cui vrea. (Apropo, sunt sisteme legislative diferite in diferite tari sau chiar provincii. De ex. in Quebec copilul nu mosteneste decat daca parintele i-a lasat scris in testament.)

 

Despre partea cu mama vitrega...ce sa zic... poate mai in tinerete eram si eu ca tine...cu varsta devii mai open minded. Partenerul meu de viata are 2 copii din prima casatorie si am gandit la fel ca Meb (jos palaria, Meb!): i-am primit in viata mea cu multa dragoste si cu ei mi-am facut ucenicia de mama... Vitrega dar nu mai putin iubitoare. (E un fel de a spune, copii stau cu mama lor si ne vizitau periodic). Apoi, dupa 4 ani de cand i-am cunoscut, am devenit si eu mamica. Cei 2 mi-au imbogatit viata si le multumesc ca datorita lor sunt o mama mai buna decat daca nu i-as fi cunoscut!

 

Reflectii si decizii mature iti doresc!

E singurul mesaj cu care am rezonat si care mi se pare foarte de bun simt.

Dar in cazul asta tu ai avut sprijinul sotului + ca stiai ca a mai fost casatorit si ca are copii. Kari a aflat absolut intamplator, daca nu erai in camera crezi ca ti-ar mai fi spus? Eu nu cred. Eu zic ca esti inca tanara si nu merita sa-ti amarasti viata din start. In 8ani de zile chiar nu s-a ivit nici o ocazie sa-ti spuna ca s-ar putea sa aiba un copil? Eu nu le vad pe nici una din pers care ti-au raspuns acceptand o minciuna ca asta, ptr ca este o minciuna prin omisiune.. Chestiile astea nu se sfarsesc niciodata bine.

[meb]

El propbabil ca stia, dar daca femeia a ales sa se casatoreasca cu altul, sa-l ia pe altul de tata... nu a vrut sa incurce lucrurile, sau nu a vrut sa se impace cu postura de ignorat in sitiatia asta, in fine a fost prea greu si a preferat sa uite, mai ales ca "situatia" era departe, in alta tara si nu-i cerea nimic. 

Ea era tanara, el era mic. Daca fiica are 20 si el 40 pai atunci cand a ramas femeia insracinata el avea 19...  Sa fim seriosi...

Acum femeia probabil are tot in jur de 40 are, alte valori devin primordiale, vrea sa repare greseala, vrea ca fata sa-si cunoasca tatal biologic.

[Marox]

Din cauza copilariei nefericite ai facut tot ce ti-a stat in putere sa-ti creezi in jurul tau un univers pe care-l consideri perfect. Si nu accepti nici cea mai mica bresa in universul asta perfect. Te-ai maritat tinara cu un barbat mai in virsta pentru ca, inconstient poate, voiai protectie din partea lui. Si probabil a fost selectionat la rece, sa aiba toate calitatile necesare unui sot si tata perfect. Ai dat tare din coate ca sa ai o meserie si un loc de munca ce te satisfac. Probabil ti-ai facut casa dupa gustul tau, asa cum ti-ar fi placut sa fie si n-a fost casa copilariei.

 

Ei si acuma descoperi ca nimeni nu poate controla nimic in viata. Un copil nu vine (intotdeauna) doar pentru ca facem dragoste si-l dorim cu ardoare. Bogatia astazi e, miine nu e. Exista alegeri pe care le facem la un moment dat in viata si de care apoi ne e jena sau, din contra, sintem fericiti ca le-am facut. Tu vrei neaparat un copil asupra caruia sa reversi toata dragostea ta si sa-i oferi tot ce tu nu ai avut. Atentie, e o atitudine destul de extremista in felul in care tu pui problema. Adica esti prea incrincenata si prea sigura ca va fi asa si nu altfel. Ai deja aceasta atitudine de acuma (nu accepti nici un punct negru sau gri in cuplul vostru) ce-o fi daca intr-o zi copilul tau o sa te dezamageasca ?!!