poezia zilei

[corap]

si joi, 21.07.2011, mircea ivanescu a murit. si cel mai facil omagiu: Despre moarte ca revedere 1. sigur ca nu este adevarat. murind nu revezi pe nimeni – moartea este un val lung care te poarta cu ochii inchisi – si te leagana – si la inceput e un somn, si pe urma o uitare – si pe urma timpul isi pierde orice inteles, este numai o liniste care se intoarce asupra ei insesi cu un singur ecou – si acela e-un nimb, ca flacara lumanarii – si pe urma lumina isi pierde orice inteles – si pe urma tacerea isi lasa deoparte intelesul – si suspendat in ceva care nu mai are vreun inteles – si nimic pe urma, nici descarnarea de intelesuri, plutirea in nimic, cu scheletul nefiintei, gura in gura, nu mai exista. pe urma nu mai este nici un pe urma dar nici vreun acum, si nu mai este nici moarte. 2. dar moartea este o revedere totusi – insa de partea aceasta a ei, cel care ramane isi deschide ochii deodata – (si ceea ce vede atunci daca are sa uite vreodata, un popor nevazut de furnici ii va musca ochii, si nu vor mai vedea ochii lui dupa aceea decat contururi). cel care a privit moartea luand chipul unei fiinte – vede din nou ceea ce nu s-a vazut niciodata de la facerea lumii, ceea ce se vede mereu – si oricat de repede si-ar acoperi ochii – oricat de tare ar gafai, sa-si acopere asurzitoarea lumina a tacerii din ochi, din urechi – ceea ce a vazut el atunci a fost infatisarea adevarata, a fost - dar adevarul nu mai inseamna aici nimic – a fost ceea ce se priveste pentru intaia data si fara urmare.

[Marilen]

Dragoste-colivie de Geo Dumitrescu Te-ai asezat în fata mea, dragoste, numai tu, mereu, în fata mea, dragoste, soarele mi l-ai luat, luna n-o mai vad, nimeni nu-mi mai trece prin luminile ochilor, dragoste, crescând tu mereu din tine însati, din zarile mele pierdute, închise, numai tu, oblon, dragoste, mereu în fata mea, în drumul meu, numai tu, început si sfârsit, întuneric- nici punte, nici fereastra, numai tu, înlemnita stapâna, zid, dragoste. Înconjurat din toate partile, împresurat de tine, dragoste, pâna unde bat cu privirea numai tu esti, ghemuita asupra-ti, dragoste, într-una te cercetezi cu lupa, scormonind prin tine cu unghii lungi, prin uscate încaperi fosnitoare, în care nu mai locuieste nimeni de mult, în afara de propria-ti umbra, dragoste, umbra rece, floare presata, dragoste. O, mica ta dragoste, dragoste cu aripi de lemn, tepene, scurte, lustruite podoabe zadarnice, neînvatate sa zboare, neînvatate sa mângâie, dragoste, pe care mereu mi le zbati, cu nebuneasca zarva, nestraveziu, în fata ochilor, dragoste, pleoapa de fier, dragoste nimicitoare de dragoste. Te-ai asezat în fata mea, dragoste, si nu mai înfrunzesc, si florile nu le mai tin, si lumina nu mai am de unde sa dau, si ma iubesti cu dintii strânsi, dragoste si ma saruti cu ochii deschisi, si cu ochii în patru, dragoste, si cu tine mi-e greu, si fara tine nu pot, dragoste, dragoste oarba, dragoste înec… Si mai da-te un pic la o parte din fata ochilor, Om frumos, nepriceputule, Ca sa te pot vedea si vazându-te, Sa te iubesc din nou întâia oara, dragoste… ________________________

[Marilen]

Acum am vazut cum a iesit, o aveam in calculator si am dat copy-paste,e o poezie frumoasa, ce pot sa-i fac? ________________________

[beshter]

Scuzoaiele mele ca-i in anglit dar n-am cunostinta sa se fi tradus si e usor de cetit si-nteles, eniuei. You and I (Roger McGough) I explain quietly. You hear me shouting. You try a new tack. I feel old wounds reopen. You see both sides. I see your blinkers. I am placatory. You sense a new selfishness. I am a dove. You recognise the hawk. You offer an olive branch. I feel the thorns. You bleed. I see crocodile tears. I withdraw. You reel from the impact. P.S. Cora, bravo pentru subiect! Mi-a fost cam dor de mata. ______________________ [url="http://cilsart.blogspot.com/search?updated-min=2010-01-01T00:00:00-08:00&updated-max=2011-01-01T00:00:00-08:00&max-results=5"]Lucrarile Ioanei si terapia lui Pinkutz[/url]

[corap]

[pup] mihaelka, bine ca mai dai si mata un semn de viata

[corap]

Pen'ca imi fac bagajul si ma car (la tara. numai pentru week-end): George Toparceanu - Vara la tara Locuinta mea de vara E la tara… Acolo era sa mor De urat si de-ntristare Beat de soare Si parlit ingrozitor! Acolo, cand n-are treaba, Orice baba Este medic comunal. Viata ce aci palpita E lipsita De confort occidental. Nu exista berarie, Nici regie… Doar un hot de carciumar Care are marfa proasta Si-o nevasta Ce se tine c-un jandar. Cand te duci pe drumul mare La plimbare, Este praf de nu te vezi. Trec, miscand domol din coada, Spre livada Ale satului cirezi. Si te poarta sub escorta O cohorta De tantari subtiri in glas, Inzestrati la cap c-o scula Minuscula Cu pretentie de nas… Cand se ia cate-o masura, Lumea-njura Pe agentul sanitar Si-l intreaba fara noima: Ce-ai cu noi, ma? Pentru ce sa dam cu var?… Ale satului mari fete Fara ghete Ies la garduri pe-nserat… (Am vazut aci-ntr-o noapte Niste fapte Care m-au scandalizat!) Langa foc, o baba surda Si absurda Spune, ca si alte dati, Tot povestea cu Ileana Cosanzeana, Plina de banalitati. Doarme-apoi adanc comuna… Numai luna Galbena ca un bostan Iese, mare si rurala, La iveala, Dintr-o margine de lan. Cand si cand un caine urla Ca din surla… Carul mare s-a oprit Suspendat, ca un macabru Candelabru, Peste satul adormit… Dar in zori incep cocosii, Pacatosii, Ca sa faca iar scandal, Sa te saturi de viata Si dulceata Traiului patriarhal! D-aia zic eu, prin urmare, Vorba mare: Ca de-acuma, sa ma tai, Nu-mi mai trebuie-alta cura In natura, Sa ma duceti cu alai! Mearga pictorii la tara Ca sa piara De caldura si de praf! Mie dati-mi strazi pavate, Maturate, Dati-mi cinematograf! Ca un fluture pe floare, Beat de soare, Pentru ce sa mor asa? Nu mai vreau taranci naive, Primitive… Mie dati-mi altceva! Dati-mi, dati-mi strada-ngusta Unde gusta Omul viata mai din plin Cu trasuri, femei cochete Si cu fete Incaltate cel putin! si varianta cu sifon: [tube]http://www.youtube.com/watch?v=VUd8n_c0pm8[/tube]

[maria_alexia]

w/e placut, multumesc ca l-ai inceput bine si pe al meu cu cantecelul asta [cool] (PS: n-am putut citi poezia, o tot cantam in cap [:-)))])

[maria_alexia]

a-poezie [zz]: MICA ELEGIE - Mircea Cartarescu iubeste-ma, pentru ca si eu te iubesc, tine la mine, pentru ca si eu tin la tine, soarele e galben, cerul e albastru, norii sint albastru deschis, deci, draga, sa ne bucuram de viata ...pina nu se rupe funia de argint, pina nu se sfarima vasul de aur... cimpiile sint verzi, soselele sint prafuite dealurile sint aurii, viaductele de caramida respira, tu esti o fata buna la sfirsit de concediu mama ta e o femeie de treaba. incearca sa te porti frumos cu mine, sa nu ma chinuiesti, sa nu dai friu liber agresivitatii din tine; nu te gindi neaparat la maritis, lasa lucrurile sa curga, iar cind faci dragoste, nu te gindi ca faci dragoste. m-am saturat de amoruri cu pandalii-- cred ca si tu ai avut experiente din astea: muscatul pernei, ore si ore de tenis doar ca sa uiti telefoane la care tremuri ca pus in priza -- s-au dus dracului zilele alea, s-a dus psihi-mu, coritaki-mu... deci iubeste-ma, pentru ca si eu te iubesc, tine la mine, pentru ca si eu tin la tine, si chiar daca n-avem bani deocamdata, sa ne bucuram de placerea de a iubi, si sa ne grabim sa traim, ...pina nu se rupe funia de argint, pina nu se sfarima vasul de aur...

[marybehappy]

Frumos subiect Corap [flo] [asia] Poezia mea de azi: Paul Celan - Psalm Nimeni nu ne framanta din nou din pamant si argila nimeni nu discuta pulberea noastra. Nimeni. Laudat sa fii tu nimeni. De dragul tau vrem noi sa inflorim. Tie in intampinare. Un nimic eram noi, suntem noi, vom ramane noi, infloritor: Trandafirul Nimicului, Trandafirul Nimanui. Cu condeiul luminos ca sufletul, stamina pustie ca cerul, coroana rosie de cuvant purpuriu, pe care il cantam, peste, o peste spin. si pentru cine doreste , in varianta germana: http://www.youtube.com/watch?v=W7eIOcJeZio&feature=player_embedded

[viviana]

Cu toate ca aceste "Elegii pentru fiinte mici" au fost considerate de critici "accidente" mie imi plac foarte mult: Elegie Prietene, sa plingem: o lacrima va fi pentru frunza galbena o lacrima pentru trandafirul scuturat, o lacrima pentru fata moarta, o lacrima pentru durerea fiecarui om. O lacrima pentru fiecare piatra, pentur fiecare pom, pentru fiecare stea si pentru Ideal. Nesfirsite sunt sufletele, pietrele. Mi-e frica sa merg: sa nu le calc. Tara de carton si vata In tara ceea nu deosebesti piatra de pasare sau duh: sunt de vata si carton. Cine vrea isi scoate sufletul, il pune alaturi si-l priveste ca pe o fiinta streina: am zarit duhuri de pomi, de pasari, de oameni. Oamenii-papusi cinta rugaciune muta: Dumnezeul lor are barba alba. Oameni-papusi si duhuri de vata! Zimbete de pasta! Pomi de cauciuc! Ochi candizi si ficsi! Culorile sunt palide, nu tipa. Spatiul are doi metri cubi. Focul e o cirpa rosie si il iei cu mina. Tara asta a mizgalit-o, pe carton, un copil. Copilul viseaza: nu-l trezi. Eugen Ionescu, 1930 Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit vivi