9 ani- deprinderea de mama

[Dediut]

Se spune ca parintii buni sunt cei care isi invata copiii sa zboare. Mi-a placut dintotdeauna sa ii dau posibilitatea fiicei mele sa aleaga, sa aiba propriile opinii, sa ia decizii. Pana nu demult eram pe aceeasi lungime de unda, apoi zbang...mami aia e prea de fete, sau wow mi-ai luat hanorac de la firma aia, cum ai ghicit ca mi-l doream? Nu ghicisem, era doar intamplarea, nu credeam ca o intereseaza [fri] Si, am realizat ca puiului meu au inceput sa-I creasca penele. Cum faceti fata schimbarilor, cumva pregatiti pentru a fi detronate in favoarea printului pe cal alb, care inevitabil pandeste la colt?

[natalia_nica]

Hehe, baiatul meu (9 ani si jumatate) e deja indragostit... Apoi, e deja rocker, isi doreste imbracaminte specifica, vrea par lung, isi alege piesele pe care sa la invete etc... Lui au inceput sa-i creasca penele de ceva timp... Eu deja ma pregatesc sa nu mai fiu cea mai importanta persoana pentru el... Pot doar sa sper ca voi ramane acolo, intr-un coltisor de inima :)

[szivarvany]

Eu spun doar ca primii 10-11 ani sunt usori de tot.

Dupa aia, totul se schimba radical, ba chiar de mai multe ori pe zi [:-)))] [:-)))]

[lidsta]

Fetiță, 9 ani si jumătate. Cel puțin doua seri pe săptămână plânge, „nu știu de ce mă simt trista”. Nu mai citește literatura de copii, nu ii place. Nimic nu egalează Harry Potter. Vibrează la lectura pentru adolescenți chiar adulți pe care nu i-o pot cenzura integral. Intr-o seara m-a sfătuit sa nu citesc  „Eleganta ariciului”, citise  primele si ultimele capitole si a găsit-o extrem de trista. Intre timp am citit-o si eu si așa este, nu e in nici  un caz pentru o fetiță „simțitoare”   ca fiica-mea.

 

Întrebări: „e ok sa îmi placa băieții?”, „putem merge la dermatolog sa îmi scoată alunița de pe fata?”, „când îmi cresc odată sânii?”, etc.   Se oprește la jumătatea acțiunii si începe altceva; de ex. un crac de la pantaloni e scos si se apuca de citit … Nu mă aude întotdeauna, pur si simplu se gândește la  altceva. E slaba dar a început sa mănânce mult mai bine; la nivel declarativ evita însă anumite lucruri ca îngrașă (Mc’ Donald, Oreo, etc.). Nu mă supăr deloc. Cataloghează ceilalți copii ca fiind „copilăroși”. Nu mai este așa ascultătoare, ripostează daca i se pare ca e nedreptățita (cu sau fără dreptate). Iarăși nu mă supăr.

 

Însă încă mai doarme cu mine. Daca din diverse motive nu sunt seara la culcare acasă, când vin dormim toți trei, dimineața e musai sa fiu lângă ea.

[redactor]

Eu am avut impresia ca dupa 10 ani a inceput - putin cate putin - sa devina tot mai adolescent. De fapt cand exact incepe adolescenta?

La 9 ani, inca se mai juca cu Lego, accepta sa il pup in public,

 

Poate fetitele sunt mai avansate. Insa, pregateste-te pentru anii care vin. Aceasta varsta de acum, 9 ani - ti se va parea din categoria baby...

[Dediut]

_{Fetiță, 9 ani si jumătate. Cel puțin doua seri pe săptămână plânge, „nu știu de ce mă simt trista”. Nu mai citește literatura de copii, nu ii place. Nimic nu egalează Harry Potter. Vibrează la lectura pentru adolescenți chiar adulți pe care nu i-o pot cenzura integral. Intr-o seara m-a sfătuit sa nu citesc  „Eleganta ariciului”, citise  primele si ultimele capitole si a găsit-o extrem de trista. Intre timp am citit-o si eu si așa este, nu e in nici  un caz pentru o fetiță „simțitoare”   ca fiica-mea.}

 

_{Întrebări: „e ok sa îmi placa băieții?”, „putem merge la dermatolog sa îmi scoată alunița de pe fata?”, „când îmi cresc odată sânii?”, etc.   Se oprește la jumătatea acțiunii si începe altceva; de ex. un crac de la pantaloni e scos si se apuca de citit … Nu mă aude întotdeauna, pur si simplu se gândește la  altceva. E slaba dar a început sa mănânce mult mai bine; la nivel declarativ evita însă anumite lucruri ca îngrașă (Mc’ Donald, Oreo, etc.). Nu mă supăr deloc. Cataloghează ceilalți copii ca fiind „copilăroși”. Nu mai este așa ascultătoare, ripostează daca i se pare ca e nedreptățita (cu sau fără dreptate). Iarăși nu mă supăr.}

 

_{Însă încă mai doarme cu mine. Daca din diverse motive nu sunt seara la culcare acasă, când vin dormim toți trei, dimineața e musai sa fiu lângă ea.}

 

 

Da, suna foarte cunoscut. Dintotdeauna a fost un pic matura, mi-a placut ca putem discuta subiecte din cele mai variate. I-a placut si ii place sa citeasca foarte mult. Nu exista zi in care sa nu citeasca macar o ora, dar da...E visatoare, e mai in lumea ei cum s-ar zice. Nu mai vrea sa imi povesteasca totul ce o supara, cel putin nu pe moment. Se duce sta mai intai in camera ei si abia apoi vine sa imi spuna ce a putut sa faca colega ei de scoala, care pana nu de mult era cea mai buna prietena. Acum cercul de prieteni a suferit usoare modificari, dar nu vrea sa o supere, deci se joaca in continoare cu ea.

Nu mai poarta roz, nu mai vrea parul impletit ca e prea copilaros. Si  sufletul meu de mama striga ''dar tu esti un copil''.

[Dediut]

Abia acum vad ca am scris titlul gresit. Ar fi trebuit sa fie deprinderea. Poate cineva sa orscteze, PLEASEEE

 

Rezolvat

[Adriana mica]

Lidsta, pai asa si este: nimic nu egaleaza Harry Potter :)

 

Lasand gluma la o parte, mie mi s-a parut ca la noi desprinderea a inceput usor-usor dupa 7-8 ani. In jurul acestei varste a inceput sa ne spuna ca vrea sa decida singur pt el (dar nu parea pregatit sa-si asume consecintele acestui fapt), se enerva cand nu eram de acord cu punctul lui de vedere (dar nu se straduia sa argumenteze in favoarea ideii respective) si nu avea rabdare sa asculte nici un argument logic dat de noi.

 

Acum (la 9 ani si jumatate) apele s-au mai linistit (dar sunt sigura ca e pt scurt timp, inainte sa inceapa "furtunile" adolescentine). Avem o comunicare deschisa si destul de coerenta, iar aspectele referitoare la asumarea responsabilitatii si acceptarea unui dialog sustinut cu argumente de ambele parti s-au imbunatatit mult in ultima perioada.

Editat de Ianuarie 18, 2016

[Marion9]

Al meu baiat (9 ani si jumatate) e inca destul de copilaros, inca se mai culcuseste in bratele mele iar seara nu se duce la culcare fara sa ne dragalim. Stiu ca nu va mai dura mult timp asa ca profit cat pot de aceasta perioada.

[Adriana mica]

Marion, exact asa si la noi.

 

Desi simte nevoia sa fie mai independent, este inca copilaros si dornic de afectiune (si nu pare jenat de acest lucru - asa cum am auzit ca se intampla la un moment dat). Tot asa, in fiecare seara ne dragalim si stam la taifas de una-alta. Si eu incerc sa ma bucur cat pot de aceasta perioada :)