Jump to content
O nouă casă pentru FORUMUL DESPRECOPII ×

cu copilul la inmormantare


Recommended Posts

Citat:
citat din mesajul lui Raza de soare
Citat:
citat din mesajul lui dana vio
Eu am crescut la sat la bunica mea si am fost la toate inmormantarile. Singurul lucru pe care mi-l amintesc este mirosul de gris cu lapte si scortisoara care se servea daca era post (desert).
A, da... Mereu rade mama de mine, ca au venit o data in vizita si eu chiulisem de la scoala, pentru ca...se facea parastas pentru matusa X.[:)] Si aveau sarmale si da, orez cu lapte.[:)] ruxandra, scuze ca mai mult zambesc in loc sa fiu serioasa...[:I]
gris cu lapte...de post?!...poate era altceva, laptele nu e de post Nina,mami de, [fetita]
Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

  • Răspunsuri 100
  • Creat
  • Ultimul răspuns

Cei mai activi membri în acest subiect

Un mic amanunt neimportant [:D] acu eu vreau gris cu lapte si nu am de undeeee[q] https://picasaweb.google.com/111356891978087779654/HikyBird# "...Poti descoperi inca in minunata viata a animalelor profunde semnificatii si nu de putine ori, adevarate valori etice si morale de comportament..." Constantin Mihailescu
Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

am fost la mai multe inmormantari decat la nunti botezuri cumatrii si banchete la un loc. motivul: m-a crescut mamaia de 80+ ani iar majoritatea cunoscutilor si rudelor sale s-au dus pe rand inaintea ei. nu stiu daca m-a afectat pe termen lung, nu cred ca m-a afectat pe termen scurt. devenise rutina. Persoana din sicriu nu mai era Ileana, Costin, Nicolae, era "mortul". Cu vata in nas sau fara, in functie de sezon. Am amintiri senzoriale puternice din perioada aceea si flashuri de imagini; mirosul de tamaie, de coliva, cantecul taraganat al preotilor, clopotele, florile. noi copiii ne invarteam peste tot si ne uitam la toate fara sa intelegem mai nimic. Imi amintesc si plansetele vaduvelor. Si solemnitatea pasnica de pe chipul mortului. Tot ce simteam era o curiozitate morbida; as fi vrut sa pipai, sa trag de maneca, sa soptesc in ureche. cativa ani mai tarziu, declicul s-a produs firesc. Am realizat ca toti devenim "mortul" la un moment dat. Inclusiv mamaie-mea. A fost un moment sfasietor, urmat in timp de alte inmormantari traumatice, de data asta a celor dragi si nu a unor necunoscuti. Inmormantarea romaneasca e greu de digerat de un copil. Daca e cineva apropiat, poate mai bine ai zice pas. Sa-ti vezi mama / bunica dezbracata, scaldata, impinsa in haine rigide, tronand pe o masa zile intregi, etc,apoi tot tambalaul cu coliva, pomul, bomboanele, tiganii, coliva, groparul, popa, spaga, bocitul ritualic sau sincer etc, totul e dureros si grotesc. Uneori ma gandesc ca toata mahalageala asta e o insiruire de obiceiuri atavice menite saq bulverseze si sa abata atentia de la durerea reala. Pana te dezmeticesti, pana imparti prosoapele, pana numeri banii, pana te targuiesti cu popa ca la usa cortului , gata, nu mai e mama / tata etc. Ma rog. Parerea mea.
Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

La inmormantarea bunicului aveam 8 ani: l-am vazut si in camera mortuara, caci nu ne-a protejat nimeni. Cand mi-a murit bunica (acum 5 luni) nu am lasat niciun copil la cimitr/biserica. Nu-i un spectacol pt ei, oricat de atasati au fost de strabunica. Este suficient ca am eu cosmaruri; de cand am devenist studenta la medicina am spalat si imbracat toti mortii din familie (si au fost multi, inclusiv tata [q][q]). Off topic: Nasol subiect, mi-a venit instant mirosul mortilor. Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!
Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Victoria a implinit 4 ani pe 22 mai. Pe 1 iunie a murit soacra-mea. Am luat-o cu noi ptr. ca nu am avut de ales, DAR si pentru a-i da o sansa sa inteleaga de ce bunica a disparut dintr-o data. Am plans cu ea in brate, i-am explicat ca e trist si de ce e trist cand cineva moare, i-am spus ca e ok ca si ea sa fie trista, ca e ok sa planga si ea daca simte ca vrea sa planga. Dupa priveghe (aici a fost 2 ore cu o seara inainte de slujba de inmormantare, ca e incinerata, deci nu am fost la cimitir) cand toata lumea a plecat si trebuia sa plecam si noi, a inceput s aplanga, a zis ca ea nu e pregatita sa plece, ca vrea sa mai stea cu Granny. Am zis, ok, putem sa mai stam un pic. Dupa cateva minute ne-a anuntat ea ca e pregatita sa plecam. Am ridicat-o in brate, a vazut-o pe bunica ei in sicriu si a inteles (zic eu) ca Granny nu mai se intoarce, ca nu o sa o mai vedem niciodata. I-am explicat ca Granny era foarte, foarte batrana (desi nu era, avea 69 de ani doar) si de aia a murit, i-am spus ca desi noi nu o mai vedem pe ea, ea ne vede pe noi, i-am spus ca daca vrea sa-i spuna ceva, sa-i spuna ca Granny o aude. M-a intrebat daca ii poate raspunde. I-am spus ca nu, ca de-acum sufletul lui Granny poate vorbi numai cu alte suflete, dar noi nu o putem auzi. Mi-a spus intr-o seara (discutiile astea au avut loc multe seri la rand, inca discutam si acum, desi nu mai in fiecare seara) ca ea o vede pe Granny inca. I-am spus ca eu nu o vad, dar o cred ca ea o vede ptr. ca probabil Granny vrea ca Victoria sa o vada ptr. ca ea o iubeste foarte mult pe Victoria si vrea sa ramana in preajma ei. PS: copilul tau ce varsta are? ________________________________________ Victoria, Mami Nadia si Daddy au invins Leucemia! [url="http://victorianadiagraham.blogspot.com/"]VICTORIA[/url]
Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Participă la discuție

Poți posta acum și te poți înregistra mai târziu. Dacă ai un cont, autentifică-te acum pentru a posta cu contul tău.
Notă: postarea ta va necesita aprobarea moderatorului înainte de a fi vizibilă.

Oaspete
Răspunde la acest subiect...

×   Lipire ca text formatat.   Lipește ca text simplu în schimb

  Sunt permise doar 75 de emoji.

×   Linkul tău a fost încorporat automat..   Afișează în schimb ca link

×   Conținutul tău anterior a fost restaurat.   Șterge editor

×   Nu poți lipi imagini direct. Încarcă sau inserează imagini dintr-un URL.

Se încarcă...

×
×
  • Adaugă...