Dilema.V-ati confruntat cu asa ceva?

[Hope3]

Buna dimineata.

Multumesc DC,datorita voua simt ca renasc.

Sa ma explic.

In momentul de fata citesc un topic de 2 capitole deja inchis,al unei femei deosebite.

Se numeste Eleni,a scris la "In 1 sau 2 mergem mai departe".

Nu am cuvinte sa ii multumesc pentru tot ceea ceva scris.

Imi dau seama ca m-am mintit singura,m-am apucat sa scriu un jurnal,sa scriu tot.

Revin.

 

 

 

 

Mie topicul asta pe care l-am deschis mi se pare atat de...mocirlos,mi se pare ca mi-am spalat rufele in public.

Cer iertare,nu a fost cu intentie.

In multe aspecte din ce a scris Eleni ma revad si ma crucesc si imi dau seama cat am gresit si cat gresesc in continuare.

Trebuie neaparat sa scriu inainte de a publica,scriind direct aici ma pierd.

 

 

Iti multumesc Eleni.

[CorinaDani]

oo, da, eleni si povestea ei de viata. e o persoana speciala eleni, deosebita, a inspirat pe multi. sper ca este ok acum si ea, n-a mai scris de mult timp pe forum.

[Hope3]

Buna seara.

 

Azi am avut terapie si mi s-a spus ca totul pleaca din trecut,de la copilaria mea.

Cei 8 ani petrecuti in casa de copii au lasat rani si urme adanci,nu se vor sterge niciodata.

Stiam asta,dar sa am confirmarea si de la un specialist in domeniu ma pune serios pe ganduri.

Mi s-a spus ca va avea mult de lucrat cu mine,cel putin ceea ce i-am povestit azi,a lasat-o fara cuvinte si i se vedeau lacrimile in ochi.

Cred cu tarie ca am copiat modelul mamei.

A muncit o viata intreaga,onest,a platit o rata de 30 de ani ca sa imi lasa mie o casuta,a iesit la pensie si a continuat sa faca curatenie prin casele diverselor cunostinte sau ex-colege de munca.

Ma lua cu ea,si parca o vad frecand parchetul in genunchi cu chestia aia care mirosea urat dar facea parchetul sa sclipeasca,iar eu spargeam nuci in bucataria doamnei respective.Cateodata mai si mancam cate una,ca imi placeau.

Cateodata imi dadea sa frec cu pasta de dinti suporturile de argint pentru lumanari,tatal dansei fusese preot si avea casa plina cu tablouri si chestii din astea foarte dragute si de pret.

Cand nu a mai putut sa se duca mama,am inceput sa ma duc eu,eram pe la sfarsitul liceului.

Cand am inceput sa lucrez,am continuat in paralel,in weekenduri,sa ma duc sa fac curatenie pe la cunostinte.

Si uite ca de 7 ani aici fac fix acelasi lucru si il fac bine,nu am primit niciodata dojeni,am fost mereu laudata si apreciata.

 

Mama a fost absolut unicul meu punct de referinta,mereu singura,sunt sigura de asta,chiar si cand eram in casa de copii.

Mi-a vorbit mult,vorbeam si discutam mult,stiu despre tatal meu ce mizerii i-a facut si cat a suferit.

Nu am fost recunoscuta de el,am linie pe buletin si certificatul de nastere.

M-a influentat mult mama mea,mi-a zis de nenumarate ori ca barbatii sunt asa si asa,ca si tatal meu,mie mi-a intrat in cap.

Nu vreau sa dau vina pe ea,dar ea si acum reprezinta pentru mine aproape totul.

I-am reprosat de n ori faptul ca m-a lasat acolo 8 ani si ma lua doar in vacante,de ce nu ma tinea cu ea,doar era deja la pensie,iesise anticipat.

Imi spunea ca nu avea bani suficienti sa ma tina acasa,asa cu 100 de lei pe vremea aceea stateam la camin.

Cand aveam 10 ani am fost pe punctul de a fi infiata de o familie de italieni,a dat si semnatura la notariat ca eu eram de acord,ma incantasera italienii cu o saptamana la Hotel Bucuresti,ce stiam eu la 10 ani.

Nu am fost infiata pana la urma,m-au adus inapoi de la hotel cu un rucsac plin cu dulciuri italienesti si cu nutella.

Am impartit dulciurile la copii si rucsacul l-am dat d-nei Jeni de la bucatarie ca avea o nepotica.Nu m-am gandit sa mi-l tin eu.

Am pastrat de la ei doar un puzzle mare,o esarfa portocalie de matase si o rochita.

Le-am aruncat cand eram acasa,externa,mama nu le mai suporta,de cate ori le scoteam din dulap sa ma uit la ele o bufnea plansul.

 

De aici mi se trage mie,din copilarie.

Neincrederea in sexul opus,neincrederea in mine,nevoia continua de a primi afectiune,de a fi protejata si intrand in relatii gresite.

Mereu sincera,prea sincera,necunoscand lumea asta mare,cand am iesit din camin si am inceput liceul a fost groaznic pentru mine.

Ma simteam atat de diferita de ceilalti colegi de clasa.

La bloc nu aveam prieteni,caci stiau ca sunt de la casa de copii si nu se apropia nimeni de mine.

Iar eu stateam in casa cu mama,sau ieseam impreuna,in parc,la cinema,la circ.

Dezlegam rebusuri impreuna,i-am facut odata si un teatru improvizat de mine,cat s-a mai bucurat,a ras cu lacrimi.

La scoala nu am fost premianta,dar aveam note bune,numai de la 7 in sus,imi placea sa o fac pe mama mandra de mine.

Din clasa mea de la camin eram prima la invatatura,iar din clasa mea din generala unde erau si externi,nu am fost nici comandanta de grupa,nici de detasament,dar eram imediat dupa.

Vroiam sa mai zic si altceva,dar ma opresc aici.

Am avut o copilarie nu asa de usoara si nu reusesc sa depasesc suferinta asta pe care o am in suflet.

 

 

 

Acum o ora m-a sunat mama lui,bunica copiilor si am vorbit o ora la telefon.

Dansa continua sa imi dea sperante,iar de data asta i-am spus pe un ton cald si civilizat ca eu NU MAI SPER NIMIC.

O rog sa nu ma mai povatuiasca sa cred ca va fi ceva,caci si din cauza asta am suferit,ca am sperat.

 

 

Nu stiu cum sa fac de Craciun,cum sa impartim copiii.

E primul an cand suntem definitiv separati.El in toti cei 3 ani,venea pe 24 seara,dormea aici cu copiii,eu pe canapea,iar a doua zi o petreceam impreuna,pe urma pleca pe 25 seara.De Revelion eram mereu doar noi trei.

Nu stiu cum sa fac anul asta,25 va fi chiar duminica.Eventual ma gandesc sa ii propun sa stau eu un pic cu ele,sa le dau si cadoul,iar pe urma sa le ia el dupa pranz si sa le tina si pe 26,27.

 

Un weekend frumos sa aveti.

Editat de Decembrie 10, 2016

[velvet]

Hope imi pare rau pt tot ce-ai trait...da,totul porneste din copilarie.dar cum ti-am mai spus esti puternica!si vei reusi sa te descurci cu fetitele.da,vine un moment in viata cand nu mai trebuie sa speram vizavi de trecut,de oamenii din trecut.e punct.si cam gata.te pup.capul sus!  [flo2] 

[Hope3]

Multumesc Velvet.

Sunt atat de bulverata de citirea de pe forum,de terapie,de deciziile mele importante luate anul asta,incat simt nevoia sa scriu,sa ma destainui cuiva.

Asta nu inseamna ca dau inapoi.

Nu,nu,merg inainte cu hotarare si convinsa ca am dreptate,chiar daca voi fi hulita ca am facut totul din impuls sau numai pentru mine.

 

 

Azi am fost creativa,miercuri fetitele mele dragi vor implini 5 ani,asa ca am profitat de faptul ca sunt la tatal lor si am impachetat cadourile di pt.ziua lor si pt.Craciun.

Pe urma am confectionat o banda din hartie pe care scrie La multi ani.Fiecare litera in parte,colorata cu ce am gasit de la ele,carioci,creioane colorate.Am adaugat pe fiecare foaie a fiecarei litere fluturasi,inimioare,stele si flori.

Am unit literele cu fir colorat care se foloseste pt.impachetat cadouri si am facut proba sa vad cum sta agatat in bucatarie.

E nemaipomenit,am ramas minute in sir uitandu-ma,nu imi credeam ochilor.

Marti noaptea,dupa ce adorm,agat afisul si dimineata il vor gasi.

Le voi sarbatori dupa gradinita,sa vina si el cu ea.Atunci le vom da cadourile,toti impreuna.

Sper sa iasa bine.Eu sunt multumita,din putinul meu am reusit sa rezolv tot.

 

Revin cu noutati.

[Letitia1]

Buna dimineata. Multumesc DC,datorita voua simt ca renasc. Sa ma explic. In momentul de fata citesc un topic de 2 capitole deja inchis,al unei femei deosebite. Se numeste Eleni,a scris la "In 1 sau 2 mergem mai departe". Nu am cuvinte sa ii multumesc pentru tot ceea ceva scris. Imi dau seama ca m-am mintit singura,m-am apucat sa scriu un jurnal,sa scriu tot. Revin. Mie topicul asta pe care l-am deschis mi se pare atat de...mocirlos,mi se pare ca mi-am spalat rufele in public. Cer iertare,nu a fost cu intentie. In multe aspecte din ce a scris Eleni ma revad si ma crucesc si imi dau seama cat am gresit si cat gresesc in continuare. Trebuie neaparat sa scriu inainte de a publica,scriind direct aici ma pierd. Iti multumesc Eleni.

 

Eleni s-a recasatorit anul asta si e foarte fericita, asa cum iti doresc si tie cit de curind. 

[Hope3]

Ma bucur pentru Eleni.

Multumesc Letitia.

[velvet]

Hope La Multi Ani fetitelor!sa fie sanatoase si fericite alaturi de mamica lor!

[Hope3]

Velvet,multumesc.

Azi au implinit 5 ani,am sarbatorit super,au primit multe cadouri.

Singurul inconvenient a fost faptul ca de 2 zile sunt racite amandoua,tusesc si mai fac si febra.

Am fetite mari si frumoase.

Nu pot sa cred ca au trecut 5 ani,parca ieri eram insarcinata si se mira cate cineva de mine ca aveam burta mare.

Si eu,mandra foc,le spuneam:sunt doi copii.

Atunci incepeau cu felicitarile si ma simteam speciala.

De fapt si acum ma simt speciala,la gradinita gemene sunt doar fetitele mele.

Manca-le-ar mamica pe ele.

 

[Collins20]

La multi ani fetitelor ! Sper sa va gasiti linistea si sa fiti fericite .