Mild Asperger - debut? (2)

[myrrha]

Bird70, suna atit de bine ce povestesti tu acolo! Mai ales cu vacanta de vara :)

Eu cred ca o sa pling trei zile cind o sa aiba Agata o prietena...

 

Noi tocmai am primit diagnosticul oficial acum o saptamina (autism spectrum disorder). Specialista ne-a spus ca in doi ani, cu interventie, s-ar putea "sa iasa din diagnostic." E foarte optimist, dar mie Agata mi se pare atit de rigida si greu de invatat ca pur si simplu nu-mi pot imagina cum adica "sa iasa din diagnostic"... In toamna, cind incepe junior kindergarten, o sa avem un nou assessment.

 

Intre timp gradinita ei primeste fonduri speciale, inca nu stiu pentru ce. Noi o sa primim fonduri pentru terapie ocupationala, logopedie si social skill groups. Si "respite," o chestie de care aflu acum - un program care poate fi de citeva ore pe saptamina sau mai mult in care copilul este luat in grija unui centru specializat, iar parintii cistiga acel timp liber pentru a se aduna, a-si incarca bateriile ca sa sustina copilul cu special needs.

 

Am noroc sa locuim chiar linga Geneva Centre for autism (www.autism.net) si incepem chiar de azi sa mergem la cursuri de training pentru parinti. Cam astea sint noutatile noastre...

 

Apropo de Asperger's, ni s-a spus ca pina la 6 ani nu se pune acest diagnostic.

 

mami de Agata (21.08.06) si Iosif (30.09.08)

[bird70]

Viitorul arata asa bine pentru voi [flo]. Terapiile fac foarte mare diferenta si ajuta mult copilul. Cu cat copilul este ajutat mai devreme, cu cat parintii inteleg problemele mai devreme, cu atat mai pozitiva va fi evolutia copilului. Fetita ta e micuta, a mea la 3 ani jumate isi petrecea jumatate din zi in tantrumuri. S-a schimbat enorm de atunci. Eu un copil vesel si in majoritatea timpului fericit. Ajutorul pe care l-a primit de la psiholoaga scolii o ajuta mult in a intelege lumea si a se incadra in grup. De exemplu am observat ca acum e atenta cand intra in contact cu cineva, daca persoana respectiva face ceva, daca isi muta atentia pe ea, daca continua sa fie interesata in ce are ea de zis, etc. Pana acum mergea si se aseza langa cineva si incepea sa vorbeasca fara sa tina cont de nimic in jur. Face asta in continuare acasa cu noi [:D] dar sunt fericita ca este atenta cand e vorba de straini. Health is a state of physical, mental and social wellbeing and not merely the absence of disease or infirmity . World Health Organisation

[myrrha]

Bird70, multumesc pentru incurajare, aproape ca ti-am memorat mesajul si mi l-am tot repetat ieri in minte. Am facut unele progrese cu Agata in ultima vreme. Si multumita voua (Asteryaro [flo]), Agata a inceput sa foloseasca putin mai bine pronumele. A avut o revelatie la un moment dat cind i-am aratat cu degetul spre ea si am spus: "eu" Dupa aceea venea mereu la mine cu o figura mindra si uimita, arata spre ea si-mi spunea: "eu" Pentru ca inainte folosea toate pronumele fff coerent, numai ca pe dos (spunea de pilda "vrei sa umflu balonul si sa-l sparg" pentru "vreau sa umfli balonul si sa-l spargi", iar daca eu o intrebam cine sa umfle balonul, ea imi raspundea "eu" uitindu-se la mine), mi-am imaginat ca in clipa cind o sa se faca clicul in mintea ei ca eu e tu si tu e eu o sa foloseasca imediat pronumele corect. Dar nu e asa, ii e foarte greu sa inteleaga reciprocitatea. A ajutat-o si reactia noastra inversa (adica ne facem ca nu intelegem "codul", raspundem ca si cind ea ar vorbi corect, asta am citit-o in Greenspan, Floortime). A inceput sa spuna uneori "eu vreau" foarte accentuat, in engleza o aud cu stupoare ca spune "I don't know" sau "I want this one", numai ca banuiesc ca e departe de a intelege pronumele, e doar echolalie... Am scris o groaza, dar problema pronumelor si echolalia mi se par teribile in contactul continuu cu un copil cu autism, senzatia aia de oglinda e de o singuratate sfisietoare. mami de Agata (21.08.06) si Iosif (30.09.08)

[simali]

Eu nu sunt multumita de cum a mers la noi cu psihologul. Tipa mult mai tanara decat credeam eu, s-a grabit sa-mi spuna dupa numai o ora in care a vorbit mai mult cu mine decat cu copilul ca nici gand sa fie vre-o tulburare ca ea crede ca este numai un caracter pesimist. Nu sunt de specialitate dar asa la bunul simt eu nu cred ca as confirma sau infirma un diagnostic asa... pe ochi frumosi. Am ajuns la concluzia ca nu are niciun fel de experienta in domeniu si ca ne-am cam pierdut vremea. Adica avea cateva idei de terapie pentru dezamorsarea diferitelor elemente ale comportamentului anxios dar mult prea generale, necentrate clar pe problemele copilului, o bajbaiala totala. Puteam s-o tinem asa, intr-o terapie caldicica la infinit. Am mai facut ceva investigtii in legatura cu "unde se poate cere ajutor" in zona noastra si din pacate am ajuns la concluzia ca NICAIERI. Toti "specialistii" sunt calati clar pe cazuri extreme, autism clar, down, retard, etc. iar copiii care se descurca academic (ba mai au si performante) nici nu intra in discutie sa fie ajutati in vre-un fel. Mai ca nu mi se spune in fata "ce-ai cucoana de nu esti multumita ca are copilul note mari si atat? Ce tot te agiti atat cu socialul?". Noi avem in continuare probleme. A aparut o harpie de fetita (vecina de banca a lui Vlad) care-i arunca numai rautati printre dintisorii frumosi si el face fata destul de greu. In al doilea rand mi-am dat seama ca el traieste saracul foarte lipit de pereti ca sa nu fie certat, sa nu-i zica cineva ceva, ca greseste, etc. De aceea am incpeut programul "daca izbutesti sa fi pedepsit la scoala primesti un premiu". El a zis la inceput "mami ai innebunit" dar acum i se pare distractiv si sper eu ca astfel, odata eliminata idee aceasta (pe care si-a indus-o singur, va rog sa ma credeti, cu mana pe inima ca nu mint)ca daca este pedepsit/certat/apostrofat la scoala asta-i sfarsitul lumii, sper sa inceapa sa se relaxeze si sa se joace liber fara sa-si mai faca atatea griji. Vestea buna este ca a aparut si un prieten, coleg de clasa. Vlad a fost invitat la el intr-o sambata si mi-a spus mama lui ca s-au jucat frumos. Urmeaza sa-l invitam noi si o sa vad si eu daca chiar se joaca frumos. De cand a aparut acest prieten Vlad pare mai sigur pe el, mai stabil, parca alt copil. Va vine sa credeti ca un alt copil a scos de la Vlad ceea ce nimeni nu a reusit niciodata? Si uite si terapia de abilitti sociale venita natural la noi. Miraculos, nu? "Calea de mijloc este calea ZEN" Alice

[pitzinuca]

Simali - e o idee excentrica si care poate da rezultate, numai sa nu pice in extrema cealalta sau sa prinda gustul unui astfel de comportament, s-ar putea sa ii placa - rebeliunile, lucrurile interzise plac - mai are si suportul parintilor si mai primeste si premiu pentru asta.... nu stiu, zic si eu. eu [gravired], cu [?] (DPN 20.08.2010), andi [bat] (24.06.2003) si tati [roker] _________________________ [url="http://traduceri-asistenta.webs.com"]traduceri si asistenta[/url] ________________________ "Fericirea nu are valoare daca nu e impartasita."

[bird70]

Simali, probabil ca psiholoaga la care ai fost nu avea experienta in domeniu. Tu cauti un diagnostic oficial? Pentru ca aici un diagnostic iti deschide poarta la terapii si ajutor pentru copil, dar nu sunt sigura ca in Romania face vreo diferenta. Eu zic sa nu te lasi si sa cauti in continuare, sigur vei gasi pe cineva care sa va ajute. Health is a state of physical, mental and social wellbeing and not merely the absence of disease or infirmity . World Health Organisation

[filofteia]

Citat:

Eu nu sunt multumita de cum a mers la noi cu psihologul. Tipa mult mai tanara decat credeam eu, s-a grabit sa-mi spuna dupa numai o ora in care a vorbit mai mult cu mine decat cu copilul ca nici gand sa fie vre-o tulburare ca ea crede ca este numai un caracter pesimist. Nu sunt de specialitate dar asa la bunul simt eu nu cred ca as confirma sau infirma un diagnostic asa... pe ochi frumosi. Am ajuns la concluzia ca nu are niciun fel de experienta in domeniu si ca ne-am cam pierdut vremea. Adica avea cateva idei de terapie pentru dezamorsarea diferitelor elemente ale comportamentului anxios dar mult prea generale, necentrate clar pe problemele copilului, o bajbaiala totala. Puteam s-o tinem asa, intr-o terapie caldicica la infinit. Am mai facut ceva investigtii in legatura cu "unde se poate cere ajutor" in zona noastra si din pacate am ajuns la concluzia ca NICAIERI. Toti "specialistii" sunt calati clar pe cazuri extreme, autism clar, down, retard, etc. iar copiii care se descurca academic (ba mai au si performante) nici nu intra in discutie sa fie ajutati in vre-un fel. Mai ca nu mi se spune in fata "ce-ai cucoana de nu esti multumita ca are copilul note mari si atat? Ce tot te agiti atat cu socialul?".

Simali, exact asta am patit eu cu dislexia... Si am tras concluzia ca am epuizat toate posibilitatile in oras, deci nu-mi ramane decat sa ma informez, sa creez eu exercitii, sa-l invat diverse smecherii si sa incercam sa mergem mai departe. Ca sa incerc un logoped in Bucuresti devine deja prea complicat, pentru dislexia presupune sedinte cel putin de doua ori pe saptamana si nu-l pot cara asa... Apoi imi spun ca poate sunt eu nebuna, dar apoi dau cu ochii de caietul copilului in care scrie "thema" de vreo saptamana, in conditiile in care 2 ani a scris "tema"...

Citat:

Simali, probabil ca psiholoaga la care ai fost nu avea experienta in domeniu. Tu cauti un diagnostic oficial? Pentru ca aici un diagnostic iti deschide poarta la terapii si ajutor pentru copil, dar nu sunt sigura ca in Romania face vreo diferenta. Eu zic sa nu te lasi si sa cauti in continuare, sigur vei gasi pe cineva care sa va ajute.

Bird, partea proasta este ca ajungi in situatia in care esti depasit si nu ai toate parghiile necesare sa ajuti copilul. Un diagnostic nu-ti deschide nici o usa aici (poate chiar iti inchide multe dintre ele), dar nu stii ce sa faci, cum sa faci sa-l ajuti.

[rrox3]

Myrhha La voi noutatile suna foarte bine. [:)] Cu ajutorul primit Agata va evolua cu siguranta excelent. Cand ma gandesc ce ar fi insemnat sa ma dumiresc eu ce e cu Mariuca pe cand avea doar 3 ani si sa mai am si de unde sa-i procur ajutor specializat (atunci inexistent in Romania)... Ma bucur pentru voi [flo] Bird Wow, felicitari pentru prietena! E cel mai bun antrenament social posibil. Acum imi dau seama cat de mult i-a priit Mariucai perioada cand a avut o prietena. Simali imi pare rau pentru experienta voastra terapeutica. Psiholoaga cu care lucreaza Mariuca, din fericire, nu are aceeasi atitudine. Imi place mult ce face cu Mariuca si deja se vad mici progrese. Si ea e tanara - cum altfel ar putea fi? [:)], dar entuziasta si bine documentata. Chiar a studiat ce e de facut cu cei inalt functionali si a adunat o lista destul de lunga. Are un material pe blog. Daca vrei iti dau link-ul. Foarte buna vestea cu prietenul! Ma bucur pentru voi! [:)] Un diagnostic oficial in Romania, dupa parerea mea, iti aduce numai neplaceri deocamdata. E un stigmat. Aproape nimeni nu intelege ce inseamna, toti asociaza orice diagnostic de genul asta cu retardul. Ajunge sa cititi legislatia despre CES (certificat de elev cu cerinte speciale de educatie, cu nevoi speciale) si o sa vedeti ca se considera implicit ca acesti copii au retard [bang] Nu exista nicaieri prevazut nimic despre copii supradotati. Asa ca eu nu caut un diagnostic. Doar terapie. Si mi-ar mai placea sa poata face terapie sub forma de teatru, sport, etc, fara sa i se ceara performanta. Pur si simplu pentru beneficiile practicarii. Greu in tara asta... Numai bine va doresc! [flo] Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)

[simali]

Citat:

citat din mesajul lui pitzinuca Simali - e o idee excentrica si care poate da rezultate, numai sa nu pice in extrema cealalta sau sa prinda gustul unui astfel de comportament, s-ar putea sa ii placa - rebeliunile, lucrurile interzise plac - mai are si suportul parintilor si mai primeste si premiu pentru asta.... nu stiu, zic si eu.eu [gravired], cu (DPN 20.08.2010), andi (24.06.2003) si tati _________________________ traduceri si asistenta________________________"Fericirea nu are valoare daca nu e impartasita."

align="right" id="quote2">Sunt perfect constienta ca patinez pe gheata subtire. I-am spus si lui ca asta cu premierea nu este pentru totdeauna ci numai pana va invata sa se relaxeze si va vedea si singur ca nu-i sfarsitul lumii daca te joci in pauza si te mai lasi din cand in cand dus de val.Pur si simplu asa mi-a venit sa-i zic. Nu stiu daca e bine sau rau. Lui Vlad i-a atras atentia si asta-i tot ce conteaza pana acum. El daca zice invatatoarea "nu-i voie sa alergati in pauze" o ia ca atare. Toti copiii alearga (ca logic ce sa faca bietii de ei in pauza) numai el sta ca n-are voie c-asa a zis doamna, ca daca primeste i la purtare, etc. Deci la el este sarit calul in partea inversa cu disciplina intr-o masura atat de mare incat nici nu cred ca este capabil sa devina un mare huligan nici daca-i promit eu luna de pe cer."Calea de mijloc este calea ZEN"Alice

[simali]

Citat:

citat din mesajul lui filofteia [br

Bird, partea proasta este ca ajungi in situatia in care esti depasit si nu ai toate parghiile necesare sa ajuti copilul. Un diagnostic nu-ti deschide nici o usa aici (poate chiar iti inchide multe dintre ele), dar nu stii ce sa faci, cum sa faci sa-l ajuti. [/quote] Exact ai pus degetul pe rana. Mie nu-mi trebuie niciun diagnostic oficial pentru ca stiu ca nu mi-ar aduce niciun avantaj dar as vrea sa-l pot ajuta intr-un mod eficient si daca se poate la timp. rrox. As dori sa-mi dai si mie link-ul, te rog ? "Calea de mijloc este calea ZEN" Alice