poezia zilei

[scarmanus]

„Elegie la trenurile reci” De Mircea Dinescu „De-ai adormi iubito pe linia ferata imbujorate trenuri te-ar ocoli tiptil din ceruri au sa ninga baloturi mari de vata vor fi betii de roua se va dansa cadril. Va mai veni si-un inger din garile înalte sa-ti netezeasca somnul cu pene de paun si arbori de sequoia se vor planta in halte si-n piete s-or da gratis baloane de sapun. Si parul tau de raze va cotropi siberii sa sfaraie zapada pe capete de struti si-apoi in reci cazarme cu genele-ai sa perii obrazu-ascuns în perna al plansilor recruti… Dar tu n-adormi iubito pe linia ferata trec trenuri imbacsite de zgura si de clor si nici nu stiu ce-nseamna un trup frumos de fata si-ncep atunci de mila sa plang in urma lor”.

[beshter]

Aia cu genitivul e tare de tot. cora [flo] Un fragment din Wordsworth, 'Intimations of immortality', ca mi-aduse aminte de el toata vorbaria asta cu toamna:)) Though nothing can bring back the hour Of splendour in the grass, of glory in the flower, We will grieve not, rather find, Strength in what remains behind In the primal sympathy Which having been must ever be Si, acelasi fragment citit in clasa de catre [url="http://www.youtube.com/watch?v=lWbd8uOsbBE"]Deanie[/url], adica Natalie Wood, in filmul din 1961. ______________________ [url="http://cilsart.blogspot.com/search?updated-min=2010-01-01T00:00:00-08:00&updated-max=2011-01-01T00:00:00-08:00&max-results=5"]Lucrarile Ioanei si terapia lui Pinkutz[/url]

[corap]

si pentru ca azi fu nobel - Tomas Tranströmer THE COUPLE They turn the light off, and its white globe glows an instant and then dissolves, like a tablet in a glass of darkness. Then a rising. The hotel walls shoot up into heaven’s darkness. Their movements have grown softer, and they sleep, but their most secret thoughts begin to meet like two colors that meet and run together on the wet paper in a schoolboy’s painting. It is dark and silent. The city however has come nearer tonight. With its windows turned off. Houses have come. They stand packed and waiting very near, a mob of people with blank faces. (multumiri, inca o data, Mik [flo]) edit: si [url="http://www.romlit.ro/tomas_transtrmer"] patru poezii traduse in romana [/url]

[Mik]

Corap, am citit si prima data poezii de Tranströmer. Allegro-ul e si mai frumoasa in engleza : http://999poems.blogspot.com/2009/01/996-allegro-by-tomas-transtromer-trans.html (tot blogul e fain). [flo] Mik.

[ziki]

In gândul meu ciresele se coc In fiecare asfintit de seara In gândul meu e pururi primavara Si vara aurie-si face loc. In gândul meu zapada se aduna, Cernând a basme si a dulci ispite. In gândul meu stau razele infipte, Si narile mi-aduc cristal de spuma. As vrea sa merg pe strada in delir, Orbecaind prin noapte ore-n sir, In locuri despre care n-am habar Cu mâna strecurata-n buzunar. Târziu in anotimp posomorât, Sa cad#259; frunze peste pasii mei. Si sa-mi arunc esarfa de la gât, Sa-mbratisez copacii pe alei. In gândul meu dorm pasari obosite Si indelung sopteste-ncet izvorul. In gândul meu beau versuri cu ulciorul Si firul ierbii uneori ma-nghite. In gândul meu rostesc taceri profunde, Si port o lacrima din chin dumnezeiesc In gândul meu infinitati unesc, Ascund ce nimeni n-ar putea ascunde. Ionel Simota

ziki, [mamica] de doi pestisori flavia si felix [url="www.cuibusor.blogspot.com"]4 in cuibusor[/url]

[viviana]

Undeva prin anii '80, tatal meu a primit o scrisoare. Era numele lui, adresa lui de la cabinet insa nu ii era adresata. Scrisoarea il instiinta pe M. Popescu, ca s-a infiintat un premiu, de catre Societatea Nationala de poezie din Londra, ce poarta numele fiului sau. Dupa indelungi cautari, tatal meu l-a gasit pe destinatarul de drept. I-a spus ca fiul lui a murit, la 19 ani, la cutremur si ca este considerat cel mai bun traducator al lui Eminescu in limba engleza. M-a impresionat foarte tare si ani la rand am cautat, am tot cautat... Ca sa-l gasesc azi chiar sub nasul meu. [url]http://ro.wikipedia.org/wiki/Corneliu_M._Popescu[/url] [url]http://www.romanianculturalcentre.org.uk/ratiu-foundation/2011/03/corneliu-m-popescu-prize-2011/[/url] And If... And if the branches tap my pane And the poplars whisper nightly, It is to make me dream again I hold you to me tightly. And if the stars shine on the pond And light its sombre shoal, It is to quench my mind's despond And flood with peace my soul. And if the clouds their tresses part And does the moon outblaze, It is but to remind my heart I long for you always. (Translated by Corneliu M. Popescu) Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit vivi

[corap]

Pablo Neruda Poema VI Te recuerdo como eras en el último otoño. Eras la boina gris y el corazón en calma. En tus ojos peleaban las llamas del crepúsculo. Y las hojas caían en el agua de tu alma. Apegada a mis brazos como una enredadera, las hojas recogían tu voz lenta y en calma. Hoguera de estupor en que mi sed ardía. Dulce jacinto azul torcido sobre mi alma. Siento viajar tus ojos y es distante el otoño: boina gris, voz de pájaro y corazón de casa hacia donde emigraban mis profundos anhelos y caían mis besos alegres como brasas. Cielo desde un navío. Campo desde los cerros. Tu recuerdo es de luz, de humo, de estanque en calma! Más allá de tus ojos ardían los crepúsculos. Hojas secas de otoño giraban en tu alma. si in traducerea mea lemnoasa si grabita (si schiopa de-un vers): Amintirea ta ramasa din toamna trecuta. Palaria gri si inima calma. In ochii tai se intretaiau flacarile crepusculului. Si cadeau frunze in ochiurile de apa din sufletul tau. Te prindeai in bratele mele precum o planta cataratoare, frunzele adunau vocea ta lenta si calma. Focuri in care setea mea ardea. Zambila albastra incovoiata peste inima mea. Iti simt privirea distanta si toamna se indeparteaza: palaria gri, cantecul pasarilor si dorul de casa catre care fugeau dorintele mele si saruturile mele de jaratic. Amintirea ta e lumina, e fum, e iaz linistit! Crepusculul ardea dincolo de ochii tai. Un vartej de frunze vestede se rotea in sufletul tau. [tube]http://www.youtube.com/watch?v=ZtxCZxYh8R4&feature=related[/tube]

[Mik]

SINFONÍA DE CUNA Una vez andando Por un parque inglés Con un angelorum Sin querer me hallé. Buenos días, dijo, Yo le contesté, -El en castellano, Pero yo en francés. Dítes moi, don angel. Comment va monsieur. El me dio la mano, Yo le tomé el pie, ¡Hay que ver, señores, Cómo un ángel es! Fatuo como el cisne, Frío como un riel, Gordo como un pavo, Feo como usted. Le busqué las plumas, Plumas encontré, Duras como el duro Cascarón de un pez. ¡Buenas con que hubiera Sido Lucifer! Se enojó conmigo, Me tiró un revés Con su espada de oro, Yo me le agaché. Angel más absurdo Non volveré a ver. Muerto de la risa Dije good bye sir, Siga su camino, Que le vaya bien, Que la pise el auto, Que la mate el tren. Ya se acabó el cuento, Uno, dos y tres. Susto me dio un poco Pero no arranqué. Nicanor Parra (premiul Cervantes 2011) Mik.

[RWheelwright]

Minunat subiect! M-am delectat citind. Multumesc, fetele! [flo] Nihil sine Deo.

[corap]

Mattie dear, the box is full ... take whatever you like to eat ... (an egg or soup ... there ain't no meat.) there's endive there and cottage cheese ... (whew! if I had some black-eyed peas...) there's sardines on the shelves and such ... but don't get my anchovies... they cost too much! (me get the anchovies indeed! what she think, she got - a bird to feed?) there's plenty in there to fill you up ... (yes'm. just the sight's enough! Hope I lives till I get home I'm tired of eatin' what they eats in Rome ...) When in Rome - Mari Evans