De ce stau stau 99 % din femei in casnicii comprom

[samahol]

Of, Basilique,parca ai vorbi de ex-ul meu.Aceleasi nemultumiri,jigniri,acelasi abuz emotional presarat din cand in cand cu cate o palma.Probabil ca tu inca nu ai atins punctul acela in care sa explodezi de atata furie si nedreptate si sa trasezi o limita. Din experienta mea(si noi am fost 11 ani impreuna cu 2 copii) iti pot spune ca am incercat si eu sa-i spun ca nu e ok cum vorbeste si se comporta,m-am razvratit si eu,am comentat dar nu a functionat asa ca inghiteam toate jignirile si mergeam mai departe,cu speranta ca poate candva isi da seama ce greseala a facut si se va indrepta.Daca lucram,nu-i convenea ca de ce trebuie sa stau atata la lucru?Daca nu lucram,imi reprosa ca nu-l sustin,n-aveam acces la bani etc.Am fost facuta proasta,curva blonda,porc si multe altele.Si stii ceva?Ajunsesem sa-l cred. Ce m-a facut sa spun stop?Intr-o zi,inainte sa plec la lucru,nu i-a convenit lui ceva,s-a apropiat furios,mi-a pus mana in gat,m-a strans puternic si mi-a spus"te omor cu mainile mele,chiar daca voi merge apoi la inchisoare"Am plecat la lucru si nu imi venea sa cred ce a facut,era ca un vis si a fost momentul cand am zis ca asa nu se mai poate,nu vreau copiii mei sa aiba o mama moarta si un tata la inchisoare.Si intr-o seara, cand am vazut ca vrea sa ma loveasca iar,am explodat de furie,am simtit puterea de a-l infrunta,cu toate ca fizic era de 2 ori mai mare ca mine.I-am spus GATA,E ULTIMA OARA!Ca daca indrazneste sa se apropie,fug in strada asa cum sunt doar in bikini si tip dupa ajutor.Nu m-a crezut,s-a apropiat si am zbughit-o afara pe scari doar in chiloti,tipand ajutor.A iesit o vecina,a venit cu mine,el mielusel,hai sa vorbim iubire bla bla.MI-am luat actele mele si ale copiilor,poseta si am plecat in miez de noapte,era mai.Noroc ca copiii erau la parintii mei. Au urmat insistente din partea lui sa vorbim,promisiuni ca facem totul cum vreau eu,ca stie ca a gresit etc dar nu l-am mai crezut.Si atunci bineinteles ca au urmat amenintarile,urmaririle,ca deh cum isi permitea curva blonda sa-i faca una ca asta? Ti-am relatat povestea mea ca sa-ti spun ca nu prea sunt sanse sa te respecte atata timp cat tu ii permiti toate jignirile.Am incercat si eu diverse metode sa opresc jignirile,de la tacere,vorbe dulci sa-l fac sa inteleaga ca ma dor pana la comentat,razvratit etc.Nimic nu a functionat pana nu mi-am tinut cuvantul si am plecat,si atunci doar ca sa ma recucereasca,cand a vazut ca nu ii merge,a inceput din nou doar ca atunci eu eram departe.Cred ca barbatii astia mitocani asa raman,nu se mai schimba. Acuma sunt casatorita cu un barbat minunat care nici nu concepe sa ridice vocea la mine,darmite sa ma jigneasca.Cand avem o neinetelegere,vorbim despre asta pana ajungem la un rezultat.Daca simtim ca ne vine sa ridicam vocea,luam o pauza sa ne calmam si gata.Deci se poate,depinde ce barbat ai alaturi.Iti doresc sa ajungi si tu la acea furie care se dezlantuie,sa ajungi sa spui STOP!GATA!PANA AICI!AJUNGE!Tu si copilasii tai meritati liniste.

[Basilique]

Selene, fetita mica e un copil care s-a facut singurel, in sensul ca in ciuda anticonceptionalelor, si nu am vrut sa fac avort pentru ca nu concep asa ceva. E atat de cuminte si dulce incat nu as fi stiut ca pot exista si astfel de copii. Nu stiu ce mi-a distrus sistemul de valori. Daca as sti as schimba asta. Stiu ca suna totul patetic si, din cauza asta, ma abtin de ani buni sa imi mai dau cu parerea cand aud de astfel de povesti de la alti oameni. In primul rand vad cum se comporta sotul meu cu mama lui, putin mai urat decat cu mine, si tot intelectul meu imi spune ca nu e ceva normal. Fratele meu se comporta total diferit cu mama mea, deci nu e ceva obligatoriu sa isi jugneasca fiul mama. Am citit si articolul cu violenta domestica. Sotul meu e violent doar verbal si nu se potrivesc toate punctele din articol, dimpotriva, cand mi se umple paharul ripostez si eu si ma comport la fel de urat. Doar ca la mine o cearta evolueaza in depresie, el intoarce spatele si pleaca si isi vede de treaba. Eu raman cu copiii si computerul, el isi vede de jobul lui in afara casei. O singura data m-a imbrancit si fizic, pentru ca s-a purtat foarte urat cu fetita noastra cea mai mare, a vrut sa o bata pentru ca nu il ascultase intr-o chestie, si atunci am izbucnit si am urlat atat de tare (mai erau si alti musafiri la noi care au auzit) ca mi-e egal daca aude toata casa si toata lumea dar el nu mai are dreptul sa se mai atinga de vreunul din copii. Atunci am incercat sa o iau pe fetita si el s-a aparat si m-a imbrancit. Astea sunt amintiri traumatizante si am preferat sa le ascund undeva, sa nu imi mai aduc aminte de ele, mai ales ca nu s-a mai repetat. Pe de alta parte am avut si eu momente in care am aruncat cu pahare dupa el. I-am zis o data ca, din pacate, el stie subconstient ca, intr-o discutie, e suficient sa ridice tonul la mine si eu deja ma simt amenintata si prefer sa dau inapoi. Asa ca la noi e cum e, din afara toti ne vad ca pe super familia si dinauntru nu prea e super. Daca as fi sincera ar trebui sa enumar si lucrurile bune din casnicia noastra, care sunt multe, dar nu am acum puterea asta. Poate ca balanta ar fi egala. Poate ca nu. Nu stiu. BA.

[Selene_Bunny]

Si el cum s-a comportat atunci cand tu ai ramas a 3-a oara insarcinata? Dar pe perioada sarcinii? Spui ca baiatul il adora, si, in acelasi timp, ca sotul tau ii intreaba pe copii daca sa te ierte, de aici deduc ca stiu copiii de certurile voastre, ceea ce e nasol rau... Eu am 32 de ani si bine intiparita in memorie o cearta mai violenta dintre parintii mei, cred ca nici 4 ani nu aveam pe atunci, si crede-ma ca nicio explicatie de-a tatalui meu nu m-a convins ca palma trasa mamei mele, ochelarii ei sparti si firisorul de sange din coltul ochiului au avut vreun rost... Si tatal meu a murit in 2001, insa imaginea asta nu mi-a sters-o din minte, si nici cu sufletul impacat nu sunt in aceasta privinta. Asa ca, ai grija cu copiii, ca sunt influentabili si copiaza usor atitudinea parintilor. Cum ar fi sa se comporte fiul tau, la varsta adulta, cu sotia lui asa cum se comporta acum tatal lui cu tine? [url="http://razedesperanta.wordpress.com/"]Blogul meu - de la noi, pentru ei![/url] [url="http://picasaweb.google.com/BazarGeneral"]Bazar general - fiecare implicare conteaza![/url] [url="http://www.desprecopii.com/cover/albumphoto/folderview.asp?bid=&folder=Selene_Bunnx"]Daria pe coperta![/url] [url="http://family.webshots.com/album/576769242uOuhaq"]Particip la bazaruri - periodic produse noi, nu uitati sa verificati![/url]

[A_Iulia]

Basilique, cred ca ideea ta sa luati putina distanta si sa va reevaluati relatia este foarte buna. [flo]

[alexa_bebe]

BASILIQUE, eu cand am divortat mi-am luat frumos o foita pe care am impartit-o in doua ..o parte pentru lucrurile bune si beneficii pe care ti le aduce sotul, iar cealalta parte pentru defecte,vicii,jicniri etc..astfel vei pune in balanta si defecte dar si calitati...daca defectele si partile proaste predomina iti urez sa iei cea mai buna decizie pentru tine si pentru cei mici...la mine pe hartiutza a iesit cu minus din pacate!bafta in tot ceea ce vrei sa faci Mama de [fetita] prichindel poznash[iepu] [dc] Mai bine "Toma Necredinciosul" decat ursul pacalit de vulpe Just[vampa] and my[zana]

[Basilique]

Sa va spun ce am mai facut. 1. M-am spovedit la prietena (divortata), m-am descarcat, mi-a fost mai bine. 2. Am fost distanta si i-am facut clar individului ca nu mi-a placut sa vorbeasca asa cu mine. Nu l-am mai sunat, mi-am facut treburile, nu l-am bagat in seama, nu m-am mai enervat. Am inceput sa ma gandesc cum ar fi daca l-as lasa. 3. Aveam oricum treaba multa cu contabila, deci nici nu prea l-am mai vazut la fata. Rezultat: a fost relativ dragut doua zile. Continuarea: azi iar a inceput in stilul lui inconfundabil (ca de ce am facut / zis / decis aia, ca de ce l-am contrazis, ca de ce x, ca de ce y etc. si sa fac aia si aia etc.) 4. Am pus o mana in sold si cealalta masa, am luat o pozitie de macho, m-am uitat hotarata la el si i-am zis ca nu fac ce mi-a zis pentru ca mi-a zis pe tonul ala care nu imi place; ca daca am chef sa il contrazic o fac, pentru ca am dreptul la o parere; ca avem doar doua optiuni: sa ne despartim sau sa invete sa vorbeasca frumos in orice situatie, chiar daca avem pareri in contradictoriu. Rezultat: a coborat tonul, desi se vedea ca e nervos; s-a enervat si mai tare, a zis ca nu avem decat o singura optiune; a strans din dinti si s-a dus in garaj. Dar: cand a repetat rugamintea a fost pe un ton omenesc! 5. Dat fiindca eu imi pastrasem calmul nu l-am pierdut nici in continuare, m-am purtat ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. A trebuit sa il intreb o chestie si a raspuns incredibil de frumos (fara sa se prefaca) si atunci i-am pus mana pe spate si i-am zis ca are niste inflexiuni ale vocii tare frumoase cand vorbeste asa. normal ca s-a inmuiat si mai tare si mi-a explicat ca e foarte obosit, ca are multa treaba etc etc si ii pare rau sa ne tot certam. Ceea ce inseamna ca am reusit, macar o data, sa ies din cercul vicios: el vorbea urat, pe mine ma durea, faceam scandal, ne certam urat etc etc. In schimb, daca m-am tinut mai "barbat" a dat el inapoi. Interesant, nu? Sunt curioasa daca reusesc inca o data. Intre timp am gasit si o avocata specializata in divorturi, o sa trec si pe la ea sa aflu o parere, chiar daca nu as face pasul. Macar sa stiu ce ma asteapta. Intre timp m-am gandit ca ar fi si mai interesant sa imi deschid eu firma mea, sa fac contabilitatea mea, si nu a lui. Pentru ca in pozitia mea de "liber profesionist" cu copii isi imagineaza ca ma da timpul liber afara din casa si trebuie sa faca el armata cu mine. Cu bine, BA.

[ruxij]

Basilique, eu te tin minte din 2004. Nu mai tin minte situatia povestita atunci, dar mi-a ramas nickul in minte ca autoarea unei discutii seminificative. Imi pare rau sa iti spun, mica ta victorie de azi nu va duce la schimbari majore pe termen lung. Esti intr-o relatie abuziva. Nu te loveste, dar felul in care iti ordona sa nu il contrazici, cum te numeste in toate felurile, este un abuz clar. Mie mi se pare ca esti f. confuza, derutata. Stiu ca este greu sa fii mama singura, mai ales in Romania, imaginea in fata societatii, sentimentul ca ai ratat visul de a avea o familie reusita, vina ca ai rupt familia copiilor. Vestea proasta e ca de esuat deja ai esuat. Faptul ca ai o familie e doar o iluzie. Traiul copiilor in aceasta atmosfera, faptul ca ei vad si aud cum te trateaza sotul (expresia "sa o iert" in fata copiilor, mie imi suna fff rau) ii va marca pe viata. Baiatul e f. posibil sa ajunga sa isi trateze la fel sotia si sa te trateze rau si pe tine pe viitor. Fetele vor crede ca asa este normal ca o femeie sa fie tratata si sunt in pericol de a alege relatii abuzive. Nu este acelas lucru dc. traiesti sau nu in casa cu el. Dc. divortezi, exemplul dat copiilor este acela de verticalitate, de valori normale, de demnitate, ca NU este OK sa fie tratata o femeie in felul acesta. El nu va mai avea dreptul sa te jigneasca. Te jigneste pt. ca accepti, inghiti si e sigur ca nu pleci. Cand esti divortata esti libera. Nimeni nu iti spune ce sa faci, cand sa faci si nu te intreaba de ce ai facut. Nimeni nu te jigneste si nu te mai abuzeaza psihic. Da, o sa iti vina sa plangi cand vezi pe strada familii complete, dar nu iti vine si acum sa plangi dc. vezi familii reusite? Nu vei avea bani, dar te vei descurca, chiar dc. mai greu decat cu doua venituri. Raul e deja facut, familia perfecta nu o poti avea. Nu te mai agata de asta, limiteaza raul facut copiilor si lasa-l. Poate cea mica poate ramane neafectata de traiul in aceasta atmosfera. Stiu ca fiind abuzata psihic nu ai puterea sa faci acest pas mare prea usor, e mai comod sa stai in abuz decat sa te aventurezi in necunoscut, mai ales ca nu e prea mult abuz fizic si ti se pare atunci ca e mai putin grav, dar din ce povestesti, mie mi se pare ff grav. Gandeste-te. Eu iti doresc ca intr-o buna zi, si nu prea tarziu, sa reusesti sa te rupi din acest cerc vicios.

[babyblue]

buna! nu mai scriu demult la aceasta sectiune, dar vreau sa ti spun ceva basilique, poate ma vei crede sau nu, e decizia ta: El nu se va schimba niciodata, nu exista victorie fata de astfel de barbati cu astfel de comportamente. totul este temporar si efemer. asa cum nu te mai respecta acum, nu o va mai face niciodata, pt ca dc cel putin o data ai inghitit mizerii, el stie si se asteapta ca le vei inghiti mereu. nu va concepe niciodata sa fie altfel. cred ca in timp se va ajunge la violenta fizica, in tot cazul, cea verbala va fi la ordinea zilei, iar abuzul psihic care consta in teroare si dominatie, nu se va sfarsi niciodata. inteleg ca ai 3 copii cu el si inteleg ca incerci sa te autoconvingi ca exista o sansa de orice fel si incerci sa ti creezi niste tehnici psihologice de a supravietui. in tot cazul, el deja iti stie toate slabiciunile si stie ca esti sclava lui, vei fi mereu, atata timp cat vei imparti cu el o casa si o viata. situatia ta este fara iesire, din pacate. singura optiune ramane divortul. pana atunci, pt sanatatea ta mintala, iti recomand sa te detasezi si el sa o simta. asta l va mai potoli o vreme, pana se va simti iar sigur pe tine. _______________________________________________________________________ Babyblue va pupa pe toti!! [ruga]In asteptarea unui ingeras in viata noastra.... ________________________________________________________________________

[adarius]

Exact cum a zis babyblue,nu se va schimba niciodata,stiu ce zic,este bine o perioada,dar dupa va incepe iar,pt ca asa sunt ei,nimeni si nimic nu-i va putea schimba. "IN VIATA NIMIC NU E SIGUR,CEEA CE PARE CA TREBUIE SA SE INTAMPLE SE POATE SCHIMBA INTR-O CLIPA."

[Oana_B]

Inchis la cererea autoarei. [url="http://community.webshots.com/user/pas_de_nome"]I♥pink[/url]