Sunt trista...

[Melaz]

Buna Vidra Am citit unele din mesajele pe care le-ai primit si e trist ca asa gandeste lumea, sincer. Si eu il cunosc pe sotul meu de 10 ani aproape, de 4 ani suntem casatoriti si suntem asa cum zici indragostiti unul de altul peste urechi. Avem si probleme dar asta nu e capat de tara. Trebuie sa ii arati ca il iubesti si sa simta ca te va pierde daca nu va lua masuri. Copiii sunt un subiect greu pentru barbati, noi suntem cele nebune dupa aceasta idee si daca e vorba de planificat nu va merge niciodata. Doar Domnul stie cand e momentul si atunci se intampla. Noi cum ti-am mai scris suntem casatoriti de 4 ani si incerc sa-i vorbesc de copii de 2 ani buni dar nimic, adica se teme de numa'. Dar nu tine de el se pare pentru ca acuma sunt insarcinata si normal ca se bucura de acest lucru! Ei nu arata ceea ce simt. Apropo ai auzit de cartea "Femeile vin de pe Venus barbatii de pe Marte" de T Grey cred? Ar trebui sa o citesti si sa vezi ce diferente sunt intre noi, femei si barbati. Viata e asa de scurta si nu are sens sa o irosesti!!! Nu trebuie sa lasi tot dupa el sau el dupa tine dar trebuie sa gasiti un compromis, viata e plina de compromisuri. Iti doresc mult succes si vezi cum procedezi sa nu regreti mai apoi!!! "Incepe o noua zi/ Aventuri peripetii/ Intr-o lume in care un se stie maine ce va fi!/Incepe o noua zi/Tristeti si bucurii/ Doar impreuna fericirea stiu o vom gasi!"

[lilith1]

daca inca il iubesti dupa 6 ani: btw:felicitari :) fa-i un bebe :) ;) asa..pe nepusa masa...as in "ooops" ;) asta numai si numai, repet, daca il mai iubesti..Pupici

[Yasmine]

quote:

---

Originally posted by Elise
stii, e bine ca realizezi asta acum si nu dupa vreo 2-3 ani de casnicie si tot atitia copii. Asta iti spune cineva care l-a iubit, l-a luat (ma rog, si el m-a luat [:D]) - si dupa aia, ups, stai ca n-am stiut ca: - el e obisnuit cu nspe feluri de mincare gatite zilnic, io urasc sa gatesc - isi lasa ciorapii in mijlocul casei, eu nu string dupa el. Nici el nu stringe dupa el. - horror, eu muncesc si castig mai mult, asa ca el e complexat si sta in vf. patului pe kestia asta. - nu ma ajuta. Cu nimic. Problemele mele sint "ale mele". - nu imi plac prietenii lui - nu ii plac prietenii mei - familiile nu se inteleg, nici intre ele, nici cu "noii intrusi" - vrea altceva de la viata, adica nimic in afara de un film bun si un copan. - eu vreau mashina, scandal ca din banii aia puteam sa traim cinci ani... prin fotosinteza - el n-are dorinte, idealuri, perspective, eu sint prea "fitzoasa" pentru gustul lui. Vrea o basma tacuta care sa ii gateasca. Nu nevasta cu pretentii. Ce-i aia.... - are conceptii misogine, e purtator de ceva in plus, iar eu am fost crescuta fara sa cred ca am vreun handicap sau vreo obligatie in plus, fiind femeie. So, discutii de suprematie: el e barbat, deci el e seful, implicit merita respectul meu total. Pentru ca nu face nimic. Asa. De la sine. Wrong. Respectul se castiga. - descopar ca nu e multumit nici de cum arat, nici de cum ma port, sintem tot timpul in contradctie, si evident ca el are dreptatea absoluta. Asa ca nu face decit sa imi dea in cap, noroc ca increderea mea in mine nu e prea subminabila. Si tot asa. Si ne iubim. Dar de la un punct incolo, nu prea mai conteaza, si nu prea mai ajuta. Eu ajung acasa, il gasesc uitindu-se la televizor, ma duc si imi culc copilul, il gasesc tot uitindu-se la televizor. Intru pe net, bantui un pic, dl. se uita la televizor. Ii spun noapte buna, imi spune noapte buna, s-a terminat filmul, intra el pe net. Dimineata nu ne intersectam, pentru ca doarme. Cam asta e viata impreuna, atunci cind nu ne certam - adica in momentele fericite si linistite. Scuze pentru sinceritate. Da' nu cred ca asta vrei. Noi avem un bb impreuna, pentru care eu personal as face orice - cu copilul se poarta excelent, o iubeste, e un tata bun, si un partener de viata inexistent pt. mine. Spun "partener" nu barbat, barbatu' e existent din cind in cind, daca ii fac cite o vizita. Cam asta e tabloul. Analizeaza-l si vezi daca iubirea vietii tale evolueaza spre asa ceva - daca da, fugi. Elise & [url="http://i177.photobucket.com/albums/w214/bblisa/63.jpg"]BBLisa[/url]

---

Da, Elise a pus ca intotdeauna punctul pe "I". Asa o casnicie am avut si eu, spun "am avut" pt ca s-a incheiat cu primul si ultimul episod de violenta in familie. Am 2 copii si acum am gasit si partenerul, cum zicea cineva aici, "care sa ma merite", cu care impart hobby-uri comune, teluri, idealuri si, cel mai important, vrem amandoi aceleasi lucruri. >>Daruieste lumii un zambet shi toata lumea iti va zambi!<< Charlie Chaplin Corinna, Andreas Noël, Yasmin Serena

[Porumbita]

ma bucur sa citesc asta yasmine

[ernestine]

Citindu ti randurile mi am revazut trecutul.Diferenta este ca acum stiu si ce a urmat.Si eu ca si tine mi am dorit sa ma marit cu barbatul atat de diferit de mine.Am reusit intr un final dandu i un ultimatum.Si ce am realizat!O sa ncerc sa ti povestesc sa vezi cam cum va fii si viata ta daca vei face acest pas.La inceput a aceptat sa mai iasa cu prietenii nostri,sa facem mici petreceri acasa si sa iesim raraeori in oras.Dar a durat foarte putin.Incet,incet toti prietenii s au indepartat pentru ca nu se mai simteau binevenitii.Nu am mai iesit impreuna de 9 ani si avem 11 ani de casnicie.Mergem la diferite evenimente din familie unde privesc cu jind cum alte cupluri danseaza.Din femeia plina de viata nu a mai rams nimic pentru ca sotul meu nu a mai tinut cont de felul meu de a fii de cea ce mi face mie placere.Este foarte adevarat ca au aparut in timp si altele mult mai grave dar numai rezumandu ma la aceste diferente stiu ca am gresit cand nu le am considerat importante.Probabil ca il iubesti asa cum l am iubit si eu si crezi ca poti renunta la prieteni,calatori si dans dar te vor face nefericita.astazi implinim 11 ani de casnicie si desii am o fetita minunata regret pasul facut.Daca as fii in locul tau nu as face pasul pentru ca vei ajunge ce sunt eu astazi.o femeie care si doreste sa si refaca viata cu alt barbat .

[try]

Sa ai gusturi diferite nu spuen mare lucru. Mai toate cuplurile au parteneri cu gusturi diferite (ca prin compromisuri se ajunge la o situatie de comun acord e altceva, dar originar, gusturile celor doi au fost si raman diferite). Dar una e cand diferit inseamna opus si alta e cand diferit inseaman de fapt complementar. O parte din situatiile descrise de tine acolo maru, sunt de fapt exemple in care sotul tau iti e complementar tie, iar asta nu e decat de dorit fiecaruia in viatza, sa-si gasesca pe cineva complementar. Fiecare din aceste gusturi diferite au o cauzalitate si cred ca asta e mai important de descoperit. Sta pe calc. si tv toata ziua pt ca nu are o preocupare anume ? Sau pt ca e egoist si-i pasa doar de amuzamentul prorpiu? Nu se implica in gospodarie pt ca nu a fost invatat acasa si nu i-a aratat nimeni cum sa faca ? Sau pt ca el considera ca asta e treaba femeii si el e mai presus de asemenea preocupari marunte. Nu spala copilu’ pt ca se simte complexat prin comparatie cu priceperea ta de mama sau pt ca stie ca e mereu altcineva care sa faca asta? Cnad vei gasi adevarata cauza a tutror diferentelor dintre voi, vidra, atunc ivei putea sa-ti faci o parere mai precisa despre barbatul de langa tine. Un fel de potret robot. Dupa ce privesti acest portret robot decide daca-ti place ce vezi. Daca inca poti obtine un total general pe plus, atunci probabil ca inca merita sa luptipt realtia voastra, daca dupa toate analizele pare ca esti prea mult pe minus, atunci poate-i mai bine sa gandesti ca ati rezistat atat timp impreuna poate mai mult datorita proximitatii, poate ca e mai mult o relatie de comoditate, decat de mare iubire. Si nu uita cand analizezi minusurile sa te intrebi cinstit daca te vezi dispusa sa suplinesti aceste minusuri (in caz ca ele se refera la lucruri ce nu pot fi optionale intr-o casnicie) sau sa accepti lipsurile pe care le vor aduce aceste minusuri in caz ca ele nu-s optionale. Partile bune si rele ale unui om nu raman mereu constante, ele pot fi modificate, transformate, deci gandeste ca peste 10 ani ai sanse ca el sa adune mai multe minusuri la cate are acum sau, din contra, sa transforme unele minusuri in plusuri (insa transformarile din minus in plus nu se obtin decat cu mari eforturi din partea amandurora). Unii oameni au nevoie doar de un mic imbold pt a fucntiona cum trebuie, la altii trebuie sa lucrezi constant toata viatza si sa faci maintenance. La fel si iubirea se schimba, nu ramane la fel de-a lungul unei cascinii. Si formele sunt diferite, si intensitatea se poate modifica, e intr-o continua miscare. Poti sa ai momente cand juri ca nu-l mai iubesti si apoi peste 2 ani sa redescoperi iubirea, ea exista acolo, doar ca tu nu ai mai recunoscut-o pt ca s-a manifestat diferit. Iubirea poate creste cu anii sau poate sa se stinga cu anii. Cert este ca fiecare noua etapa din viazta unui cuplu presupune noi si noi challenge-uri carora trebuie sa le faci fatza. Ceea ce face insa intr-adevar complicata toata aceasta alegere e faptul ca de multe ori oamenii care trezesc iubire in noi, nu sunt si cei mai potriviti parteneri de viatza. Trist e cand cele doua categorii sunt total opuse, cand ne indragostim mereu si mereu de oameni care nu ne sunt noua potriviti. Iar asta are de-a face cu multe si marunte, MissParker a reusit sa sublinieze diverse aspecte in postarile ei si ma bucur ca face acest efort de atentionare. Casnicia insa nu e sinonim cu dragostea, atentie. Daca dragostea dintre doi oameni presupune in esenta sa existe o atractie care NU (am editat dupa ce-am vazut ca am uitat sa-l pun pe NU) poate fi dictata (de cele mai multe ori e ceva dincolo de puterile noastre de control), casnicia insa poate fi masterata, poti sa lucrezi la ea, s-o perfectionezi, s-o imbunatatesti. Singura conditie mandatorie e sa existe dorinta si vointa de imbunatatire din partea amandurora. Casnicia e ca un job. Si cu cat esti mai perseverent, devii mai un mai bun profesionist. Deci acele casnicii in care efortul tinde catre zero sunt casnicii unde exista o mare compatibilitate intre cei doi parteneri. Cu cat diferentele sunt mai contradictorii, cu atat efortul partenerilor trebuei sa fie mai intens si mai ostovitor. Cand si unde ne oprim di nacest efort… tine strict de fiecare persoana in parte. De-aai e f gre usa fii sfatuita procedeaza asa sau invers. Pt ca nimeni in afara de tine nu poate spune pana unde poti tu sa lupti. Si daca nici macar tu nu poti intui cat de mult poti persevera/lupta, atunci cu atat mai putin oricare din noi cele de aici care nu te cunoastem decat din 3 randuri. Doar tu poti spune in final daca a meritat sau nu. Sunt persoane care ar fi divortat de mult daca ar fi fost in locul lui x, dar poate ca x reuseste sa gaseasca ratiunea si motivatia pt a lupta in acea relatie. O relatie de succes nu e cea in care partenerii n-au divergente si totu-i frumos, o relatie de succes e cea in care partenerii gasesc mereu resurse sa isi depaseasca problemele care le ies in cale. Dar atentie, a rezolva problemele care-ti ies in cale, nu inseamna a lasa timpul sa treaca si a astepta sa se rezolve ceva de la sine, inseamna sa infrunti problema si sa te bati cu ea mai ceva ca fat-frumos in lupta cu zmeul (asta ca sa termin intr-o nota optimista). "Tot ceea ce nu te doboara, te face mai puternic"

[florut]

Hello! am citit si eu prin ce treci...nu prea stiu cum sa scriu...as sti mai repede sa vorbresc...nu vreau sa fiu dur...dar eu vad cam asa de dragul lui tii relatia asta in viata,apoi mai tarziu, poate cand vor veni si copiii, vei tine relatia in viata poate chiar daca iti mai scapa si una peste ochi, de dragul copiilor..eu zic ca nu merita...retine sunt barbat!!!ce vreau sa spun este ca mai bine suferi un pic (sau mai mult acum)numai tu decat mai multi mai tarziu