Motricitatea fina.

[ingridnen]

ela_04 eu tot citesc din umbra :)

Parerea mea ca este prea mic copilul si asteptarile prea mari. Vorbesc eu, ca mama de copil (fost) agitat si neascultator. Ce scrii tu acolo nu facea fi-miu nici la patru ani. Pana in ultimul an de gradi se juca cu creioanele sub masa si participa la activitati fix cand ii convenea lui :)

Noi am mers la o gradi de stat, 2 ani, dupa care l-am mutat la gradinita catolica. Surorile de acolo aveau studii de specialitate, grade didactice si nu erau indiferente cu copiii. Eu am fost foarte multumita de gradinita aceea.

Fi-miu s-a schimbat radical in clasa a 2-a. A devenit brusc responsabil si mult mai potolit (bine, schimbari au fost in timp, dar marea schimbare... pe la 8 ani).

 

Ingrid si Cristi 10 ani

[ela_04]

Of Doamne! Deci mai am o speranta 

 

Ingridnen, acasa nu sta neam la masa. Adica l-am intrebat daca vrea sa ne deseneze si noua (mie si fetei :D) niste liniute si a zis repede...da` nu la masa! Nu... unde vrei tu mami! Pai ce era sa-i mai zic. Dupa ce copilul e receptiv si binevoitor mai incepeam si eu o lupta cu ba la masa , ba pe jos... am inghitit galusca cu zambetul pe buze si mi-a desenat baiatul meu o multime de liniute si pe orizontala si pe verticala. Eu zis multumesc...

 

Cat despre gradinita catolica... deci eu nu m-am dus acolo ca asa am visat eu peste noapte... nop.

Avem niste ...cunostinte, ca nu sunt prietenii nostri dar ne intalnim destul de des cu ei, care au o fetita. Fetita care e mai mare decat baiatul meu cu 2 ani. 

Cand eram eu gravida asta mica era in culmea gloriei sale... batea toti copiii mai mici sau mai mari, rupea tot, nu statea locului nici o clipa, nimic nu ii placea ... etc cunoasteti cazul... sau recunoasteti tiparul :)

Mereu ma gandeam ca daca baiatul meu ar face asa  il strang de gat :D

Ei uite cel mai pup eu in fund! Nu bate pe nimeni dar nici prea departe nu e de aia mica. 

Ei bine fetita asta dupa 1 an la gradinita cu pricina... vreau sa va zic ca e alt copil! E cumintica foc! Usor rusinoasa... dar nu e nici la polul opus. Mey, se vede asa frumos ca s-a lucrat cu ea de nu imi vine sa cred cand o vad ca e acelasi copil!

De asta am tot vrut eu la gradinita asta. 

Eu i-au in calcul si gradinita de stat care e si asta de care apartinem noi destul de buna. Dar sotul meu nici nu vrea sa auda ca sunt prea multi copii in grupa ... sunt vreo 30 si 40. Asa ne-au spus deja. Acum pana prin august ramane sa ne decidem. 

[flo]

[Qarina]

io am o problema cu impusul asta... nici io nu stiu sa ma impun. really. decat daca fac urat de tot, dar atunci ii speriu si care e rostul?

 

nu ai intrebat-o pe tanti aia ce inseamna sa te impui si cum faci asta intr-un mod care sa respecte individualitatea copilului? sincer, is curioasa sa stiu ce zice.

 

asa ca am ales colaborarea. sau distragerea atentiei, la varsta mica. asta am invatat de la mama mea :D

 

dar zau ca daca ma duc undeva cu ei si daca nu vor nu ma asculta. si am parte de tot soiul de priviri, asta e, ei sa fie sanatosi, de grija lor nu mai pot eu.

 

incerc pe cum stiu eu mai bine sa sadesc in copii dorinta aceea de a colabora cu mine. chiar daca trebuie sa-i mituiesc nitel sau daca tre' sa dau cu perdele de fum sau sa fiu foarte serioasa si sa apelez la expertiza lor...

 

de ex pe drum ei trebuie sa verifice limitele de viteza, sau sa pandeasca masini de politie or semoafoare. asa au treaba in masina si nu se carta/bat/ racaie

 

 

am  mers cu el la doctor ieri. m-am asigurat ca va fi foaaarte cooperant inca pe drum. i-am zis ca tare as manca o prajitura, si ca daca totul merge bine la doctor avem timp sa stam in oras sa mancam una. daca nu merge bine din motive de comportament, nu avem timp ca tre' sa-i tin morala :d

 

(asta am invatat-o la un seminar despre influenta: arata-le oamenilor ce castiga daca te urmeaza, dar si ce pierd daca nu)

 

asa ca vezi.eu chiar nu stiu cum sa ma impun, mi ales in fata unui copil. cu adultii e altfel. exista altfel de consecinte in relatii. te desparti, te vezi mai rar, iti schimbi prietenii, il dai afara, nu-i dai bonus, ii faci un review prost ... dar cu copilul?

 

mama o sa fii toata viata, o sa-l iubesti toata viata, o sa fii alaturi de el toata viata, toata viata o sa-l inveti sa faca mai bine si mai ales nu vrei sa-i faci rau, sa-l ranesti. iar mecanismele astea de genul nu m-ai ascultat la doctor nu ai voie la desene, in capul meu nu au sens, nu se leaga. asa ca imi ramane doar calea cu influenta si castigarea cooperarii.

[ela_04]

Nu am intrebat-o ca imi cam crescuse brusc tensiunea si imi era frica de ce urmeaza sa spun   asa ca am invatat in timp sa-mi tin gura cand simt ca-mi creste tensiunea :)

 

 

incerc pe cum stiu eu mai bine sa sadesc in copii dorinta aceea de a colabora cu mine. chiar daca trebuie sa-i mituiesc nitel sau daca tre' sa dau cu perdele de fum sau sa fiu foarte serioasa si sa apelez la expertiza lor...

 

Asta e metoda sotului... nu prea da roade. Bine, il si mai pacaleste uneori... si de aici si necazul.

Eu ...sunt o ciudata... merg pe explicatii si cand numai pot plang prin baie 

Nu ii promit niciodata ceva ce nu ii pot da... nu ii dau niciodata ceva pt a face ceva... de cand am inceput cu dr asta mi-am mai calcat pe suflet dar nu ma tine pt ca nu e ceva cu care sa fiu de acord in principiu. 

Daca in masina nu e cuminte...se ridica din scaun, deschide geamul etc. trag pe dreapta si acolo stau. Eu cand sunt cu ei in masina nu ma grabesc nici unde...

Acum vreun an a coborat geamul de la masina si numai putea sa-l ridice... am stat cam o ora pe loc. I-am spus ca eu nu pot sa conduc cu geamul deschis ca mi-e frig. Plangea si imi spunea ca nu poate, sa vin eu... nu eu l-am coborat, nu eu il ridic. Pana la urma a reusit singur. De atunci nu a mai deschis geamul. 

Imi este f teama cand sunt cu ei in masina...de asta cred ca nici nu accept sa-mi distraga atentia. 

Am plecat la drum mai lung si pe la jumatate a inceput sa urle ca el vrea acasa acum. Am oprit masina i-am explicat... tot urla ca el vrea acasa... ne-am intors acasa. Cand a vazut strada noastra a inceput sa urle ca el nu vrea acasa :) nu a mai coborat din masina vreo ora... l-am lasat sa stea cat pofteste. Cand a venit taica-su m-am imbracat si am plecat singura unde aveam treaba. A inceput sa planga ca vrea si el... i-am spus ca nu se mai poate. L-am lasat asa urland si cu taica-su complet pierdut si am plecat. 

De asta spuneam ca nu prea sunt flexibila... 

 

La dr nu e cazul sa-l pregatesc din timp ca ii place la dr. E cooperant. Cat timp asteptam insa nu prea e... trage de paharele de apa... se muta pe toate scaunele (din sala de asteptare) insa nu ma agit prea tare...a facut o data o mare balta l;a aparatul cu apa... a venit femeia de servici cu o falca in cer si una in pamant sa-mi faca morala. i-am taiato scurt. Stiu ca nu e frumos dar dupa ce sunt eu cu nervii in pioneze numai de morala ei nu aveam chef. 

 

Asta sunt eu. Nu stiu daca e bine sau rau... 

[ingridnen]

ela_04, oricum esti mai rabdatoare decat mine :)

 

Imi aduc aminte ca nici al meu nu statea neam la rand la doctor...exact ce zici tu, lua scaunele la rand, se juca la aparatul cu apa, umbla prin ghivece....ba odata a inceput sa traga picioare in usa cabinetului.

Cum intram la doctor, el se arunca pe masa lui, lua parafa, pixul...dezastru, ce mai !

 

Ingrid si Cristi 10 ani

[Qarina]

cu masina nu e de glumit. si eu trag pe dreapta instant. dar mai e o chestie, la varsta aceea mica ii purtam in scaune care aveau si centura proprie dincare nu prea se puteau ridica :D 

 

de bine de rau, erau limitati in miscari, scaune f comode, dar bine intepeniti in ele.

 

problema a escalat aici cand le-am luat booster seats ca erat 20 de dolari nu 200 :D bucata si nu aveam bani din scaunele alea se fataiau si faceau ce vroiau ei deci musai sa  fac militarie.

 

si inca ceva... e prea mic pt explicatii. mai ales lungi. copiii dau impresia ca pricep, dar de fapt ma indoiesc ca fac legatura intre explicatia ta si ce tre' sa faca ei cu adevarat. asta merge si la barbatii matutri, trebuie sa le spui exact ce au de facut ca altfel e jale daca-i iei prin invaluire.... daramite la copil? :)

[nicavica]

Mai fetelor [batcap] ,parca-l descrieti pe piticul meu...si al meu e la fel de agitat intr-un cabinet,intr-un magazin.....frateee,parca nu ma mai aude..numai trasnai face si eu incerc sa-l potolesc,iar respectivele(doctorite,psiholage)imi spun:"e f bine ca-i curios [batcap] ".Dar faza e ca se comporta asa cand intru eu in cabinet cu el,dupa ce ies e ok,cand intru sa-l iau iar e" mega-curios".Prefer sa nu-l duc prin magazine si sa evit fazele astea(pana mai creste).Pe cat e de ascultator si "civilizat"in casa pe atat e de agitat pe afara....Am noroc ca a inceput sa respecte  conditionarile:"mergem acasa;iti iau jucaria...etc"Si eu merg pe distragerea atentiei ,inca!Dar ,nici un specialist din cati l-au vazut,nu mi-au spus ca-i needucat sau prea agitat,doar:"e f curios, si e foarte bine ca-i asa"Iar cand e vorba sa astepte undeva,ma asigur ca are o jucarie ,un pix...ceva sa-l ocup..daca nu intra peste lume in cabinete(n-are timp sa astepte,ca-i grabit  )

[Adriana mica]

Ela, mi se pare exagerata abordarea recomadata de psiholog. La varsta asta, program de lectii in fiecare zi, la ora fixa? Cu notiuni invatate la comanda?

 

Mult mai potrivit mi se pare sa folosesti jocurile / activitatile care ii fac placere copilului pt a-l ajuta sa inteleaga si sa retina anumite notiuni. Sau pur si simplu, exemplificand cu lucruri din jurul vostru, in derularea activitatilor cotidiene. Este metoda pe care noi am aplicat-o pana acum, si a dat rezultate. Si la scoala o folosesc de multe ori. 

 

Cateva exemple... Culorile au fost invatate primele, din jocul cu cuburile preferate. Numerele si notiuni cum ar fi "mare/mic", "multe/putine" le-am explicat folosindu-ne de scoici, pietricele, castane. Sau comparand diverse obiecte intre ele (incaltarile lui cu ale noastre, imi amintesc cum spunea: "E maie papucii u tati"). Partile corpului apar in multe cantecele pt copii. Cele mai multe lucruri despre animale domestice si legume/fructe le-a aflat in vacanta la bunici, prin interactiune directa cu acestea. Ulterior, am completat cu informatii din carti / reviste (in masura in care a manifestat interes pt ele).

 

Dudu a mers la gradi de la 1 ani si 8 luni. Nu imi amintesc sa se fi insistat exagerat pe marginea unui program strict, exista destul de multa flexibilitate in ceea ce priveste participarea copiilor la diverse activitati, erau incurajati insa nu se considera a fi un capat de tara daca din cand in cand isi pierdeau rabdarea sau nu manifestau interes pt o anumita activitate.

 

De abia de anul acesta , timpul de invatare a inceput sa fie organizat (ore / pauze). Chiar si asa, se folosesc in continuare jocuri diverse, exemple din mediul inconjurator si activitatile cotidiene ca suport pt invatare.

 

In ceea ce priveste impunerea, sunt pe aceeasi lungime de unda cu Aqai. La varste mici, am folosit distragerea atentiei. Pe masura ce copilul a crescut, castigarea cooperarii a fost varianta care a functionat si la noi. Cu exceptia catorva masuri de siguranta pe care le-am aplicat intotdeauna cu strictete, am incercat de cele mai multe ori sa-i explicam si sa-l implicam in alegerea unei alternative, astfel incat sa aiba un punct de referinta  atunci cand va fi pus in situatia de a decide de unul singur, in circumstante similare.

[ela_04]

Neeee... m-a educat copilul Ingrid ce credeai 

Serios vb. Nu e doar o gluma. Mie Mada imi aduce aminte de mine aici pe forum... de mine inainte sa am baiatul... si dupa o perioada... exact aceasi model!   mi-ar fi placut sa mai copilaresc si eu un pic...

sau poate imbatranesc...   cine stie...

 

Aqai ai dreptate cu barbatii... si al meu e acelasi model. Propozitii scurte si la obiect ca daca astept sa se prinda el pe unde bat eu... pot astepta mult si bine.

Insa eu stiam treaba asta ;) asa ca nu bat campii nici cu baiatul. Ii explic scurt si pe intelesul lui...

Eu o perioada nu l-am mai lasat in scaunul de masina ca fugea cu scaun cu tot 

Insa de cand l-am nascut l-am pus iar ca mi-a fost frica sa nu-i scoata ochii la asta mica.

[ela_04]

Adriana si mie mi se pare aiurea cerintele psihologului... dar acum daca am intrat in hora trebuie sa joc. O sa mergem la ea pana incepem gradinita. Eu cred (parerea mea) ca el invata lucrurile astea mai mult superficial acum. De asta nici nu ma agit cine stie ce. 

As fi preferat in loc de toate astea sa-l invete sa-si controleze un pic impulsivitatea... dar asta e... ce sa zic.

Acum la el de multe ori numai merge cu distrasul atentiei... pt ca a inceput de ceva timp sa intrebe... da de ce? cine? de ce? si iar de ce....

moama ce mai imi vine sa-i trantesc uite de-aia! cate o data.... dar ii explic incet si pe intelesul lui...