marius Postat Noiembrie 11, 2015 Raport Distribuie Postat Noiembrie 11, 2015 S-a cam spus - asa ca nu repet. Ai rabdare, nu te baga in viata ei, o sa iti spuna cand, ce, cat si daca o sa considere ca are ceva de spus. Respecta-i spatiul privat. Este normal, uman sa fie indragostita. E viata ei, bucata ei, experienta ei, Nu este nimic nociv. Fiecare dintre noi reactionam diferit. Doar propune-i si las-o sa accepte sau sa refuze propunerile tale. Accepta orice raspuns vei primi si respecta-i deciziile. Nu da sfaturi daca nu ti se cer. Zambeste! Fii agreabila. NU te certa niciodata pentru nimic. Si din nou: ai rabdare! Castigul este pe termen lung! Ai in vedere.... e vorba de ani... Citează Link to comment Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
viviana Postat Noiembrie 11, 2015 Raport Distribuie Postat Noiembrie 11, 2015 Zic eu cate ceva ce inseamna pentru mine in a fi prieten cu copilul:- inseamna sa fii prieten pentru a construi intelegere si incredere- prietenia cu copilul trebuie sa implice autoritate, reguli si cunoasterea locului fiecaruia nu egalitatea aia dintr-o prietenie obisnuita. Pentru mine asta inseamna ascultare, intelegere, fara judecati, fara atitudini intimidante. Citează Link to comment Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
andacos Postat Noiembrie 11, 2015 Raport Distribuie Postat Noiembrie 11, 2015 - prietenia cu copilul trebuie sa implice autoritate, reguli si cunoasterea locului fiecaruia nu egalitatea aia dintr-o prietenie obisnuita. Asta nu este definitia prieteniei,deci termenul de "prieten cu copilul"este incorect folosit(ma rog, multora le place sa fluture termenul asta,insa realitatea este exact cea din fraza citata). Citează Link to comment Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
viviana Postat Noiembrie 11, 2015 Raport Distribuie Postat Noiembrie 11, 2015 Andacos, nu zic ca nu ai dreptate, discutia e lunga si cu multe increngaturi.Eu nu vad prietenia ca o definitie. Ci mai degraba ca un sentiment. Un sentiment de pretuire pentru cel de langa tine indiferent cine e el. Apoi mai e vorba de atitudine. Ce atitudine iei cand adolescentul te dezamageste, cand face crize? Esti prietenos cu el, te arati deschis pentru a afla cauza sau il certi pentru comportament fara a-l asculta? Ce atitudine adopti cand adolescentul vine la tine si iti povesteste ca a facut ceva reprobabil? Il judeci? Il certi? Sau ii esti alaturi asa cum ar face-o un prieten, il indrumi, il sfatuiesti si il ajuti sa iasa din necaz? Ce atitudine adopti cand te ironizeaza depasind limita? Il mangai pe cap sau ii arati ca intre voi trebuie sa existe o limita impusa de respect reciproc? Despre asa ceva vorbesc. Adolescentul are nevoie sa gaseasca in parinte si un prieten si o autoritate - un parinte care stie sa se impuna cand se cere. Citează Link to comment Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
crisseis Postat Noiembrie 13, 2015 Autor Raport Distribuie Postat Noiembrie 13, 2015 Multumesc pentru raspunsuri, imi sunt de mare ajutor!Ce-am facut:i-am zis ca n-o s-o mai cicalesc cu mancatul si ca voi avea incredere in ea ca se va hrani corespunzator(ceea ce respect taaare greu). I-am mai spus si ca vad la ea o schimbare. Ma arde pe limba sa-i spun ca ma intristeaza s-o vad distanta si rezervata fata de mine, dar, na! asta e! Deocamdata ma conformez, dar raman vigilenta. Si pun iar mana pe carti despre comunicarea cu adolescentele. Uff! Citează Link to comment Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
crisseis Postat Noiembrie 17, 2015 Autor Raport Distribuie Postat Noiembrie 17, 2015 Epopeea continua: am discutat cate ceva despre schimbarea ei, a fost la un spectacol si mi-a spus ca va veni acasa insotita de un baiat. Am asteptat sa putem vorbi despre asta si mi-a spus despre baiatul din clasa(nou venit).Am intrebat-o daca o place si mi-a spus ca da, am intrebat-o daca-l place si mi-a spus ca e ok. Pasul urmator e ca-mi zice azi s-o las vineri dupa masa la el acasa la film. Am intrebat daca mai vin si alti colegi si mi-a spus ca probabil, nu stie...in orice caz, suficient pentru mine sa-mi dau seama ca mai mult ca sigur nu mai vine nimeni. Reactia mea: i-am spus c-o las, daca-mi spune unde sta si daca in prealabil imi da nr. de telefon al unuia dintre parinti, sa stiu daca ei vor fi acasa sau macar daca stiu despre invitatia la film la ei acasa. Va intreb pe voi: sunt deplasata sa pun astfel de conditii? Evident ca fiica-mea s-a suparat, ca n-am incredere in ea, etc..si in final a zis ca nu va mai merge. Exagerez eu? I-am zis ca poate s-o invite la film in oras, sa fie doar ei doi, dar acasa la el, sa nu stiu unde sta si nici daca parintii stiu...mi se pare ca trebuie sa mentin pozitia de opunere. Citează Link to comment Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
crisseis Postat Noiembrie 17, 2015 Autor Raport Distribuie Postat Noiembrie 17, 2015 Mai adaug ca ma intereseaza in primul rand siguranta ei, cand merge undeva pentru prima data si nu stiu nimnic despre parinti si copilul respectiv.Fiica-mea se pare ca nu intelege nevoia mea de a o sti in siguranta si-mi tot aduce ca argument ca in cazul lui frate-sau nu mi-am facut atatea griji. Mi-am facut si in cazul lui, dar parca nu asa, plus ca stiam de cele mai multe ori familiile unde mergea si se ducea sa se joace pe PC cu prietenii lui. Citează Link to comment Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
marius Postat Noiembrie 18, 2015 Raport Distribuie Postat Noiembrie 18, 2015 Epopeea continua: am discutat cate ceva despre schimbarea ei, a fost la un spectacol si mi-a spus ca va veni acasa insotita de un baiat. Am asteptat sa putem vorbi despre asta si mi-a spus despre baiatul din clasa(nou venit).Am intrebat-o daca o place si mi-a spus ca da, am intrebat-o daca-l place si mi-a spus ca e ok. Pasul urmator e ca-mi zice azi s-o las vineri dupa masa la el acasa la film. Am intrebat daca mai vin si alti colegi si mi-a spus ca probabil, nu stie...in orice caz, suficient pentru mine sa-mi dau seama ca mai mult ca sigur nu mai vine nimeni. Reactia mea: i-am spus c-o las, daca-mi spune unde sta si daca in prealabil imi da nr. de telefon al unuia dintre parinti, sa stiu daca ei vor fi acasa sau macar daca stiu despre invitatia la film la ei acasa. Va intreb pe voi: sunt deplasata sa pun astfel de conditii? Evident ca fiica-mea s-a suparat, ca n-am incredere in ea, etc..si in final a zis ca nu va mai merge. Exagerez eu? I-am zis ca poate s-o invite la film in oras, sa fie doar ei doi, dar acasa la el, sa nu stiu unde sta si nici daca parintii stiu...mi se pare ca trebuie sa mentin pozitia de opunere.Nu - nu exagerezi deloc. La varsta ei si in situatia de a fi minora nu este cazul de astfel de escapade in 2. Daca sunt parintii lui acasa, daca ai discutat tu cu ei ceea ce este de discutat daca voi ca si parinti sunteti in acord atunci, da. Citează Link to comment Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
szivarvany Postat Noiembrie 18, 2015 Raport Distribuie Postat Noiembrie 18, 2015 Sunt de acord cu voi.Trebuie cunoscute datele problemei, locatia, acordul celorlalti parinti si supravegherea lor. Citează Link to comment Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
viviana Postat Noiembrie 18, 2015 Raport Distribuie Postat Noiembrie 18, 2015 Da, da, nu ai fost exagerata. Trebuie sa stii unde merge, sa vorbesti cu parintii ceilalti daca sunt de acord, daca vor fi acasa. Sa cunosti locul unde se duce e chiar necesar. Eu si acuma cer numerele de telefon. Citează Link to comment Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
Recommended Posts
Participă la discuție
Poți posta acum și te poți înregistra mai târziu. Dacă ai un cont, autentifică-te acum pentru a posta cu contul tău.
Notă: postarea ta va necesita aprobarea moderatorului înainte de a fi vizibilă.