De ce stau stau 99 % din femei in casnicii comprom

[Basilique]

Citat:

citat din mesajul lui Natasa Basilique, gasesti motive sa justifici faptul ca te lasi umilita si calcata in picioare si pentru faptul ca ai tai copii traiesc in teroare.Divortul ar schimba multe, in primul rind te-ar pune in alta lumina pentru mitocanul de te terorizeaza. Si-ar vedea in continuare copiii, dar ar fi dreptul tau sa-i arati usa de cite ori ar scoate cite o porcarie. Tu de ce ii tolerezi cuvinte gen "scrirba'????Nu e clar ca ipostaza de victima va incuraja calaul sa continue asa tocmai pentru ca vede ca i se permite?

Nu ii tolerez cuvintele astea, ma revolt, raspund, ii spun ca ma doare, dar el spune mereu ca e vina mea, ca tonul sau mai stiu eu ce de la mine l-a provocat si de aia vorbeste asa. Voi ziceti ca stau de frica, dar am asa o imagine, ca momentan copiii mei duc in spate un rucsac mult prea greu, si eu, in loc sa ii ajut sa il duca sau sa il iau cu totul, le mai tai si un picior pe deasupra (in cazul divortului). Culmea e ca toata lumea il lauda pe el ce tata minunat e si ce nemaipomenit se implica si etc etc, eu daca indraznesc macar sa spun ca am cumparat un obiect (care imi trebuie in meseria mea) din banii mei si el afla ma aleg cu vorbe grele si suparari ca il fac de ras, ca banii aia nu sunt ai mei chiar daca i-am castigat eu, pentru ca nici banii pe care ii castiga el nu sunt ai lui ci ai nostri. Si atunci nu am dreptul sa sustin ca am facut ceva singura. SI trebuie sa imi cer, bineinteles, scuze. Am mai scris eu o data aici pe forum in 2004, cand erau probleme, si mi-e greu sa ma gandesc ca o sa continue toata tarasenia asta pana cand vom fi batrani si vom continua sa sarim din jingniri in declaratii de iubire ( pe care eu nu le mai fac de mult). M-am saturat sa aud "taca-ti gura" si "nu ma mai contrazice cand vorbesc" - asa se numesc argumentele mele, contraziceri. Acum practic imi dedic tot timpul pe care mi-l lasa copiii, zi si noapte, mai putin ce scriu acum pe forum ca m-am revoltat, completand date contabile intr-un formular excel si incercand sa fac ordine intr-un haos de incasari si cheltuieli care nu au fost declarate si care au iesit acum la iveala. Constiinta mea imi spune ca am fost partasa la toate astea, am stiut de toate astea si nu pot sa il las singur la prima noastra mare incercare financiara - mai ales cand nu stim ce rezultate o sa aiba aceasta incurcatura. S-ar zice ca la bine am fost, la greu nu mai sunt. Cu toate astea el sustine ca eu si asa nu fac nimic, sunt o lenesa, dupa aia o schimba ca de fapt nu e asa, in functie de ce ii convine si cum considera ca trebuie sa ma motiveze / manipuleze psihic ca sa termin tabelele alea: cu andrenalina sau cu hormoni de fericire. Pentru copii nu sunt o mama buna, in meseria mea tot eu sunt de vina ca stagnez, in birou e dezordine, in casa ii e sila sa intre cand vede ce mizerie e, treburile lui nu si le poate face pentru ca il incurca ce vede in casa. Da, am inceput sa cred toate lucrurile astea pentru ca altfel innebunesc. E atat de incredibil de opusa imaginea pe care mi-o reflecta prietenii / familia / cunoscutii cand ies din casa si umblu printre oameni, care ma intreaba toti cum de reusesc sa fac atatea, care ma pretuiesc si ma accepta, si imaginea pe care mi-o reflecta el intre peretii nostri si intre usile masinii, dupa care sunt ultimul om de pe pamant, incat nu mai am absolut nici un punct de reper. Ii zic mereu ca suntem parteneri, nu concurenti, sa ma vada ca pe un prieten si nu ca pe dusmanul lui. De aia zic ca am esuat, pentru ca nu poate spune NIMENI ca le-ar merge mai bine copiilor in cazul unui divort. Cunosc familii divortate, si copiilor nu le merge bine. Pentru ca nu mai are cum sa le mearga bine, nici asa, nici asa. Raul e deja facut. Lacrimile mele exista si asa, si asa. la cat am ajuns de pesimista ma indoiesc ca as fi mai bucuroasa daca le-as lua si tatal. Patapievici zicea odata ca nu exista ratare - chiar nu exista? Cum e posibil ca un om care, pana la 20 de ani, a luptat si si-a urmarit visul, dupa care a continuat sa incerce sa lupte cu copii cu tot, sa ajunga intr-o situatie dintr-asta in care visul e doar ceva care nu se potriveste cu realitatea? Va multumesc ca imi raspundeti. Si in 2004 mi-a zis toata lumea ca ar trebui sa divortez si nu am facut-o. Daca voi ziceti ca sunt prea lasa, asa o fi, sunt prea lasa. In problemele sentimentale am fost intotdeauna asa, pentru ca am considerat intotdeauna ca trebuie sa imi castig dreptul la iubire. Iar iubirea lui doare psihic foarte mult, din ce in ce mai mult, si m-am obisnuit asa. Imi pare rau. Si nu cred ca divortul m-ar pune in alta lumina pentru "mitocanul", cum ziceti voi. Dimpotriva, ar fi o mare dovada pentru el, pentru mine si pentru copii ca l-am calcat in picioare de la inceput pana la sfarsit. BA.

[Guest128_58543]

Draga mea basilique, pe cuvant ca m-am enervat rau citind ce ti-a spus sotul tau. M-am ridicat de la calculator si am trantit telecomanda in pat de nervi. Apoi i-am multumit lui dumnezeu ca am scapat din casnicia mea si ca nu mai sunt nevoita sa inghit toate porcariile care le inghiteam. Am divortat ca sa nu mai am parte de astfel de porcarii, de cuvinte urate, de batjocora si dispret. Tu ai dreptate cand spui ca nu intelegi rostul divortului pentru ca nu ai cum sa intelegi ce insemna sa te eliberezi ca de o masea stricata. Exact asta e diferenta. E ca si cum ai o masea stricata si cand intr-un final te duci la dentist si o scoate, te doare tare o perioada, dar dupa ce se vindeca locul te simti bine. O sa-ti mai scriu. Poate te ajut sa intelegi diferenta. daca vrei.

[eumada]

asa ca stai si umileste-te...lasa daca el ecel mai tare sa creasca el copiii si tu sa-i vezi de cateva ori pe saptamana....va cersi sa vii inapoi.......de data asta nu e de stat...noi te putem doar sfatui dar tu decizi.....cati copii ai ?doi sau trei nu? E GREU E FOARTE GREU dar nu poti sta asa ....daca te dispretuieste si te umileste..e strigator la cer.....trebuie sa faci ceva.....daca as aiti vor vorbi si copiii?ce inseamna asta"s-o iert pe mama?"adica tu esti rahatul lor?ia lasa-l sa vada cum se descurca cu ei trei.....nici un jdecator nu va lua copilul mic de la sanul mamei....vor cersi cu totii dupa tine..atunci vor vedea cum e fara "scarba" si isi vor schimba parerea. referitor la incasari si cheltuieli nedeclarate.....nu e chiara sa o problema......cata vreme s-au platit impozite cat de cat....se pot trece pe cheltuieli nedeductibile iar veniturile chiar daca s-a terminat exercitiul financiar in care au fost efectuate se pot trece si ele in contabilitate in grupa 758....parca..nu am un plan de conturi in fata.... nu e neaparat evaziune fiscala pentru ca oricumplatesti amenzi si alte taxe din urma...stai linistita....depinde ce controal;e au scapat..garda financiara?relaxeaza-te cere audienta ;la comisarul sef si explica-i situatia.... daca te intereseaza da pm si te mai scolesc eu... daca sunt finantele......ei...se poate si acolo tot cu amenzi...politia economica?ei asta-i mai aiurea dar...pe ea o sesizeaza finantele....deci.....principiul dominoului.... a, SI nu incercati sa aruncati pisica la contabil....contabilul prelucreaza ce da administratorul directorul firmei..raspunderea solidara e vlabila numai in anumite situatii...daca numai adm.are acces la banca plati etc....si la scos bani.......sper ca femeia aia..contabila a preluat actele cu proces verbal de pedare primire.......asta e o metoda de opisare pentru protectia contabilului...stii nu? de asemenea iti recomand sa mergi la Ceccar corpul expertilor contabili si al contabililor autorizati si sa expui situatia iar ei vor incerca sa rezolve...te vor sfatui..crede-ma sunt smecheri....astept pm daca vrei detalii Madalina [mamica] de minunica [url="http://picasaweb.google.com/lhmadalina/EVAMARIA#"] Eva-Maria[/url] 14.08.2009

[szivarvany]

Basilique, groaznic ce cosmar traiesti. Este infiorator. Si strigator la cer sa accepti asa ceva in continuare !!! Cat crezi ca mai rezisti asa fara sa innebunesti ? Ce varsta au copiii tai ? [flo] Daria & felina fioroasa[zana] [url="http://family.webshots.com/photo/2321998890059491989vxhdzf"]GIULIA(2004 08 16)[/url] cu [buburuza] [url="http://good-times.webshots.com/photo/2581961910059491989nGUHDr"]Sela[/url] _____________________"Meglio sole, che mall`accompagnate !" [url="http://www.desprecopii.com/POZECONCURS/folderview.asp?folder=I Love DC&page=3"]Avem foto in concurs si acum ne laudam[/url][:D]

[Natasa]

Basilique, din felul in care scrii si cum scrii e clar ca esti o persoana inteligenta si cu o minte deschisa. Se vede ca lumea ta nu este una in care mitocania sa faca legea si cu toate astea, cumva te-ai lasat prinsa in relatia asta abuziva. Copiilor tai le faci un bine daca-i scoti dintr-o familie in care mama sufera ca este jignita in mod constant de tata. Asta nu e familie, e iad. Ai o meserie buna, ai o minte cu care clarpoti face multe lucruri, de ce te lasi chinuita de un bou? Ma scuzi ca-ti jignesc sotul, dar asta e adevarul. Daca nu are educatie si nu-si poate tine gura, macar pentru ca pretinde ca-si iubeste copiii ar incerca sa si-o tina inchisa. Nu poti spune ca-ti iubesti copiii, dar sa le umilesti zilnic mama doar pentru ca fiind purtator de pantaloni ti se pare ca ai si dreptul sa faci asta. In sfirsit, imi pare tare rau de suferinta ta. Cu cit e omul mai inteligent cu atit sufera la rau in asemenea situatii! Sper sa ai puterea sa iesi din relatia asta sau sa incerci sa-l pui la punct pe sotul tau.

[emilia.m]

Citat:

Nu ii tolerez cuvintele astea, ma revolt, raspund, ii spun ca ma doare, dar el spune mereu ca e vina mea, ca tonul sau mai stiu eu ce de la mine l-a provocat si de aia vorbeste asa. Voi ziceti ca stau de frica, dar am asa o imagine, ca momentan copiii mei duc in spate un rucsac mult prea greu, si eu, in loc sa ii ajut sa il duca sau sa il iau cu totul, le mai tai si un picior pe deasupra (in cazul divortului). Culmea e ca toata lumea il lauda pe el ce tata minunat e si ce nemaipomenit se implica si etc etc, eu daca indraznesc macar sa spun ca am cumparat un obiect (care imi trebuie in meseria mea) din banii mei si el afla ma aleg cu vorbe grele si suparari ca il fac de ras, ca banii aia nu sunt ai mei chiar daca i-am castigat eu, pentru ca nici banii pe care ii castiga el nu sunt ai lui ci ai nostri. Si atunci nu am dreptul sa sustin ca am facut ceva singura. SI trebuie sa imi cer, bineinteles, scuze. ... Si nu cred ca divortul m-ar pune in alta lumina pentru "mitocanul", cum ziceti voi. Dimpotriva, ar fi o mare dovada pentru el, pentru mine si pentru copii ca l-am calcat in picioare de la inceput pana la sfarsit. BA.

Vorbeste asa pentru ca e un mitocan, un manipulator, un prost crescut. Chiar daca l-ai provoca tu prin ton sau mai stiu eu ce, ar trebui sa aiba un minim de bun simt sa-ti raspunda in mod constructiv, nu prin jigniri. Ca d-aia are "darul" vorbirii. Eu una i-as raspunde pe masura de fata cu toata lumea pana s-ar invata minte sa masoare si sa cantareasca bine ce-i iese din gura. Daca ai divorta ai lua rucsacul din spatele copiilor tai si l-ai arunca cat-colo. Le-ai da o educatie buna si cel mai important ar trai in liniste. Parintii mei au avut un episode de certuri care a durat cam un an si jumatate atunci cand eram eu mica (aveam vreo 7 ani). La un moment dat i-am spus mamei sa divorteze de tata pentru ca nu imi place sa aud cearta, zgomot si sa o vad plangand (nu se jigneau unul pe altul dar ridicau vocea prea des). Cand a auzit tata asta si-a schimbat atitudinea si nu s-au mai certat decat foarte foarte rar dupa aceea (si atunci mai mult ca ciondaneala amestecata cu gluma). Se inteleg super bine si acum si imi e clar ca nu se prefac, nu s-ar fi putut preface atatia ani (au acum putin peste 40 de ani de casnicie). Adica cum sunt banii vostrii dar tu n-ai voie sa-i cheltui? Cum poti sa traiesti asa? Cum adica divortul ar fi o dovada pentru tine si pentru copii ca l-ai calcat in picioare? Tu l-ai calcat pe el in picioare sau el pe tine?? Trezeste-te la realitate. Tu si copiii meritati o viata mult mai buna decat cea pe care o duceti langa acest individ. Traiesti intr-o relatie abuziva. Citeste link-ul de mai jos si te vei convinge: [url]http://www.topsanatate.ro/articol/violenta-domestica-impotriva-femeilor-21253.html[/url] Copiii sunt mainile cu care ne prindem de rai.

[victory]

Sa stii draga mea Basilique ca atunci cand am pus acest subiect pe forum nu l-am pus cu gandul de a judeca pe nimeni,ci pt a putea primi sfaturi femei care sunt in situatii ca si a ta sau poate chiar mai grele. Din ceea ce am citit am inteles ca tie greu sa renunti la tot si ca tu consideri ca prin divort nu rezolvi nimic. Din experienta vietii mele am sa iti spun cateva lucruri si anume faptul ca mama mea a divortat avandu-ne pe noi trei fete,si vreau sa iti spun ca nu ne-a lipsit nimic nici macar tata,eu la randul meu am renuntat la o casnicie care pur si simplu numai mergea si vraeu sa iti spun ca pe mine fostul sot nu m-a jignit niciodata ,nu am avut certuri si nici scandaluri dar pur si simplu nu a mai mers. Ce nu am inteles eu din ce ai scris tu este ce anume te tine legat de el si cu ce drept isi permite sa te jigneasca?De ce spui ca femeile cu mai multi copii stau acasa?Poti sa ai un job si ca ai un copil si ca ai 5 copii,de ex am o vecina cu patru copii dar pt aia merge la servici! Ceea ce ce faci tu acum nu ii ajuta nici pe copii nici pe tine,ii condamni si pe ei la trauma o sa te distrugi si pe tine si rezultatul va fi nasol,dar in momentul in care divortezi lucrurile se schimba avand in vedere ca el numai are ce sa comenteze la adresa ta ,din acel moment fiecare va fi cu viata lui

[Basilique]

Multumesc tuturor si pentru sfaturi, si pentru subiectul care s-a nimerit sa fie exact ce cautam. (nu mai intrasem de mult pe forum si cand am intrat chiar aici m-am oprit) Emilia, bineinteles ca am dreptul sa cheltuiesc cati bani si pe ce vreau, doar sunt bani castigati de mine, ar fi culmea sa nu pot, si am acces la toate conturile, nu-i asta problema. DAR: Nu am voie sa ma laud ca si eu as castiga bani, pentru ca atunci se simte el mai putin barbat, se simte jignit. Dar si eu ma simt mai putin femeie daca majoritatea oamenilor considera ca eu sunt doar acasa cu copiii si intretinuta de el, cand nu e asa. Nu, nu am un job unde sa merg zilnic, dar din activitatea mea de liber profesionist, din banii de la stat pentru copil si din bursele pe care le-am obtinut din diverse locuri, pentru studiu postuniversitar si acum pentru doctorat, am destula libertate de miscare, chiar daca e ceva temporar. Banii astia sunt cam 80% din ce castiga el, deci nu chiar asa putin. Si atunci vreau sa am dreptul sa pot povesti unei prietene ca am avut nevoie de, sa zicem, un computer si l-am cumparat eu. (am dat doar un exemplu, nu a fost asa) Si m-a mai socat o data, cand am decis ca m-am saturat sa cheltuim toti banii care intrau in cont si am inceput sa pun o suma pe un carnet de economii ca sa vad daca nu cumva ne descurcam si cu mai putin pe luna. Asa a fost, ne-am descurcat si peste cateva luni, cand am avut nevoie amandoi de o suma mai mare de bani pentru o obligatie pe care o aveam, i-am spus ca uite, am reusit sa economisesc si daca se poate ar fi bine sa continuam ca avem bani pe care sa punem mana la nevoie. Atat de tare s-a suparat, si nu am inteles de ce. Ca am luat bani pe ascuns si i-am pus altundeva. Si de fapt fusese bursa mea pe care am pus-o deoparte si tot pentru amandoi am folosit banii aia. Ceva e stramb si nu imi dau seama ce. Credeti ca barbatii sunt asa de orgoliosi, incat sa ii doara ca face si nevasta ceva? Poate ca aveti dreptate si ar fi mai bine dupa divort. Cu toate astea e ceva inauntrul meu care ma opreste sa ma gandesc la asta. Suntem de aproape 11 ani impreuna. Ce scriu eu aici e partea mea subiectiva si e posibil ca in realitate si vina mea sa fie mare. V-am zis ca sunt total dezorientata. El zice ca s-a sacrificat pentru mine ca sa studiez, eu consider ca mi-am sacrificat ani buni pentru a-l sustine pe el in meseria lui si nici unul dintre noi nu e multumit. El nu s-a sacrificat, ci si-a facut meseria, in care a ajuns din ce in ce mai bun, dar s-a bazat tot timpul pe faptul ca eu ii pun ordine in hartii si biroul ii e un loc tabu. Pana si emailurile i le corectez eu. Eu am facut universitate si copii in acelasi timp, dar nivelul la care ma aflu in meseria mea e in urma altor colegi de-ai mei care nu au familie - pentru asta nu imi pare rau. In schimb, sa las deoparte ce faceam eu, un an de zile, ca sa redactez proiectul lui european pentru ca firma de consultanta era prea scumpa; si acum inca aproape un an de zile ca sa ii descurc itele contabile; si ambele lucruri fara sa am un bob de experienta si cu rezultate proaste - de ce? Cand as putea sa folosesc timpul asta pentru meseria mea, pe care o stapanesc bine, sa imi pun obiective si sa fac proiectele mele? De ce? Pentru ca el oricum zice ca nu fac nimic si nu il ajut deloc etc etc pana cand se razgandeste, o data pe luna, si imi zice ca eu sunt singura care poate sa ajute familia noastra sa iasa din impas. Vorbe, atatea vorbe, si dupa aceea iar condimente de jigniri. Ce as putea sa fac in situatia mea, ca sa ma ajut pe mine, fara sa dau inca divort? Cum ar trebui sa reactionez sau sa ma protejez ca sa nu ma mai atinga atat de tare jignirile astea, sau sa ma comport cumva, mai sigura pe mine, ca sa ma respecte? Desi ma tem ca orice as face respectul lui tot ala o sa fie sa nu o sa fie. Azi am sunat o prietena care e divortata si ma intalnesc cu ea si cu copiii ca sa vorbim un pic, cred ca asta m-ar ajuta. Am observat ca ma simt mult mai rau daca stau toata ziua inchisa in casa, printre oale si computer. Poate am putea sa ne despartim de proba? Credeti ca ar fi o idee buna? Sa locuim un timp separati si sa vedem cu e? Multumesc din suflet si, va rog, nu ma judecati. BA.

[victory]

E normal ca sa ramana in viata copiilor tai pt o totdeauna,dar in viata ta numai are ce cauta,iat copiii vor judeca la randul lor gandeste ce raspuns le vei da atuci cand te vor intreba "Ce te-am pus noi sa stai cu el pt noi?"sau "De ce ai ramas cu el daca nu te-a respectat niciodata"si etc.In schimb in cazul divotului ai suficiente motive si raspunsuri pe care ei sa le inteleaga.Asa ce faci propriu zis pt ei daca el are firma si tu faci ce spune el,nu faci nimic pt ei si pt tine ,ai tat la copii si cam atat. Ma indoiesc ca asta e ce vrei tu de la viata pt tine si copiii tai.Si nu in ultimul gandestete la linistea care te asteapta in momentul in care nu vei mai avea parte te jigniri,stres si presiuni,si cat timp vei avea pt tine si micutii tai si cat timp si energie iti rapeste sotul tau acum prin atitudinea pe care o are. Anda,mami lui Stefan Alexandru

[Selene_Bunny]

Basilique, e ceva ce nu inteleg. Spui ca inca din 2004 existau probleme intre voi si ca inca de atunci ti s-a spus sa divortezi. Tu ai ales sa nu faci acest pas, OK. Dar de ce ai creat si alte legaturi? Spui ca ai o fetita de alaptat, clar e nascuta dupa 2004, poate chiar si alt copil, inaintea ei... Daca de atunci existau probleme intre voi, de ce te-ai legat si mai tare de un om care te jigneste in halul asta? Care ti-a distrus sistemul de valori, de nu mai stii cand ai dreptate si cand n-ai? Sa stii ca aceste cuvinte - "taci din gura" si "nu ma mai contrazice cand vorbesc" - i le spune des socrul meu soacrei mele, si ei au peste 70 de ani... Adica, mai bine nu vad sa devina situatia ta... Iar copiii... Atat iti lipseste, sa fii judecata de copiii tai... [url="http://razedesperanta.wordpress.com/"]Blogul meu - de la noi, pentru ei![/url] [url="http://picasaweb.google.com/BazarGeneral"]Bazar general - fiecare implicare conteaza![/url] [url="http://www.desprecopii.com/cover/albumphoto/folderview.asp?bid=&folder=Selene_Bunnx"]Daria pe coperta![/url] [url="http://family.webshots.com/album/576769242uOuhaq"]Particip la bazaruri - periodic produse noi, nu uitati sa verificati![/url]