O zi de munca din viata lui Crin Antonescu

[beren]

Comparatia intre romani si englezi e mai relevanta decat s-ar putea crede. Ca sa parafrazez proverbul "spune-mi cine-ti sunt prietenii ca sa-ti spun cine esti", in politica am putea spune: "Spune-mi cum iti tratezi ca popor dictatorii ca sa-ti spun cine esti." Contrar a ceea ce cred unii, au avut si englezii dictatorii lor. Felul in care au "tratat problema" ii face pe ei englezi, iar pe noi romani. Un exemplu relevant este cazul lui Sir Thomas More. Regele, Henri al VIII-lea, vroia sa se recasatoreasca. Avea nevoie de aprobarea lui More pentru "anularea" casatoriei anterioare. Henri era un dictator din cea mai joasa speta: pe langa faptul ca se ghida dupa bunul plac si nu dupa moralitate sau reguli, mai vroia si sa-si confirme lui insusi ca este o persoana cu principii. De fapt, singurul "principiu" al lui Henri al VIII-lea era acesta: ca el are principii. In ciuda evidentei clare ca adevaratele motivatii erau: orgoliu personal, grija pentru propria imagine, si prostirea multimii. Sir Thomas a refuzat, ca un englez adevarat, sa cedeze abuzurilor impuse de rege. Cand, in urma unui "proces"-mascarada (din care ar fi iesit vinovat indiferent de ce-ar fi facut) a fost condamnat si executat, More a lasat niste cuvinte posteritatii: "Mor ca un supus al regelui, dar inainte de toate ca un supus al lui d-zeu." Se pare ca Sir Thomas stia intelesul corect al expresiei "da-i Cezarului ce-i al Cezarului, si lui d-zeu ce-i a lui d-zeu." Englezii n-au uitat nici o secunda sacrificiul constient al lui More, o adevarata dovada de principialism si moralitate. Chiar daca multi ar fi dat dovada de lasitate in locul lui, au adoptat acele valori si n-au permis nici unui dictator sa-i manipuleze mai tarziu. Cand au mai existat situatii similare, au transmis un mesaj clar si tare ca nu tolereaza discursurile sforaitoare si alba-neagra de principii. De la Henri al VIII-lea pana la Churchill, asa s-au educat englezii intre ei. Asa le-au spus copiilor, din generatie in generatie, ca faptele conteaza, nu gogosile fanfaronarde. Am putea lua exemplu de la ei. Churchill nu era placut de multime. Era un exponent, privilegiat si special, nu un populist. Dar era "omul potrivit pentru lucrul potrivit, la momentul potrivit". Iar inteligenta colectiva a englezilor, fibra lor morala, realismul lor, i-au facut sa-l aleaga prim-ministru. Pentru ca de el si discursurile lui, dure si adevarate, spunand lucrurilor pe nume, aveau cu adevarat nevoie. Nu de "politicieni" care "stiu pretul painii" dar mananca cozonac.

[beren]

Continuand paralela, Rufus, in discutiile despre "bine si rau" sau "adevarat si fals", e mai util sa ai un partener de discutie care nu e de acord cu tine, decat unul care te aproba. Ce-ai sa inveti din discutiile cu cineva care nu te contrazice? De exemplu, in dezbaterile tale de aici, de la Politice, cele mai interesante concluzii, cele mai utile pentru unii cititori, erau cele care rezultau din felul in care tu te contraziceai cu iileana. Daca era ceva de inteles mai in detaliu despre politica, din aceste schimburi de idei intre oponenti rezultau concluzii. Nu dintr-un cor de "consens" monocolor, fie el portocaliu, rosu sau violet. La fel, pentru cititorul obisnuit interesat de psihologia educatiei copiilor, discutiile tale in contradictoriu cu denizel erau cele mai utile. Nu "consensul" cu alti parinti care au deja aceleasi idei cu tine. O populatie (sa zicem, electorat - sau orice alt grup de oameni care dezbat intr-un fel sau altul probleme comune) are nevoie in mod esential de acei membri care sugereaza puncte de vedere incomode, critice, care contrazic opinia majoritara. Istoria arata ca numai prin considerarea acestor opinii minoritare si cu adevarat principiale, majoritatea ajunge la o stare mai buna. "Unitatea de monolit" poate doar sa dea impresia de succes. Poate ca apara ca o strategie de succes timp de 10 ani, 15 ani, 20 de ani. Dar orice dictatura merge la groapa de gunoi a istoriei, pana la urma. Pentru ca, in lipsa criticii adevarate, singurul lucru care "merge bine" este dictatura in sine.

[29B_ella]

Nu va suparati, dar cum am ajuns aici sa vorbim despre Henri al 8lea?? Cine e Henri al 8lea si care este legatura cu Crin Antonescu? Beren, te referi la zile din viata lui Antonescu? Scuze dar mi se pare ca esti offtopic.

[beren]

Crin Antonescu este un politician roman. Vorbim aici despre interactiunea lui cu electoratul roman. Aceasta invita la o comparatie cu interactiunea dintre alti politicieni (celebri, precum W. Churchill) cu electoratul lor. Din asemenea comparatii capatam perspectiva si putem intelege mai bine elemente de democratie, cu care electoratul roman nu este inca foarte familiar. De aceea, comparatia potrivita este cu o democratie veche - cea engleza. In istoria formarii democratiei engleze, exista episoade definitorii, precum Henri al VIII-lea, Oliver Cromwell, sau Winston Churchill. Asta este legatura cu zilele lui Crin Antonescu si cum e vazut el de electoratul roman. Daca apare off-topic, sterge postarile, de ce sa ne mai prefacem ca discutam?

[29B_ella]

Ce sa zic? Poate ai dreptate beren, dar cred ca faci o paralela prea adanca. Ca sa il compari pe Crin Antonescu cu Henri al 8lea, eu zic ca e o onoare prea mare pentru Crin.Sper ca macar Henri acesta mergea totusi la servici.Din punctul meu de vedere subiectul s-a cam epuizat.Va las sa discutati in voie si ma retrag.

[beren]

Poate-i lasam si lui Rufus ocazia sa raspunda, mai intai?

[anca_a]

Citat:

citat din mesajul lui 29B_ella Ce sa zic? Din punctul meu de vedere subiectul s-a cam epuizat.

:)))) Pai sigur ca s-a epuizat, din moment ce te-ai ocupat personal de asta. [;)]

Citat:

citat din mesajul lui 29B_ella Va las sa discutati in voie si ma retrag.

Linistita, oricum ti-ai depasit deja cu doo postari recordul personal per subiect. [url="http://www.youtube.com/watch?v=Efc0p0GASFY"] Children see [/url]

[beren]

Ehei, vezi tu Anca cum de fapt o simpla discutie despre "o zi de munca din viata lui Crin Antonescu" poate deveni prea incomoda pentru unii. Pentru ca atunci cand alegatorul obisnuit discuta aici o figura publica, precum CA, are avantajul anonimitatii. Dar de fapt, aceste discutii pun si in fata alegatorului obisnuit o oglinda nemiloasa. Politicienii (precum CA) sunt o reprezentare directa a celor care-i voteaza, nu? Fie ca-l consideri pe Crin un politician bun sau nu, exista o anumita responsabilitate a oricarui cetatean cu drept de vot pentru faptul ca acesti oameni influenteaza o masa foarte mare dintre noi. Influenta asta poate fi buna, neutra, sau chiar negativa. In cazul asta, cine-i responsabil pentru manipularea si influenta negativa? Alegatorul de rand, userul obisnuit al sistemului democratic este cel care poarta responsabilitatea, pana la urma. Pentru ca nimeni nu-l forteaza sa colaboreze cu sistemul, daca nu este de acord. In momentul ala, politicienii realizeaza ca puterea lor este iluzorie. Adesea, cand meditez la aceste consideratii, imi vine in minte situatia din filmul The Matrix. O mare populatie, traind virtual cu iluzia unei lumi libere, dar in realitate controlata in cele mai mici detalii de catre un sistem electronic opresiv, care se foloseste de energia fiecarui "element" conectat in "the matrix" ca sa functioneze, pentru propriile interese. Iar atunci cand un "element" nu mai functioneaza corespunzator, este eliminat din "the matrix". Politicienii (harnici sau lenesi) pot primi un mesaj foarte clar prin refuzul individului de-a accepta regulile interactiunii. In acel caz, isi vor redefini atitudinea. Garantat.

[anca_a]

Citat:

Iar atunci cand un "element" nu mai functioneaza corespunzator, este eliminat din "the matrix".

Fara acel element, matricea functioneaza de minune pentru ei (sau cel putin au aceasta iluzie), pentru mine insa, ea inceteaza sa mai existe. :(

Citat:

Politicienii (harnici sau lenesi) pot primi un mesaj foarte clar prin refuzul individului de-a accepta regulile interactiunii. In acel caz, isi vor redefini atitudinea. Garantat.

Din pacate, majoritatea e fericita cu aceasta interactiune. "Prosti, dar multi" nu e doar o replica celebra din nuvela lui Negruzzi, ci o realitate cotidiana... [url="http://www.youtube.com/watch?v=Efc0p0GASFY"] Children see [/url]

[b.nica]

Citat:

citat din mesajul lui beren Se pare ca Sir Thomas stia intelesul corect al expresiei "da-i Cezarului ce-i al Cezarului, si lui d-zeu ce-i a lui d-zeu." Nu de "politicieni" care "stiu pretul painii" dar mananca cozonac.

Beren,ce reprezinta pt. tine Dumnezeu?Vad ca-l indici precum un substantiv comun. In legatura cu pretul painii trebuie sa recunosc ca desi cumpar poate zilnic paine nu il cunosc bine nici eu. Problema vine cand un senator care reprezinta interesele unui electorat semnificativ,cel putin statistic,nu stie cu ce probleme se confrunta oamenii care l-au ales,adica cu "cosul zilnic". Urmatoarea intrebare pt.dl.senator ar fi fost ce trebuie sa faca guvernantii ca sa traiasca decent omul de rand care traieste din salariul minim pe economie sau pensionarul modest.